Ce se întâmplă, de fapt, când bebelușii sunt lăsați să plângă până adorm? Știința răspunde

Este indicat sau nu să îți lași bebelușul să plângă până adoarme- concluziile unui studiu canadian

Wendy Hall, cercetător canadian specializat în somnul copiilor, a realizat un studiu prin care a urmărit să vadă ce se întâmplă când părinții încearcă să își obișnuiască bebelușii să adoarmă singuri, chiar dacă plâng. În acest scop, alături de echipa pe care a coordonat-o, a analizat 235 de familii canadiene cu bebeluși cu vârste cuprinse între 6 și 8 luni. 

Pentru a demara studiul menționat, Wendy Hall a pornit de la ce înseamnă să-ți pregătești bebelușul ca să poată adormi singur: acesta să adoarmă fără intervenția părinților, inclusiv în momentele în care se trezește pe timpul nopților.

Oamenii de știință au împărțit părinții participanți la studiu în două grupuri: jumătate dintre ei au fost rugați să-și calmeze bebelușii înainte de somn timp de câteva minute, după care să-i lase să plângă tot atâtea minute. Treptat, intervalul în care erau lăsați să plângă creștea. Ceilalți părinții, care nu suportau să-și lase bebelușii să plângă, au fost lăsați să stea în camera în care se aflau micuții, dar li s-a spus să nu încerce să-i aline în niciun fel.

De asemenea, părinții au completat informații despre somnul copiilor în jurnale de somn și au fost monitorizate mișcările bebelușilor cu ajutorul unor dispozitive portabile pentru a se vedea cât de frecvent se trezeau aceștia. 

După analizarea datelor din jurnalele de somn și a celor obținute cu ajutorul dispozitivelor, echipa coordonată de Wendy Hall a ajuns la următoarele concluzii:

• Părinții care își lăsau copiii să plângă până când adormeau credeau că procedând așa se vor obișnui să se trezească mai puțin pe timpul nopții;
• De fapt, bebelușii lăsați de părinți să plângă până adormeau nu se trezeau mai rar decât aceia ai căror părinții nu procedaseră astfel;
• Durata de somn a bebelușilor lăsați să plângă până adormeau era puțin mai mare decât aceea a celor ai căror părinți nu procedaseră așa;
• După 6 săptămâni de la debutul studiului, 4% dintre părinții care își lăsaseră bebelușii să plângă până când adormeau, prin comparație cu 14% dintre cei din celălalt grup, considerau că au un copil cu o problemă serioasă de somn. 

Coordonatoarea studiului a ținut să atragă atenția asupra următorului fapt: părinții nu ar trebui să încerce să-și lase bebelușii să plângă până adorm dacă sunt mai mici de vârsta de 6 luni. Explicația ei a fost aceasta: bebelușii mai mici nu sunt încă deloc familiarizați cu conceptul permanenței obiectelor, nu știu că, dacă pentru un anumit interval, părinții nu mai sunt lângă ei, nu înseamnă că au dispărut de tot. În aceste condiții, pot fi puși într-o situație care îi va traumatiza și le va crea ulterior probleme de atașament. 

Bebelușii sub vâsta de 6 luni nu ar trebui lăsați să plângă până adorm

Nu numai Wendy Hall consideră că părinții unui bebeluș sub vârsta de 6 luni nu ar trebui să-l lase pe acesta să plângă până când adoarme. Astfel, potrivit unui studiu britanic, publicat online în anul 2013, intervențiile părinților bebelușilor mai mici de 6 luni pentru ca aceștia să nu îi mai trezească de multe ori din somn nu sunt eficiente. Pentru a se formula o asemenea concluzie s-au folosit date colectate în intervalul 1993-2013. Pornindu-se de la acestea, s-a constatat că:

• Nu s-au înregistrat îmbunătățiri în privința reducerii plânsului excesiv al bebelușilor, dar nici în ceea ce privește prevenirea problemelor de somn în următorii ani ai copilăriei sau scăderea incidenței depresiei postnatale;
• În schimb, bebelușii au fost mai predispuși episoadelor de plâns excesiv, iar mamele au fost mai predispuse la anxietate, dar și la încetarea prematură a lactației;
• în cazurile în care bebelușii au dormit ziua sau noaptea în altă încăpere decât în aceea în care se aflau părinții lor, s-a înregistrat și o creștere a riscului de apariție a Sindromului morții subite. 

Faptul că bebelușii sunt lăsați să plângă până adorm poate da rezultate doar pe termen scurt- concluziile unui studiu australian

Cercetătorii australieni au analizat rezultatele pe termen lung vizibile în cazul în care bebelușii sunt lăsați să plângă până reușesc să adoarmă. În cadrul unui studiu, bebeluși cu vârsta de 8 luni au fost incluși în 3 grupuri:

• O parte dintre ei aveau parte de rutina obișnuită de dinainte de culcare, fără ca mamele să-i lase să plângă până când adormeau;
• Alții erau lăsați să adoarmă plângând, fără ca mamele să fie lângă ei;
• O parte dintre bebeluși au stat în aceeași cameră cu mamele lor, dar acestea nu au intervenit dacă aceștia plângeau înainte să adoarmă.  

Pentru a se vedea care dintre metodele alese dădeau rezultate mai bune, mamele au completat chestionare legate de somnul bebelușilor. Dacă pe termen scurt, mamele care nu au intervenit și i-au lăsat să plângă au afirmat că demersurile lor au dat pe rezultate, lucrurile au stat cu totul diferit pe termen lung. De exemplu, după 2 luni de la prima etapă a studiului, peste 50% dintre mamele care au insistat să-și lase bebelușii să adoarmă singuri au recunoscut că aceștia aveau probleme de somn. Și după următoarele luni, când bebelușii ajunseseră la vârsta de 1 an, rezultatele studiului au fost similare.

Ulterior, când micuții au atins vârsta de 2 ani, toate evoluțiile pozitive ce țineau de faptul că au fost lăsați să adoarmă plângând dispăruseră. 

Dacă bebelușii se obișnuiesc sau nu să adoarmă fiind lăsați să plângă depinde și de personalitatea lor

Din acest punct de vedere, prin raportarea la mai multe studii realizate de-a lungul timpului, specialiștii în probleme somnului la copii au sesizat că, în general, cei care au temperamente mai dificile sunt mai predispuși la dificultăți în a se adapta la diverse rutine de somn. În același timp, cei mai sensibili, mai anxioși, reacționează mai puternic la anumite situații, devin mai rapid frustrați și se obișnuiesc mai greu să se calmeze singuri pentru a adormi. Așa se explică de ce anumiți părinți văd că încercările de a-și obișnui bebelușii să adoarmă singuri dau roade, în timp ce alții spun că bebelușii plâng multe ore dacă sunt lăsați singuri înainte de a adormi. 

Totodată, părinții trebuie să-și monitorizeze cu atenție bebelușii pentru a-și putea da seama cât de rapid se pot adapta aceștia la situația în care ar fi lăsați să adoarmă plângând. Spre exemplu, dacă și după 5 minute bebelușul nu dă deloc semne că se poate calma și că ar avea șanse să adoarmă, înseamnă că limitele sale de a suporta au fost depășite. 

Nu în ultimul rând, tot de părinți depinde dacă insistă sau nu să-și lase bebelușii să plângă până când adorm, fără să intervină. Cu alte cuvinte, acest demers trebuie să fie realizat numai dacă un părinte crede că este într-adevăr necesar, în condițiile în care anterior a recurs și la alte soluții.