Obiceiuri la botezul copilului

Obiceiurile la botez sunt acele reguli nescrise care se împart între părinți și nași. Este de datoria ambelor părți să îndeplinească toate sarcinile pentru ca bebelușul să primească Taina Sfântă a Botezului. Dacă până acum lucruri au fost destul de neclare în ceea ce privește sarcinile tuturor, a venit momentul ca viitori părinți și viitorii nași să afle ce obiceiurile la botez trebuie să săvârșească fiecare.

Obiceiuri la botez pentru nași

Botezul nu poate avea loc fără nași, care devin părinții spirituali ai copilului. Spre deosebire de Taina Cununiei, unde nașii trebuie să fie căsătoriți, obiceiul la botez spune că oricine poate fi nașul bebelușului. Conform tradițiilor vechi, nașii erau chiar membrii ai familiei și se moșteneau din generație în generație. Aceștia botezau doar întâiul născut, urmând ca pentru ceilalți copii să fie aleasă altă pereche de părinți spirituali.

Pentru ziua botezului se fac pregătiri intense, atât pentru slujbă, cât și pentru petrecerea de după. Este binecunoscut faptul că niciun eveniment important nu poate trece necelebrat. Astfel, în zilele noastre, petrecerile de botez iau din ce în ce mai multă amploare. Acest obicei are ca piatră de temelie o tradiție veche, în care a doua zi după botez, familia care și-a creștinat copilul trebuia să deschidă porțile tuturor celor care doreau să vină să-i felicite.

Se poate spune că pentru botez, viitorii nași ai bebelușului au mai multe sarcini decât părinții acestuia. Ca părinți spirituali, este de datoria lor să cumpere lumânarea de botez, trusoul micuțului (set complet de haine, pantofi, scutec, păturică, crasma și panglică), mărturiile în forma de cruciuliță și să achite taxa bisericii. De asemenea, trebuie să treacă prin Taina Spovedaniei și cea a Împărtășaniei. 

Bebelușul ce urmează să fie creștinat ajunge la biserică îmbrăcat în hainele dăruite de moașa sa, femeia care i-a făcut prima băiță. Acesta este preluat de nașa, timp în care nașul ține lumânarea de botez aprinsă. În timpul slujbei, părinții spirituali sunt cei care vorbesc în numele copilului, tocmai de aceea rostesc Crezul și răspund întrebărilor „Te lepezi de Satana?", „Te-ai unit cu Hristos?", aderesate de 3 ori de către preot.

După ce copilul este botezat, se pun cruciulițele în piept invitaților, ca mărturie a participării lor la eveniment. Nașa învelește bebelușul după ce este scos din cristelniță în casmă (bucată de material albă, netivită, lungă de 3 metri) care se leagă cu o panglică de 1 metru. Tot nașa este cea care se ocupă de îmbrăcatul micuțului creștinat cu hainele noi cumpărate, după ce este miruit și i se taie câteva fire de păr.

Ultimul pas în obiceiurile de botez este Împărtășania bebelușului. Acesta este ținut în brațe de nașa, întotdeauna pe partea dreaptă după care este închinat icoanelor din iconostas, dacă este fetiță și dus spre închinare în Altar, dacă este băiat. Ca dar de botez, nașii cumpără noului finuț un lănțișor cu cruciuliță, iar finuței o pereche de cercei.

Obiceiuri la botez pentru părinți

Botezul copilului este prima îndatorire creștină pe care părinții trebuie să o îndeplinească pentru micuții lor. Este un ritual plin se emoție pentru proaspetele mămici, care sunt nevoite să-și privească pruncul, dar să nu participe activ la botezarea lui.

Prima sarcină a părinților este alegerea nașilor. Fie că este vorba despre rude sau prieteni apropiați, căsătoriți sau nu, trebuie să se orienteze spre persoane iubitoare care vor fi alături de viitorul lor fin. Noile obiceiuri permit alegerea mai multor perechi de nași pentru bebeluș, iar părinții trebuie să le facă acestora cadouri de mulțumire pentru noul rol pe care l-au acceptat în viața copilului.

Părinții trebuie să stabilească data botezului și să se ocupe de petrecerea de după. Aceștia sunt cei care aduc certificatul de naștere al copilului la slujba pentru botez. De asemenea, trebuie sa aducă vin și ulei la biserică, care urmează să fie folosite pentru Sfânta Miruire și Împărtășanie, dar și bomboane și prăjituri pentru a sărbători evenimentul.

Superstiții la botez
Cum orice ritual, sărbătoare sau tradiție românească are o parte plină de superstiții și credințe vechi, nici Taina Botezului nu putea face abatere de la această „regulă". Iată câteva superstiții și vechi tradiții practicate de strămoși, ca obiceiuri la botez:

Lumânarea de botez era împodobită cu flori de crin, frunză de ferigă și floarea miresei. Crinul era considerat floarea Maicii Domnului, feriga nu trebuia să lipsească pentru ca micuțul să fie puternic, iar floarea miresei se punea pentru a ține blestemele departe de copil.

Mai nou, părinţii moderni aduc la petrecerea de botez ursitoare, despre care legendele spun că reprezintă ființe mistice, zâne cu puteri supranaturale ce prevestesc soarta omului încă de la naștere. După ce acestea câștigă lupta cu ursitoarea cea rea, cele trei zâne bune, Înțelepciunea, Norocul și Iubirea, stabilesc destinul bebelușului.

Panglica folosită la botez nu trebuia să fie nici prea scurtă, dar nici prea lungă. Se spunea că cei cu panglica scurtă se căsătoreau devreme, iar cei ce cu panglica mai lungă făceau nuntă prea târziu.

După botez, copilul era adus acasă și așezat pe pragul ușii. Mama îl ridica după ce nașa rostea „păgân mi l-ai dat, creștin ți l-am adus".

După nașterea copilului, musafirii nu veneau cu daruri pentru bebeluș. Aceștia aduceau mâncare pentru proaspăta mămică, care nu avea voie să gătească până la botez și nici să iasă din casă.

În timpul băiței de a doua zi, se ținea aprinsă lumânarea de botez. Aceasta era stinsă de tocul ușii și pusă într-un loc cunoscut doar de părinți alături de firele de păr tăiate la botez, până la vârsta de 7 ani a copilului.

Baia de după botez era cunoscută ca „Scoaterea din Mir". Tradiția spunea ca apa în care a fost îmbăiat copilul să fie aruncată la tulpina unui copac înalt, pentru ca micuțul să fie sănătos și să aibă viață lungă.

Surse: calendarulortodox.ro, traditii.ro, 7habitsofjesus.com, romania-insider.com.