Grafic de creștere copii

Grafic de creștere copii - informații importante

Graficul de creștere constă într-o reprezentare formată din mai multe linii curbe cu percentile care ilustrează distribuția anumitor măsurători corporale pentru un copil, fiind de mare ajutor pentru a monitoriza procesul său de creștere. Există o multitudine de factori care influențează ritmul de creștere al copilului, începând de la ereditate, mediu, nutriție, grad de activitate, probleme de sănătate.

Acest tip de grafic este utilizat de medici pediatri, asistente medicale și părinți care doresc să monitorizeze dezvoltarea bebelușilor, a copiilor și a adolescenților. Pentru intervalul de vârstă 0-3 ani există un ritm aparte de creștere, prin urmare și graficul este unul special; astfel, acesta conține parametri precum circumferința craniană (se urmărește modul în care crește creierul), greutatea și lungimea copilului, fiind distinct pentru fete și băieți. În principiu bebelușul își dublează greutatea de la naștere până la vârsta de 6 luni și apoi și-o triplează până la vârsta de 1 an. Graficele de creștere au fost folosite încă din perioada anilor 1970, dar în anul 2000 au fost revizuite pentru a reflecta cu adevărat diferitele diversități culturale și etnice care există în rândul populației.

Scopul efectiv al unui grafic de creștere este să reliefeze creșterea ideală pentru copii. Astfel, nu se poate spune că este mai bine ca cel mic/cea mică să se încadreze în percentila 10 decât în percentila 90. Ce contează cu adevărat este tendința în care bebelușul sau copilul crește în greutate, înălțime sau circumferință craniană. Alături de acești parametri, se ia în considerare pentru a evalua modul de evoluție al copilului indicele de masă corporală (se verifică cât de proporțional este copilul, respectiv dacă este expus unui risc de supraponderabilitate sau nu); în acest mod graficul constituie o reflexie a stării de sănătate, nutriție, toleranță sau posibile afecțiuni medicale. Nu vă concentrați însă atenția aspra cifrelor pe care le indică; medicul pediatru sau medicul de familie vă va informa dacă aveți sau nu motive de îngrijorare.

Trebuie subliniat că graficul de creștere nu trebuie utilizat ca un instrument singular de diagnostic, ci ca un instrument care contribuie la formarea unei impresii clinice în ansamblu pentru copilul care este măsurat.

Citește și: Greutatea bebelusului si inaltimea - Grafic de crestere in primii 7 ani

Mod de interpretare pentru grafic de creștere copii

În cazul în care nu mai aveți răbdare până la interpretarea graficului de către medic, iată câteva sfaturi pentru a vă orienta singuri. În primul rând este important să identificați graficul potrivit de creștere, respectiv cel adecvat vârstei copilului. Apoi încercați în zona de jos a graficului să identificați vârsta copilului și trasați o linie verticală pe grafic. În continuare, încercați să identificați greutatea copilului pe partea dreaptă a graficului și trasați o linie orizontală (de subliniat că nu trebuie să desenați efectiv o linie pe graficul de creștere deoarece acesta va deveni prea aglomerat și dificil de citit în timp; imaginați-vă mai degrabă unde ar trebui să se poziționeze linia sau desenați o linie fină cu vârful unui creion pe care o puteți șterge ulterior). Ultimul pas constă în identificarea locului în care aceste două linii se intersectează sau se întrepătrund. Identificați linia curbată cea mai apropiată de acest loc și urmăriți-o în sus și în partea dreaptă până când descoperiți numărul care corespunde percentilei copilului.

Iată și ce înseamnă un grafic de creștere: în cazul în care, de exemplu, este vorba despre percentila 75, copilul are o greutate mai mare decât 75% dintre băieții de vârsta sa (înseamnă în același timp și că un procent de 25% dintre copiii de aceeași vârstă și sex au o greutate mai mare decât a sa). Este un rezultat normal? Bineînțeles, dacă cel mic s-a situat întotdeauna în apropierea acestei percentile.

Este mai dificil de identificat percentila corespunzătoare copilului dacă linia curbată nu trece prin locul unde se întâlnesc vârsta și greutatea celui mic; trebuie să aproximați astfel că se situează, de exemplu, între percentilele 80 și 85. În cazul în care copilul este peste percentila 95 sau sub percentila 5, nu veți putea identifica percentila exactă, însă veți putea afirma că se află deasupra sau dedesubtul graficului de creștere. Aceiași pași se pot utiliza pentru a indica înălțimea și indicele de masă corporală al copilului.

Ce înseamnă de fapt percentilele? Este important să înțelegeți că aceste grafice de creștere sunt utilizate pentru a urmări creșterea copilului în decursul timpului și a identifica un tipar de creștere. Poziționarea greutății și a înălțimii sale la diferite vârste și verificarea evoluției curbei de creștere sunt mai importante decât nivelul la care se situează percentilele sale la un moment dat. Chiar dacă, de exemplu, copilul este situat la percentila 5 pentru înălțime (95% dintre copiii de vârsta sa sunt mai înalți) înseamnă că se dezvoltă normal dacă întotdeauna s-a situat la această percentilă. Reprezintă un motiv real de îngrijorare dacă cel mic s-a situat în trecut de exemplu între percentilele 50-75 și a scăzut până la percentila 5.

Nu uitați că în intervalul de vârstă 6-18 luni copiii prezintă variații bruște (urcă sau coboară) în ceea ce privește nivelul percentilelor, dar copiii mai mari trebuie să se mențină destul de îndeaproape de curba de creștere.

Citește și: Greutatea la copii si inaltimea - Tabelul dezvoltarii copilului de la 0 la 3 ani

Sfatul specialistului

Doamna doctor Andra Ivona Gheorghe - Fronea, Medic Specialist Endocrinolog Clinica Anima Veteranilor ne-a oferit următoarele informații cu privire la graficul de creștere la copii:

Creșterea începe din viața intrauterină pornind de la zigot și ajungând la greutatea și lungimea normale pentru un copil născut la termen. Această dezvoltare este dependentă de nutrienții și oxigenul furnizate fătului de către placentă, dar și de alți factori de creștere materni și fetali. Cea mai mare viteză de creștere se întâlnește la făt.

După naștere nou-născutul normal își păstrează tiparul de creștere accelerată, însă viteza de creștere scade odată cu înaintarea în vârstă; există câteva perioade caracterizate de salt statural: între 1 an și jumătate și 3 ani; între 4-8 ani și la pubertate. Între 4 ani și debutul pubertar viteza de creștere în înălțime normală este de 5-6 cm/an. Pubertatea debutează în mod normal la fete între 8 și 13 ani; fetele au saltul statural pubertar la începutul pubertății, apoi se instalează dezvoltarea sânilor. La băieți pubertatea debutează între 9 și 14 ani, dar ei au saltul statural pubertar la sfârșitul acestei perioade. Având în vedere aceste diferențe precum și factorii genetici se ajunge la o înălțime medie normală pentru caucazieni de 164 cm la femei și 178 cm la bărbați.

Copiii nu cresc în inălțime constant ci în salturi, de aceea ar trebui măsurați de către medicul pediatru o dată la 3-6 luni și nu mai des. Fiecare achiziție în înălțime este urmată de o creștere ponderală.
Cauzele de statură joasă sau înaltă sunt multiple, cele endocrinologice fiind cele mai puțin frecvente.
Statura joasă se definește ca o înălțime sub - 2 DS sub media pentru vârstă și sex; iar statura înaltă se definește ca o înălțime peste +2 DS pentru vârstă și sex. O deviație standard reprezintă un număr diferit de centimetri la vârste diferite, pentru genuri difeite. Doar medicul endocrinolog este cel care face aceste calcule și poate astfel stabili dacă un copil are o înălțime normală sau patologică.

Greutatea la copii se raportează la înălțime folosind o formulă de calcul pentru indice de masă corporală (IMC): un IMC sub percentila 3 reprezintă subponderalitate; un IMC între percentila 3 și 85 este normal; un IMC între percentila 85 și 97 reprezintă supraponderalitate, iar un IMC peste percentila 97 reprezintă obezitatea la copil.

Copiii grași dar altfel normali ar trebui să fie și înalți, să aibă o vârstă osoasă înaintată față de cea cronologică și să intre la pubertate mai devreme decat cei normoponderali. Această realitate este cauzată de leptină, o substanță secretată de adipocit, care inhibă centrul foamei și stimulează secreția de GnRH, care la rândul lui determină secreție de LH și FSH - ceea ce duce la debutul pubertății centrale.

Copiii grasi și scunzi sunt cei ce trebuie neapărat evaluați de medicul endocrinolog.
Hormonii care au rol în creștere sunt: GH (hormonul de creștere), T3 (triiodotironina - hormon tiroidian) și estradiolul (implicat în saltul statural pubertar atât la fete cât și la băieți - la aceștia din urmă estradiolul rezultă din conversia periferică a testosteronului).
Cauzele endocrinologice de statură joasă sunt: deficitul de GH, hipotiroidismul, deficitul de vitamina D (deși se numește "vitamină" aceasta este un hormon), excesul de glucocorticoizi (sindromul Cushing), pseudohipoparatiroidismul, diabetul zaharat și diabetul insipid prost controlate.
Cauzele endocrinolgice de statură înaltă sunt: excesul de GH (gigantismul), hipertiroidia, pubertatea precoce (paradoxul copilului înalt care ajunge să fie un adult scund), copiii născuți marcrosomi (ale căror mame au avut diabet zaharat gestațional netratat).
Este de reținut că aceste cauze endocrinolgice de statură patologică sunt mai rare decât cele pediatrice (sindroame genetice, malnutriția, boli cronice pecum astmul, insuficiența cardiacă, insuficiența renală cronică) și că ar trebui excluse întâi aceste cauze frecvente de statură patologică înainte ca pacientul să fie trimis la endocrinolog.

Nu in ultimul rând, este foarte important de reținut că viteza de creștere oferă mai multe informații despre patologia copilului decât o face înălțimea în sine: de exemplu, un copil născut din părinți înalți, care a avut un model de creștere normal până la o vârstă și s-a situat mereu la limita superioară a normalului pentru înălțime, dar care dezvoltă un sindrom Cushing la un moment dat va rămâne o perioadă normală din punct de vedere al înălțimii, dar cu viteză de creștere mult scazută, astfel încât la un moment dat înălțimea lui va scădea sub -2DS pentru vârstă și sex.

Folosind viteza de creștere, medicul endocrinolog poate observa că este o problemă cu acel copil înainte ca înălțimea lui să devină patolgic de mică. În această ordine de idei este recomandat ca un copil să fie măsurat de medicul de familie sau medicul curant pediatru măcar o dată la 6 luni. Cu aceste date despre înălțime, putem calcula viteza de creștere. În cazul particular al sindromului Cushing, primul aspect patologic este stoparea creșterii în înălțime și doar ulterior se instalează obezitatea și aspectul clinic clasic al acestei boli.

Greutatea mică și patologică la copii este cea corespunzătoare unui IMC sub percentila 3. Chiar și atunci copiii pot crește normal. Subponderalitatea este periculoasă doar atunci când afectează creșterea, în astfel de cazuri vorbim de malnutriție, iar analizele copilului sunt modificate. Altfel, un copil slăbuț, cu analize normale, cu nivel suficient de vitamina D și mai ales cu o viteză de creștere normală, nu are indicație de a primi suplimente alimentare, nici complexe de polivitamine și nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru părinți deorece copiii normali sunt mai degrabă slabi decât grași.

Mulțumim doamnei doctor Andra Ivona Gheorghe - Fronea pentru ajutorul acordat în realizarea articolului. 

Surse:
www.verywell.com; www.cdc.gov; www.healthychildren.org

Surse grafice: https://depts.washington.edu