Probleme in dentitia copiilor: preventie, cauze si sfatul specialistului

Cariile de biberon apar cand dintii copilului se afla in contact frecvent cu zaharuri din bauturi (sucuri de fructe, lapte, apa indulcita s.a); si bebelusii care adorm cu biberonul in gura sunt la fel de expusi deoarece bacteriile din cavitatea bucala se hranesc cu zaharurile, conducand la aparitia cariilor. Daca nu sunt tratate corespunzator, pot ingreuna masticatia; in plus, afectarea dintilor de lapte poate rezulta intr-o deteriorare si a dentitiei permanente, dar si la abcese, cu posibilitate de infectie in intregul organism.

Prevenire: in timpul zilei pentru a calma sau linisti un copil, nu-i oferiti bauturile dulci mentionate, eventual apa sau suzeta daca nu il alaptati san. Nu inmuiati suzeta in zahar, miere sau alte substante dulci. Nu culcati copilul cu biberonul plin de bauturi dulci; retineti ca si apa simpla in exces poate fi nociva. Daca alaptati noaptea, asigurati-va ca bebelusul nu adoarme cu sanul in gura. Pentru cei mai mari, nu includeti zahar in alimentele copilului. Folositi o carpa umeda sau un tifon pentru a curata dintii si gingiile copilului dupa fiecare masa; veti indeparta astfel bacteriile ce cauzeaza placa dentara si zaharurile ce se acumuleaza in gura. Solicitati sfatul medicului stomatolog cu privire la necesitatile de fluor; daca apa potabila nu este fluorinata, puteti utiliza (daca vi se recomanda astfel) suplimente cu fluor. Invatati copiii sa bea din cana cat de curand posibil; astfel reduceti expunerea dintilor la zaharuri (exceptand cazul in care cana contine bauturi dulci si are acelasi efect ca si biberonul). Tratamentul presupune, dupa cum stiti, indepartarea portiunii alterate a dintelui si inlocuirea sa cu o plomba (obturatie).

Suptul degetului

Este normal si, conform unor pareri, chiar sanatos pentru copii sa suga degete, suzete sau jucarii; in acest mod dobandesc un sentiment de siguranta emotionala, relaxare si confort. Daca suptul degetului persista insa si dupa varsta de 5 ani (cand incepe eruptia dentitiei permanente), pot aparea probleme dentare. In functie de frecventa, intensitatea si durata obiceiului, dintii pot fi miscati din aliniamentul natural, cauzand o protruzie (iesire in fata), creandu-se o supramuscatura. Copilul va prezenta de asemenea dificultati in pronuntarea corecta a cuvintelor, iar maxilarul inferior si superior pot fi slab aliniate, iar bolta palatina se poate malforma.

Prevenire: in primul rand, nu uitati ca obiceiul este normal intr-o masura si nu trebuie sa va ingrijoreze decat daca persista dupa dentitia permanenta. Conform Asociatiei Americane Dentare, majoritatea copiilor se opresc din suptul degetului singuri intre 2-4 ani. Este de preferat ca cei mici sa decida singuri ca nu mai trebuie sa-si suga degetele si, in acest sens, parintii si alti membri ai familiei pot oferi incurajari; reiterarile de tip negativ sunt in general ineficiente, copiii luand o atitudine defensiva si revenind la obicei. Oferiti-le in schimb laude si recompense pentru evitarea suptului, crescand treptat durata de timp pentru a obtine recompense (cu cat este mai mic copilul, cu atat va trebui sa apelati la recompense mai dese). Pentru copiii care isi doresc sa renunte la supt, este de ajutor acoperirea degetului cu un plasture ca memento. Indepartati degetul din gura copilului dupa ce adoarme. Pentru a ajuta copiii mai mari sa renunte, trebuie sa identificati motivatia (de obicei este vorba de o sursa de stres); daca nu reusiti, exista si proteze dentare speciale care pot fi purtate pentru a impiedica suptul degetului.

Malocluzie (dinti strambi, incalecati)

De multe ori noii dinti aparuti par incalecati sau ca nu au suficient loc in gura. In multe cazuri, acest lucru este normal, iar limba si buzele ii vor muta treptat intr-o pozitie mai buna. Trebuie sa stiti ca nu exista o singura cauza a malocluziei, fiind implicati mai mult factori, inclusiv genetici si de mediu. Copiii care isi sug degetul dincolo de varsta de 5 ani au un risc crescut sa dezvolte aceasta problema, dar si cei cu spatiu foarte mic intre dintii de lapte in momentul aparitiei dentitiei permanente (aceasta din urma e mai mare si necesita mai mult loc).

Sunt situatii in care cei mici necesita ajutor pentru o aliniere corecta a dintilor, fiind vorba de tratament ortodontic; acesta implica, dupa cum stiti, purtarea unor benzi si/sau aparat timp de cativa ani. Pe durata tratamentului, este importanta o igiena orala riguroasa. De obicei, dintii care se afla in pozitie buna sunt mai usor de curatat si mentinuti sanatosi, dar au si risc mai mic de a se rupe, fractura sau uza. Medicul stomatolog va realiza o radiografie dentara pentru a verifica locul unde dintii cresc in gingii si va preleva un mulaj al gurii cu ajutorul unui amestec ce seamana cu lutul sau plastilina; acest mulaj are scopul de a potrivi perfect benzile/aparatul. Este important ca aparatul dentar sa nu cauzeze durere la nivelul gurii. Pentru cazurile in care sunt aplicate benzi, se folosesc bracketi de metal sau plastic care sunt lipiti in fata dintilor. Retineti ca medicul trebuie sa verifice dispozitivul destul de frecvent pentru a verifica slabirea legaturilor si ca poate durata pana la 2 ani purtarea sa. Exista si situatii in care malocluzia necesita interventie chirurgicala pentru remediere (cand sunt implicate oasele maxilarului), inclusiv indepartarea unor dinti de lapte.

Eruptie tardiva

Primii dinti apar cand copilul are varsta intre 4-7 luni, insa este normal sa erupa si putin mai tarziu; pediatrul Paul Horowitz sustine chiar ca :"Cu cat apar mai tarziu, cu atat vor avea mai putin timp sa se carieze inainte sa cada si sa lase loc dintilor permanenti". Sunt cunoscute si situatii in care dintii apar de la 4 luni sau chiar de la nastere. In jurul varstei de 3 ani, majoritatea copiilor prezinta toti cei 20 dinti de lapte; acestia sunt importanti pentru ca definesc structura fetei si ajuta dintii permanenti sa creasca in pozitia corecta.

Daca dintii sai par sa iasa incet, insa dezvoltarea osoasa, a pielii si a parului sunt normale, nu trebuie sa va ingrijorati. Cand copilul ajunge insa la 18 luni si nu are niciun dinte, trebuie sa apelati la medic. Intarzierile in eruptie pot fi cauzate de traume orale, afectiuni speciale ale gurii, boli sistemice (anemie, hipotiroidism) si chiar afectiuni genetice. In plus, si deficiente de vitamine si minerale, iradiere a capului si gatului si infectii pot contribui la o eruptie tardiva. Mai rar este vorba de greutate mica la nastere, nastere prematura sau sindrom de intarziere in dezvoltare. Poate fi un singur dinte care intarzie, dar in general este vorba de toti. Problema esentiala pe care o presupune eruptia tardiva consta in faptul ca este dificil de hranit un bebelus fara dinti.

Tratamentul problemei este unul complex si de durata si se bazeaza in primul rand pe identificarea sursei problemei. Daca este vorba de o carenta (cel mai adesea), medicul va recomanda suplimente cu vitamine/minerale. In cazul traumelor orale si al afectiunilor gurii, este necesara interventia unui medic ortodont specializat in chirurgie oro-maxilo-faciala. Intre timp, poate fi de ajutor pasarea alimentelor la care copilul intampina dificultati.

Decolorarea dintilor

Trebuie sa stiti in primul rand faptul ca stratul exterior de smalt al dintilor de lapte este mai subtire decat al celor permanenti, primii fiind in consecinta mai predispusi cariilor (care pot aparea chiar inainte de primii dinti). De aceea, este importanta o buna igiena orala inca de mic si vizite regulate la medical stomatolog.
Apoi, dintii de lapte sunt in general de culoare alba sau ivorie. Ei se pot decolora din urmatoarele motive: spalare necorespunzatoare pe dinti (se acumuleaza placa dentara si dobandesc un colorit galbui), utilizarea medicamentelor (inclusiv suplimente cu fier-pot cauza pete inchise, dar si tetracicline in timpul sarcinii), leziuni ale dintilor sau gingiilor (tenta roz sau gri), smalt slabit (o problema genetica in formarea smaltului), fluor excesiv (combinarea constanta a laptelui praf cu apa fluorinata creste riscul de pete/dungi de un alb puternic pe dinti ce indica fluoroza a smaltului), icter neonatal (coloratie verzuie), imbolnavire grava (infectie raspandita in timpul copilariei cum sunt hepatita neonatala sau unele boli cardiace).

Daca decolorarea apare ca urmare a unei igiene defectuoase, poate ajuta o spalare mai riguroasa. Pentru copiii mai mari la care sunt decolorati dintii permanenti, poate fi de ajutor o procedura cum este albirea dintilor sau aplicarea de fatete dentare. Pana cand copilul stie sa scuipe (3 ani), folositi o pasta de dinti fara adaos de fluor, nu mai mare de un bob de orez. Pentru a mentine sanatatea gurii, nu-i oferiti celui mic bauturi dulci/nu inmuiati suzeta in miere/zahar si nu impartiti tacamurile. De asemenea, evitati tetraciclinele in timpul sarcinii.

Sfatul specialistului

Domnul doctor Amiel Stroianu, medic specialist pedodont Israel, Coordonator al Departamentului de Stomatologie Pediatrica, DentalMed Kids, Calea 13 Septembrie 102, bl. 48, Parter (langa Hotel Grand JW Marriott Bucuresti), Website: www.dentalmedkids.ro, Email: contact@dentalmedkids.ro, telefon: (+4021) 402 87 35, (+40372) 330 300

"Cele mai frecvente probleme dentare ce apar in cazul copiilor sunt: cariile dentare ("cariile de biberon"), pierderea precoce a dintilor de lapte (datorita cariilor si traumatismelor), coloratiile, placa bacteriana insotita de gingivita si malocluzia datorata sugerii degetului si a interpunerii intre arcade a diferitelor obiecte. Cele mai multe dintre aceste afectiuni apar datorita igienei necorespunzatoare si neglijentei parintilor de a duce copilul la medicul pedodont.

In cazul nou-nascutilor un factor esential in prevenirea afectiunilor dentare il reprezinta informarea parintilor asupra igienei si alimentatiei. Igienizarea se va realiza dupa fiecare alaptat folosindu-se comprese umede pentru curatarea gingiilor si dintilor ce au aparut. Se vor evita obiceiurile cariogene reprezentate de deprinderi nefavorizante ale parintelui/bonei (curatarea tetinei cu saliva mamei, mestecarea mancarii bebelusului in gura mamei, sarutatul pe gura). Desi in primele luni de viata copilul nu are dinti, bacteriile din saliva mamei/bonei adera la mucoasa bucala a copilului, favorizand astfel aparitia cariei dentare.

Dupa varsta de un an si jumatate copiii sunt predispusi la traumatisme dentare, deoarece este perioada cand acestia incep sa mearga si sa se catere. Tot atunci pot aparea cariile de biberon datorate contactului prelungit al laptelui sau lichidelor indulcite cu suprafetele dentare, precum si folosirii suzetei imbibata in miere sau alte tipuri de indulcitori.

Este bine de stiut ca si bolile copilariei au efect negativ asupra sanatatii dentare a copilului. Virozele si bolile bacteriene asociate cu febra prelungita au ca si consecinte defecte de dezvoltare la nivelul dintilor permanenti care se dezvolta intraosos. De asemenea, tratamentele medicamentoase indelungate cu antibiotice si alte siropuri si medicamente indulcite duc la distrugerea smaltul dintilor erupti sau la senzatii de gura uscata.

CUM SE POT PREVENI?
Primul consult stomatologic se realizeaza odata cu aparitia primului dinte de lapte sau pana in primul an de viata. In aceasta prima sedinta parintele va fi informat despre realizarea corecta a igienei orale si despre produsele de igiena specifice varstei si alimentatiei. Un factor ce trebuie luat in considerare de catre medic il reprezinta informatiile despre cum au decurs sarcina si nasterea deoarece acestea au influenta asupra ultimilor molari de lapte si a dintilor permanenti ce se dezvolta in oasele maxilare ale copilului. La scurt timp dupa aparitia dintilor se dezvolta relatia dintre maxilare si dinti ceea ce se numeste ocluzia dentara. Aceasta ocluzie este afectata de obiceiurile vicioase ale copilului de sugere a degetului sau suzetei sau interpunerea intre arcade a diferitelor obiecte. Se recomanda sistarea utilizarii suzetei intre varsta de 3.5 - 4 ani pentru a incuraja dezvoltarea corecta a maxilarelor. Vizitele periodice o data la 3-6 luni au avantajul de a preveni eventualele afectiuni ce pot aparea la copii intr-un timp foarte scurt.

Periajul dentar se efectueaza de minim 2 ori pe zi cu paste de dinti adecvate varstei. Pana in 2-3 ani se recomanda periajul cu o pasta de dinti ce nu contine fluor, pentru a evita inghitirea ei. Intre 3 si 6 ani este necesara o cantitate de pasta de dinti cu fluor de dimensiunea unui bob de mazare, iar dupa 6 ani se pot utiliza paste de dinti de adulti, precum si folosirea apei de gura. Ata dentara este recomandata de asemenea doar cu ajutorul parintilor. In cazul copiilor sub 8 ani este necesara interventia parintilor pentru realizarea periajului corect, deoarece copiii inca nu au manualitate suficienta pentru realizarea unui periaj eficient.
In concluzie, o supraveghere a bebelusului de catre medicul pedodont de la prima aparitie a dintilor in cavitatea bucala sau maxim din primul an de viata va va asigura o instruire suficienta si interventie din timp in tot ce presupune sanatatea dintilor si a cavitatii bucale a copilasului dumneavoastra. Recomandam realizarea tratamentelor dentare la copii in clinicile stomatologice in care exista departamente specializate in ingrijrirea dentara a copiilor."

Multumim domnului doctor Amiel Stroianu pentru ajutorul oferit in realizarea articolului.

Surse:

www.modernmom.com; www.mayoclinic.org; www.cyh.com; www.webmd.com; http://perlmankoidindentists.com; www.babycenter.com; http://motherhood.modernmom.com; www.chw.org