De ce bebelușii nu trebuie să poarte niciodată încălțăminte

Pentru dezvoltarea normală a picioarelor

Piciorul uman are o structură complexă, fiind alcătuit din 26 de oase, 33 de articulații și peste 100 de ligamente, tendoane și mușchi. Acestea se dezvoltă încă din primul an de viață al copilului, iar simplul demers de a-i pune încălțăminte strânsă și/sau care nu este flexibilă afectează oasele și mușchii picioarelor, aflate în plin proces de creștere. Efectele sunt nocive și odată ce acesta începe să învețe să meargă.

Studiile efectuate de-a lungul timpului au ajuns la concluzia că încălțămintea pentru copii interferează cu dezvoltarea piciorului întrucât acesta nu își mai poate urma creșterea naturală. De exemplu, un studiu publicat în „The Journal of Bone and Joint Surgery”, a arătat că încălțămintea crește riscul de apariție a piciorului plat (platfus). Pentru a se formula această concluzie, au fost analizate urmele a 2300 de copii, cu vârsta între 4 și 13 ani. Incidența cazurilor de picior plat era mai mare la cei care obișnuiau să stea mult încălțați, astfel: cea mai mare se înregistra la cei ce purtau încălțăminte închisă și strâmtă încă din primii ani de viață, urmată de cei care purtau adesea încălțări decupate precum sandale sau papuci, iar cea mai mică rată era prezentă la cei care petreceau mult timp desculți. În aceste condiții, oamenii de știință au precizat că riscul de picior plat este mai mare la copiii care poartă încălțăminte de la o vârstă fragedă întrucât aceasta afectează dezvoltarea normală a arcului longitudinal. 

Pentru o mai bună agilitate

Când merge în picioarele goale, bebelușul simte conturul suprafețelor pe care calcă. În acest context, tinde să-și adapteze mai bine mișcările, având contact direct cu solul. Când se întâmplă așa, mișcările de la nivelul gleznelor, genunchilor și cele ale șoldurilor devin mai sigure. În același timp, când nu este încălțat, degetele bebelușului rămân răsfirate și îl ajută să dobândească mai mult echilibru. Nu în ultimul rând, mersul fără încălțăminte îl determină să privească mai mult în sus deoarece informațiile pe care le primește datorită picioarelor îl orientează și îl ajută să se simtă în siguranță. 

Pentru echilibru și o postură corectă

Specialiștii în podiatrie atrag atenția asupra următorului fapt: copiii mici au tendința de a nu mai privi în jos în timpul mersului desculț. Din acest motiv, dobândesc un control mai bun asupra picioarelor, un mers mai stabil și nu-și mai pierd rapid echilibrul nici dacă sar, dacă se cațără sau dacă aleargă. Când bebelușul merge și are echilibru, nu doar că este mai puțin predispus căzăturilor, dar reușește și să învețe mai repede unde să pună piciorul. Toate acestea îi asigură și o postură normală, fără să mai simtă nevoia să privească adesea în jos. 

Pentru dezvoltarea propriopercepției

Propriopercepția se referă la sensibilitatea la poziția părților corpului și a articulațiilor, necesară pentru percepția poziției în spațiu. Dacă bebelușul nu poartă încălțăminte, are posibilitatea să se familiarizeze cu cele mai diverse suprafețe, învățând să le parcurgă fără a fi în pericol. Treptat, dobândește încredere în faptul că poate să-și miște corpul în contexte variate, începe să-și dezvolte orientarea în spațiu și mișcări tot mai coordonate.

Pentru dezvoltarea senzorio-motorie

Pe talpa unui singur picior se găsesc peste 200.000 de terminații nervoase. Datorită lor, bebelușul poate învăța mai multe despre universul apropiat până să învețe să meargă. În acest scop, pune-l cu piciorușele goale pe suprafețe precum pătuțul său, scăunelul de mașină, covorul din casă, pe iarbă, în poala ta etc. Procedând așa, vine în contact cu texturi și cu temperaturi diverse, dar și cu oportunități de a-și mișca tălpile și degetele de la picioare.  

Terminațiile nervoase de la nivelul tălpilor transmit creierului informații despre suprafețele pe care se deplasează, iar ulterior informațiile respective sunt folosite pentru apariția răspunsurilor musculare. Treptat, creierul învață un fel de „tipar” al mișcărilor normale grație modului în care mușchii se contractă și se relaxează, în vreme ce articulațiile lucrează și ele. Așa se formează un fel de „memorie a mersului”, iar dezvoltarea senzorială este stimulată. 

Ținând seama de aspectele menționate, poți înțelege mai bine de ce este recomandat ca un bebeluș să nu poarte încălțăminte. Ca să-l protejezi de frig și de umezeală, pune-i șosete, fiind binevenite și cele antiderapante.

În ceea ce privește primii pantofi pe care ar trebui să-i poarte micuțul tău, pentru a te asigura că aceștia nu îi dăunează în niciun fel, ai grijă să respecți și sfaturile de mai jos:

• În primul an de mers cumpără-i mai ales încălțăminte tip ghetuță: este foarte utilă pentru că susține bine gleznele; 
• Încălțămintea trebuie să fie flexibilă mai ales în partea din față pentru a-i permite piciorului să se miște în voie;
• Asigură-te că încălțămintea nu este prea fixă și că nu restricționează mișcările;
• Alege numai pantofi ușori, din piele moale, care permite pielii să respire;
• Tălpile trebuie să fie ușoare, dar foarte flexibile și să nu alunece;
• Cei mai potriviți pantofi sunt cei cu vârfurile puțin ridicate și rotunjite pentru a se micșora riscul ca bebelușul să se împiedice;
• Optează pentru modele cu deschidere largă pentru a fi ușor de încălțat;
• Pentru o adaptare cât mai bună la forma piciorului, este preferabil să achiziționezi modele cu arici sau cu șiret în locul celor cu sistem de închidere bazat pe catarame sau fermoar.