O practica foarte des intalnita chiar si in zilele noastre este aceea de a pune copilul la olita cand acesta reuseste sa stea singur in sezut. Aceasta metoda ofera iluzia unor rezultate bune. Cel putin doua sunt motivele care ne induc in eroare: copilul care nu este mare amator al mersului de-a busilea va sta si va face la olita ca urmare a faptului ca nu se poate ridica, iar reusita se poate datora si faptului ca mama stie ca dupa masa copilul are scaun. Asta nu inseamna insa ca este reusita copilului.
Aceste rezultate au putine sanse sa fie de durata. Am intalnit cazuri in care copilul ajuns la varsta la care poate sa mearga refuza sa mai stea pe olita bulversand toti adultii din jurul lui care considera ca acesta a pierdut o achizitie. Ce se intampla in acest caz? Pun si mai multa presiune pe copil care va refuza din ce in ce mai vehement olita.
Cand plecam pe drumul care speram ca ne va duce la independenta nevoilor fiziologice, trebuie sa avem in vedere faptul ca nu il parcurgem singuri, ci impreuna cu copilul iar ritmul este dictat de el. Mai mult, nu este de ajuns simpla noastra prezenta ci trebuie sa ii acceptam particularitatile individuale si ceea ce il face diferit de ceilalti, sa nu ne lasam condusi de presiunea celor din jur si sa fim informati.
Indicatori care ne spun daca copilul este pregatit sa invete sa foloseasca olita:
- Are cel putin 1 an si jumatate. Parintii care nu se grabesc pot astepta pana in jurul varstei de 2 ani , iar daca este posibil, sa se inceapa in timpul unui anotimp cald care sa permita dezbracarea rapida.
- Stie sa verbalizeze nevoile fiziologice sau exista format un limbaj non-verbal cunoscut de persoana care insoteste copilul pe acest drum.
- Este capabil sa se abtina pana este dezbracat si asezat la olita,
- Scutecul ramane uscat timp de cateva ore
- Demonstreaza o oarecare capacitate de organizarecum ar fi strangereajucariilorsau punerea hainelor in dulap, faptul ca pune sau indica locul unui obiect.
- A dezvoltat abilitatea de a imita comportamente, necesara de-a lungul oricarui proces de invatare.
Recomandari pentru a invata copilul sa foloseasca olita:
- Inainte de trecerea efectiva la invatare lasati copilul sa va vada folosind toaleta, explicati-i ce faceti si asigurati-l ca asa va proceda si el cand va creste. Prezentati-i olita si lasati-l sa o exploreze in voie.
- Lasati-l sa vada rezultatele corpului lui, bineinteles fara a pune mana. Incercati sa nu induceti ideea de „ceva scarbos" pentru ca este vorba de ceva ce iese din corpul lui iar micutul nu va sti sa gestioneze acest mesaj si risca sa devina confuz „Daca este ceva scarbos, de ce provoaca bucurie mamei?" sau „Daca corpul meu elimina ceva scarbos inseamna ca si eu sunt scarbos?".
- Accentuati succesele si nu esecurile. Cu siguranta vor fi si scapari, fie ca nu reuseste sa se abtina pana cand este dezbracat sau ca uita sa spuna, concentrat fiind pe alte activitati. In astfel de situatii este posibil ca micutul sa fie suparat si este bine sa ii validati sentimentele spunandu-i ca ii intelegeti supararea, dar ca dumneavoastra nu sunteti suparata pe el pentru ca stiti ca nu a facut-o intentionat, ca a fost un accident. Ca apreciati faptul ca a incercat sa ajunga la olita sau „Stiu ca jocul acesta iti place foarte mult si uiti de tot ce este in jurul tau. Nu iti face griji, vei reusi sa te opresti din joaca pentru a face pipi ".
- In caz de regres sa se ia o pauza. Se poate intampla ca fara un motiv aparent, sa refuze sa mai foloseasca olita. Cauzele ar putea fi: fie s-a pus prea mare presiune pe copil, fie exista un alt stres orcaruia trebuie sa ii faca fata.
- In cazul baietilor este recomandat ca tatal sa-linvete sa faca pipi din picioare.
Ce trebuie evitat cand copilul se invata cu olita:
- Santajul, conditionarea, pedeapsa. Chiar daca aceste metode par sa dea rezultate, pierderile pot fi mai mari si pe termen lung: copilul invata sa aplice aceeasi tacticaa santajului si conditionarii pentru a obtine ce isi doreste. Iar in ceea ce priveste pedeapsa, aceasta provoaca umilinta, frica si forteaza copilul sa minta.
- Sa i se ofere exemple, sa fie facut de ras, certat. Contrar credintei populare, acestea nu ambitioneaza, ci accentueaza neputinta, vinovatia si scad stima de sine.
- Inceperea acestui demers in perioade stresante precum schimbarea domiciliului, nasterea unui frate, reintoarcerea mamei la serviciu, divort, refacerea dupa o boala samd; sau cand acesta deprinde o alta achizitie (spre exemplu mersul).
- Perioadele in care copilul manifesta un negativism extrem. Daca incepem deprinderea olitei acum cand raspunsul la orice intrebare sau propunere este „Nu vreau!" sunt slabe sanse de succes.
- La inceput sa se evite golirea olitei in prezenta copilului, ulterior poate fi implicat si el. El nu va intelege de ce ceva care a produs o bucurie foarte mare este aruncat. Este ca si cum seful dumneavoastra, dupa ce v-a laudat pentru o lucrare, o mototoleste si o arunca la cos.
- Nu va atribuiti succesul mersului la olita! Copilul este cel care l-a obtinut, parintele este doar insotitor si mediator. Auzim destul de des mamici care exclama „In sfarsit am reusit sa-l invat sa foloseasca olita!"
- Evitati discutiile cu alte mamici sau adulti despre problemele intampinate in prezenta copilului.
In ceea ce priveste recompensele materiale sau alimentare eu personal nu le recomand si consider ca o remarca de genul „Bravo! Cred ca esti foarte mandru/ mandra de tine" spusa intr-o maniera sincera, neexagerata si neteatrala este mai in masura sa asigure continuitatea acestui proces intr-un mod sanatos.
Carmen Buterchi
psiholog si psihoterapeut de familie
carmennanghel@yahoo.com
Urmareste-ne pe Google News
