Abuz în spitalul din Brașov: mamele nu au voie să se interneze alături de copiii lor

Nu, nu este nici glumă și nici zvon, ci crunta realitate postată într-un anunț oficial pe pagina de Facebook a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii, din Brașov (care dintr-un motiv sau altul, acum este inactivă). Reprezentanții spitalului motivează prin aceeași scuză pe care, în această perioadă, o bagă foarte mulți la înaintare: coronavirusul.

„În perioada epidemiei, am decis să internăm copii bolnavi, în locul mamelor însoțitoare”, spun ei. Dragă Spitalule din Brașov, nici noi, în calitate de mame, nu ne dorim să ne internăm în spital, alături de copii, pentru că nu ne dorim în primă fază ca micuții noștri să fie nevoiți să se supună unui asemenea chin. Cu toate acestea, atunci când este nevoie, nimeni nu poate împiedica o mamă să stea la capul copilului său. Mai mult decât atât, din punct de vedere legislativ se încalcă un mare drept, decizia spitalului îmbrăcând o formă „binevoitoare” de abuz.

Noi nu ne internăm în spital alături de copiii noștri pentru relaxare sau amuzament. Nu ne internăm din plictiseală și nu ne internăm pentru că vrem. Ne internăm pentru că trebuie: pentru că un copil are nevoie de mamă, cu atât mai mult atunci când se vede singur pe un pat de spital, cu temperatură, dureri și anxietate! Noi nu ne internăm pentru a ocupa saloanele și paturile presupușilor bolnavi; noi dormim pe un scaun, iepurește și ne plimbăm pe coridoarele spitalului să plângem; alergăm toată ziua la magazin, la doctori, la asistente și găsim totuși energia de a râde în salon, cu copilul, pentru a nu-i transmite frică... cu toate că purtăm aceleași haine de câteva zile și mâncăm câte o firimitură de covrig, când ne mai amintim că ni s-a făcut cândva foame.

„Vă asigurăm că măsurile pe care le-am adoptat sunt exclusiv pentru pacienți, pentru siguranța și sănătatea acestora! Suntem convinși că vom fi înțeleși corect, că în această perioadă de criză sanitară, prioritară este viața copiilor bolnavi și nu însoțirea acestora pe perioada internării, ocupând paturi necesare internării altor micuți. Facem un apel la rațiune și vă rugăm să vă amintiți că suntem un spital, care tratează afecțiuni grave prioritare în această perioadă!”, spun reprezentanții spitalului.

Ei bine, dragă Spital din Brașov, nu putem înțelege sau accepta un asemenea abuz și mai ales o violare a drepturilor părinților și copiilor!

”În ceea ce îi privește pe minori, se asigură prezența permanentă a unui părinte în secțiile de terapie intensivă, întrucât protecția oferită de familie este nu numai un drept al copiilor, ci contribuie și la procesul de vindecare. În cazul minorilor cu vârsta mai mică de 14 ani, se asigură prezența permanentă a unui părinte indiferent de secția la care sunt internați, astfel cum prevede Ordinul ministrului sănătății nr. 1284/2012.

Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice spune în art. 5 că:

(1) In cazul copiilor internați în secțiile/compartimentele de terapie intensivă se asigură prezența cu caracter permanent a unuia dintre părinți, dacă se solicită acest lucru.
(2) In cazul copiilor până la 14 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se acceptă prezența unui aparținător permanent, dacă se solicită acest lucru.
(3) In cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se poate accepta prezența unui aparținător permanent, cu acordul șefului de secție/coordonatorului de compartiment”, se arată într-un articol foarte bine documentat pe Hotnews.

Mai mult decât atât, OMS recomandă internarea celor mici alături de un adult însoțitor, mai ales în această perioadă. Din păcate, România nu se află la prima abatere de acest tip, în urmă cu câțiva ani fiind o situație similară (dacă nu chiar mai gravă) la un spital din Sibiu.

„Nu am avut niciodată pat separat la internare si nu s-a pus problema sa imi las copilul acolo singur.... Asemenea reguli marcheaza pe viata atat copilul cat si mama. Oameni fara suflet!”, spune o mămică.

„Chit ca as dormi pe jos sau as renunta de tot la somn, as sta in picioare ca soldatul, nu as putea in veci sa internez copilul si sa plec acasa”, mai adaugă o altă mamă.

„Sa fim realisti. Traim in perioada in care asistentele ma intrebau de ce urla copilul meu de 2 ani jumate cand e cusut la cap. Ca se vede ca "il alinti prea mult de urla asa” - așa arată crunta mentalitate a poporului nostru.

Ne învățăm lecțiile? Se pare că nu, niciodată, dar chiar și așa, pentru o asemenea eroare ar fi în primul rând necesar apelul la umanitate - concept care se pare că lipsește cu desăvârșire în cultura noastră, în care mamele sunt blamate pentru că vor să aibă grijă de proprii lor copii bolnavi.

Surse: siblondelegandesc.ro, hotnews.ro, facebook.com