Cum înveți copilul la oliță
Învățatul la oliță constituie o deprindere nouă pentru copil, prin urmare este cel mai bine să fie abordată treptat și în ritmul copilului. Cei mici își vor putea controla vezica urinară și intestinele când vor fi pregătiți din punct de vedere fizic, precum și emoțional, dar și când își vor dori să fie uscați și curați; de regulă, controlul vezicii este cel mai greu de dobândit. Fiecare copil este diferit, prin urmare nu trebuie să îl comparați pe al vostru cu altul și nici să îl forțați. În plus, dacă începeți antrenamentul la oliță prea devreme poate dura prea mult să învățați copilul cu ea.
Din punctul de vedere al pragurilor în dezvoltare, până la vârsta de 1 an majoritatea bebelușilor nu mai elimină materii fecale în timpul nopții, iar până la 2 ani mulți copii nu mai murdăresc scutecul. La vârsta de 3 ani 9 din 10 copii nu mai au probleme cu controlul vezicii sau al intestinelor, cu excepția micilor accidente cauzate de bucurie, supărare sau preocupare intensă cu o anumită activitate. Eliminarea scutecului de pe perioada nopții durează de obicei mai mult; vârsta medie este între 3-5 ani (deși 1 din 5 copii cu vârsta de 5 ani se confruntă ocazional cu enurezis). În orice caz, trebuie să vă înarmați cu multă răbdare și să vă așteptați la multe accidente nedorite până când cel mic/cea mică va învăța să facă la oliță.
Momentul potrivit ca să înveți copilul la oliță
Pentru a încuraja copilul și a-l obișnui cu olița mulți părinți preferă să înceapă în timpul verii când vestimentația conține puține haine, iar dacă acestea se murdăresc, uscarea lor nu constituie o problemă. În plus, vara puteți chiar să-l lăsați pe cel mic dezbrăcat inițial prin casă, iar când va avea o necesitate fiziologică va fi nevoit astfel să apeleze la oliță. În ceea ce privește vârsta potrivită, media de vâstă a copiilor se situează între 2-3 ani. Iată și indiciile pe care le puteți urmări cu privire la controlul asupra vezicii urinare: copilul este conștient când are un scutec ud sau murdar, copilul înțelege când urinează și vă poate spune chiar direct, intervalul dintre două scutece ude este de cel puțin o oră (dacă este mai mic, antrenamentul la oliță poate eșua sau cel puțin va fi extrem de dificil), copilul indică nevoia de a urina printr-o agitație specifică sau prin deplasarea într-un loc anume liniștit sau ascuns, copilul știe când au nevoie să urineze și poate spune acest lucru în avans. În cazul în care copilul se află deja la ultima etapă, antrenamentul la oliță va decurge mult mai ușor. Copilul trebuie de asemenea să fie capabil să se așeze pe oliță și să se ridice de pe ea când a terminat și să vă urmărească instrucțiunile.
Este important să nu existe niciun fel de întreruperi sau modificări în rutina familiei și odată început antrenamentul cu olița trebuie să fie desfășurat constant pentru a nu induce copilul în eroare. Prin urmare, dacă plecați de acasă este bine să luați olița cu voi pentru ca cel mic să înțeleagă că doriți să o folosească de câte ori are nevoie (și restul membrilor familiei trebuie să procedeze întocmai).
Diferențe între băieți și fete
Adevărul este că învățatul la oliță este extrem de diferit pentru băieți și pentru fete. Ambii încep prin a se așeza pe oliță, dar băieții învață în final și cum să stea în picioare și să urineze țintit. Fetele învață mai rapid să facă la oliță, însă trebuie să identifice cum să se poziționeze și să se curețe corect.
Există și studii științifice desfășurate în acest sens. Astfel, în cazul unui studiu cu durata de 2 ani desfășurat de Colegiul Medical din Wisconsin și publicat în 2002, cercetătorii au descoperit că fetele au rămas uscate în timpul zilei la vârsta de 32,5 luni, iar băieții la 35 luni. Fetele au manifestat un interes față de oliță la 24 luni, iar băieții la 26 luni. Fetele au rămas uscate timp de 2 ore la 26 luni, iar băieții la 29 luni. Fetele și-au verbalizat nevoia de a merge la toaletă la 26 luni, iar băieții la 29 luni. Un studiu brazilian din 2008 a descoperit diferențe similare, respectiv 27,8 % dintre fete și 21,4% dintre băieți au renunțat la scutecele de pe timpul zilei în primele 24 luni de viață, iar 10,6% dintre fete și 6,8% dintre băieți la cele de pe timpul nopții până la vârsta de 24 luni. De ce se întâmplă acest lucru? Conform cercetătorilor, băieții sunt mai puțin concentrați, mai ușor de distras și au nevoie de mai mult spațiu decât fetele când deprind o nouă abilitate.
Sfatul specialistului
Doamna doctor Lia Ignea, medic specialist pediatru în cadrul clinicii Medlife Timișoara, pe care o puteți găsi la www.pediatrietimisoara.ro :
1. Cum pot fi învățați copiii la oliță? Vă rugăm explicați în detaliu care sunt pașii ce trebuie urmați.
După ce copilul este suficient dezvoltat, în primul rând, pentru a ajuta copilul să fie pus pe oliță, trebuie urmărite semnele pe care le transmite copilul înainte de a face a urina sau a defec (câteodată au expresii faciale, alții se ascund, unii se lasă jos șamd).
În al doilea rând copilul trebuie să se simtă confortabil atunci când este pus pe oliță. Există olițe stimulante, însă încurăjarile, joaca și răbdarea părintelui vor face copilul să accepte mai repede această schimbare.
2. Care este vârsta potrivită pentru a fi învățați la oliță? Din ce motiv? (vă rugăm explicați)
Copiii se dezvoltă diferit, învață să meargă și să vorbească la vârste diferite, deci nu există o vârstă fixă pentru a învăța copilul la oliță. Fiecare părinte își cunoaște micuțul și va alege momentul pentru a-l ajuta să renunțe la scutec. Din experiență, copiii cu vârsta între 18 și 30 de luni au cea mai mare rată de succes pentru a dezvolta această nouă abilitate.
Multă lume încearcă trecerea de la scutec la oliță atunci când copilul stă în șezut. Desigur este prea devreme. Rata de succes se înregistrează atunci când copilul urinează la circa 2 ore, când nu mai face lipsa mare in timpul nopții și mai ales când micuțul simte și transmite faptul că are scutecul ud sau murdar. Dacă copilul nu este pregătit, el nu va putea fi forțat pentru a utiliza olita. Depinde atât de maturitatea sa fiziologică, cât și de nevoia lui de a rămâne uscat și curat.
3. Există vreo diferență în acest sens între băieți și fete?
Există rapoarte care arată faptul că fetițele se obișnuiesc mai repede decât băieții în a utiliza olița. Cu toate acestea, intervalul temporar este nesemnificativ. Importanța este abilitatea micuților de a trece la această nouă etapă.
4. Ce sfaturi aveți pentru părinți?
Timp, răbdare și perseverență. Pentru a avea o experiență pozitivă, copilul poate fi stimulat prin joacă (jucării, cărticele etc.) pentru a fi relaxat.
Sezonul preferat pentru această nouă abilitate a micuților este în timpul verii, atunci când copilul este lejer îmbrăcat, iar micile accidente sunt ușor trecute cu vederea.
Nu certați copilul atunci când se udă. Coordonarea musculară are nevoie de timp (aceste manifestări pot avea loc până după 4 ani). Altfel copilul poate dezvolta îngrijorare în a folosi olița.
Copilul imită, deci dacă vede un frățior sau surioară mai mare care face la oliță, îl va ajuta să-și dorească să facă la fel.
Vorbiți cu copilul și explicați-i de ce trebuie să folosească olița.
Incurajați copilul să utilizeze olița înainte de culcare și lăudați-l.
Copiii mici tind să facă lipsa mare la aceleași ore. Chiar dacă nu observăm semnele la timp, putem ajuta copilul să stea pe oliță.
Nu faceți comparații între copii, fiecare are ritmul lui! Cu toți vor învăța mai devreme sau mai târziu să rămână curați!
Cel mai ușor copilul poate fi învățat la oliță atunci când se poate pune și ridica singur de pe aceasta și când este pregătit să urmeze instrucțiuni simple.
Țineți olita la îndemână, dar nu insistați atunci când copilul refuză. Reîncercați după o perioadă de timp în funcție de dispoziția copilului.
Scutecele folosite în ziua de azi țin copilul în general uscat. Se pot utiliza șervețele de hârtie (între scutec și piele) pentru a determina cât de des face micuțul pipi, dar și pentru a-i crea senzația de ud.
Dacă până la vârsta de 3 ani, copilul nu poate fi învățat cu olița, este indicat să consultați un medic pediatru.
Surse: www.nhs.uk; www.parenting.com; www.mayoclinic.org; www.babycenter.com
Mulțumim doamnei doctor Lia Ignea pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.