Cum îți strici copilul dacă îl forțezi să mănânce ce nu îi place

Studiu despre ce se întâmplă cu un copil care este forțat să mănânce ce nu îi place

O cercetare publicată în anul 2002 a revistei Appetite, ce a investigat peste 100 studenți de colegiu, a relevat faptul că 70% dintre ei au trecut în copilărie prin experiențe de consum alimentar forțat. În situații destul de frecvente persoana care i-a forțat a fost un părinte, iar alimentele forțate pentru ingerare au fost legume, carne roșie și fructe de mare.

Cum a decurs în fapt așa-zisa forțare? Persoana respectivă adultă a obligat copilul să mănânce alimentul respectiv din motive precum stare de sănătate, varietate și risipă alimentară. Cele mai comune tactici care au fost utilizate au constat în lipsa desertului sau excluderea de la masă. În mai mult de jumătate dintre cazuri strategia de convingere a durat în medie 50 de minute.

Concluziile interesante observate de cercetători au privit următoarele: conflictul intern pe care l-a experimentat persoana forțată care s-a situat la un nivel puternic în proporție de 31%, la un nivel moderat în proporție de 41% și la un nivel ușor în proporție de 29%. Majoritatea răspunsurile față de experiența respectivă au fost negative, cu sentimente de furie, teamă, dezgust, confuzie și umilire. Cei forțați au experimentat de asemenea sentimente precum lipsa de control și neajutorare.

Atunci când au fost întrebați dacă ar consuma la momentul prezent alimentul pe care l-au consumat forțat în copilărie, un procent de 72% au declarat că nu ar face acest lucru. Explicația a constat în faptul că atunci când un copil abandonează confruntarea și acceptă să mănânce ceva ce nu își dorește, el simte că pierde, privind un câștig de partea părintelui. Mai târziu în viață, când poate alege în mod liber alimentul respectiv, va alege să câștige, respectiv să nu mănânce.

De asemenea, consumul forțat de alimente care conduce la senzație de înecare, vărsături și dezgust poate cauza aversiuni alimentare. Copiii mai mofturoși au tendința de a fi mai sensibili față de diverse texturi, așa că dacă sunt constrânși să mănânce ceva care nu le face plăcere pot ajunge să displacă alimentul respectiv timp de mai mulți ani, dacă nu chiar întreaga viață.

Când au fost întrebați dacă consumul forțat de alimente le-a modificat obiceiurile alimentare în calitate de adulți, peste o treime au răspuns afirmativ. Dintre aceștia, un procent de 73% a susținut că le-a limitat alimentația, iar 27% au susținut că i-a făcut mai deschiși față de alimente noi. Deși este vorba despre un singur studiu și nu demonstrează cauza și efectul, are niște concluzii pertinente.

Concluzii legate de studiu – strategiile părinților conduc la efectul opus

Astfel, este mai mult decât evident faptul că multe dintre strategiile utilizate de către părinți în hrănirea copiilor dispun de efectul contrar. Forțarea și presarea determină copiii să mănânce mai puțin și să deteste anumite alimente. Iar restricționarea consumului unor alimente îi determină să dorească să mănânce mai mult. Este în principal vorba despre neîncredere. Părinții nu cred că cei mici vor ajunge singuri să placă o serie de alimente singuri. Atunci când copiii trec prin perioada neofobică (teama de alimente noi) în intervalul 2-6 ani, pot fi extrem de reticenți față de anumite alimente. Iar dacă un părinte nu înțelege că este vorba despre o etapă din dezvoltarea copilului, care este normală și care se va ameliora în timp, sunt șanse să ajungă să se lupte într-un război fără sfârșit.

Mâncatul este un obicei diferit de igienă și curățarea dinților, deoarece implică gust, textură, apetit, temperament, auz și încredere. Nu este vorba despre a convinge sau a păcăli un copil să mănânce ce are în fața sa, ci despre a crea circumstanțele care îl vor ajuta să mănânce bine și astăzi, dar și peste 20 de ani.

Cum să pui bazele unor obiceiuri alimentare sănătoase

- Oferă copilului cantitatea corectă. Astfel, este indicat să oferi o lingură din fiecare aliment pentru fiecare an din vârsta sa (dacă are 3 ani oferă 3 linguri). Porțiile mici îi lasă libertatea să ceară mai mult
- Ai răbdare. Oferă alimentele noi copilului de mai multe ori. Este posibil să fie nevoie să oferi alimentul de 10-15 ori înainte ca acesta să îl accepte
- Permite-i copilului să te ajute la pregătirea mesei. Lasă-l să aleagă alimentele și implică-l în procesul de gătire sau de aranjare a mesei. Se va arăta mai dornic să mănânce dacă se va simți implicat.
- Oferă-i variante din care să aleagă. În loc să îi oferi o singură legumă, lasă-l să aleagă între 2 variante. Poți adăuga alimente noi alături de cele preferate, iar astfel vor crește șansele de a accepta mai ușor un aliment nou.
- Mesele trebuie să fie distractive. Începând de la modul de prezentare al alimentelor și terminând cu modul lor de prezentare, este important să îți folosești imaginația pentru o farfurie cu aspect atrăgător. Iar cel mic/cea mică poate inventa diverse nume pentru felurile preferate de mâncare.
- Fii un exemplu bun. Nu în ultimul rând, este important ca un copil să te vadă pe tine în primul rând consumând o varietate de alimente sănătoase. În acest fel va fi la rândul său interesat să le încerce.

Mesele în familie trebuie să reprezinte o rutină plăcută pentru a mânca și a petrece timp în familie. În ceea ce privește gustările, acestea trebuie să fie în număr de 2, alături de cele 3 mese principale, care trebuie să nu fie prea consistente pentru a nu apărea refuzul copilului. Nu îți forța niciodată copilul să curețe farfuria; dacă nu mai poate mânca, ar trebui să aibă libertatea să se oprească. Când îl obligi să mănânce dacă nu mai poate intervii în calea indiciilor naturale pe care le transmite corpul lor că au mâncat destul. Nu negocia și nu îți mitui copilul; amenințările, pedepsele și recompensele nu fac decât să conducă la lupte pentru putere. Iar negocierile vor determina un cerc vicios pe care nu ți-l dorești.

Dacă ești îngrijorat că nu mănâncă, nu îți arăta sentimentele. Este posibil să caute antenție și dezaprobarea ta se potrivește nevoii sale. Discută cu medicul dacă observi că stagnează în creștere, pierde în greutate sau dacă consideri că mofturile sale îi influențează procesul de dezvoltare.

Surse: https://maryannjacobsen.com; https://familydoctor.org; https://parenting.nytimes.com