20 semne care spun că bebelușul tău are probleme de auz

Când și cum se testează auzul bebelușului

De regulă, bebelușul tău îi va fi testat auzul imediat după naștere. În cazul în care nu se întâmplă așa, trebuie să te străduiești să-l duci pentru a fi verificat în primele 7-10 zile sau în cel mult 1 lună de la naștere. Dacă ți s-a spus că bebelușul prezintă anumiți factori de risc pentru a dezvolta hipoacuzie, este nevoie să mergeți iar la testarea de auz după 6 luni și să procedați așa până la vârsta de 3 ani. Printre acești factori se numără:
• Faptul că bebelușul s-a născut prematur
• Medicamente ototoxice luate în timpul sarcinii (Medicamentele de acest tip sunt cele care au efecte negative asupra urechii interne sau nervului vestibular-cohlear- nervul acesta transmite informaţii legate de auz sau echilibru de la urechea internă spre creier)- Dintre ele fac parte anumite antibiotice (precum gentamicina, streptomicina sau kanamicina), unele diuretice, dar și aspirina
• Anumite infecții congenitale
• Unele infecții postanatale (cum ar fi meningita)
• Prezența sindromului Down

Testarea bebelușului, în primele zile de viață, se poate face prin două metode, ambele fiind nedureroase:
• Testarea prin otoemisiuni acustice- Un aparat dotat cu o sondă mică de cauciuc se introduce în conductul auditiv extern. Acest aparat emite sunete de scurtă durată. Când ele vor ajunge în urechea internă, ar trebui ca aceasta să răspundă la stimuli. Răspunsul va fi captat și înregistrat de aparat. Întregul proces nu va dura mai mult de 5 minute
• Testarea cu ajutorul potențialelor evocate auditive (ABR)- Se va realiza dacă bebelușul nu a trecut testul efectuat cu prima metodă de testare a auzului. Noua testare se bazează pe așezarea a 3 electrozi pe corpul bebelușului (pe frunte, pe obraz, pe ceafă) și va urmări atât verificarea funcționării urechii interne, cât și a părții din creier responsabilă de auz (cortexul auditiv). Durata acestei verificări este de 5-15 minute.
Rețineți faptul că puteți sta permanent lângă bebeluș pe parcursul testelor și că este posibil ca acesta să nu le treacă de prima dată. În special pentru una dintre urechi se poate întâmpla așa. Ca urmare a acestei situații, va trebui să repetați testul după 14 zile.

Dacă bebelușul nu a trecut bine testul de prima dată nu înseamnă că are o problemă de auz. Astfel, spun specialiștii, este posibil să intervină diverși factori ce vor perturba rezultatele testelor, cum ar fi:
• Bebelușul a fost prea agitat și s-a mișcat prea mult
• Poate fi vorba despre o infecție în ureche
• Este posibil ca în ureche să fi pătruns prea mult vernix (o substanță unsuroasă, de culoare gălbuie, care se regăsește la nou-născuți pe piept, pe gât și în regiunea dorsală. Aceasta este secretată de către glandele sebacee în ultimul trimestru de sarcină, conține proteine, acizi grași și colesterol și protejează pielea până în momentul nașterii).
De aceea, fie se vor relua testările menționate, fie se vor efectua altele, la recomandarea medicului.

Care sunt posibilele cauze ale problemelor de auz la bebeluș

În primul rând, trebuie să știm că tulburările de auz pot fi congenitale (bebelușul s-a născut cu ele, chiar dacă părinții săi nu au probleme de auz ) sau pot interveni după naștere.

În al doilea rând, problemele de acest fel pot avea cauze foarte variate cum ar fi:
• Prezența unei infecții virale a mamei în perioada sarcinii- De exemplu, experții spun că rubeola, infecțiile herpetice sau toxoplasmoza pot afecta auzul fătului
• Bebelușul s-a născut prematur
• Există o anomalie la nivelul urechii interne (fără o anumită cauză)
• După naștere, bebelușul s-a confruntat cu probleme serioase de sănătate (cum ar fi gripa, meningita, mononucleoza), care au necesitat un tratament ce poate influența negativ inclusiv auzul. Printre acestea se numără mai ales anumite antibiotice, administrate intravenos.
• În urechea medie există acumulări de lichid, fie în urma unei infecții, fie datorită unei slabe oxigenări- Dacă se întâmplă așa, lichidul poate persista în ureche până la câteva săptămâni și poate provoca tulburări de auz până când este eliminat complet. Uneori, este nevoie de intervenție chirurgicală pentru ca urechea să se poată vindeca bine
• Bebelușul a tot avute infecții recurente la ureche, dar care nu au fost mereu tratate corespunzător
Nu în ultimul rând, medicii ne avertizează asupra următorului fapt: nou-născuții aud bine, dar nu perfect, în condițiile în care aparatul lor auditiv nu este încă suficient dezvoltat. În aceste condiții, ei reacționează cel mai bine la sunete mai puternice și la voci ascuțite.

Cum ne putem da seama dacă bebelușul are probleme de auz

Semnele care ne pot arăta că micuțul nostru se confruntă cu tulburări de auz sunt multiple. În funcție de vârsta pe care o are acesta, ar trebui să fim atente la următoarele indicii:
Pentru nou-născuți și bebelușii de până la 3 luni:
• Bebelușul nu reacționează în niciun fel, nici măcar la sunetele puternice
• Nu răspunde în niciun fel dacă în jurul său este muzică
• Nu poate fi calmat cu ajutorul sunetelor joase
• Nu se trezește din somn nici dacă în apropierea sa se vorbește tare sau se râde
• Până la vârsta de 2 luni, nu se liniștește nici dacă aude sunetul vocilor familiare și nu scoate niciun sunet, chiar dacă resimte un anumit disconfort

Dacă avem un bebeluș cu vârsta cuprinsă între 4 și 8 luni, ar trebui să ne îngrijorăm când:
• Nu își întoarce capul și nu se uită în nicio direcție, chiar dacă de acolo vin sunete
• Pe fețișoara micuțului nu se poate observa nicio modificare de expresie dacă i se vorbește sau dacă în apropierea sa se aude un sunet puternic

• Bebelușul nu pare încântat să aibă în preajmă jucării menite să producă tot felul de sunete
• Deși a ajuns la vârsta de 6 luni, nu este tentat să imite sunete
• Nu a început să gângurească și nici nu le răspunde în acest mod celor care îi vorbesc
• Nu reacționează în niciun fel la schimbările în tonul vocii mamei
• Ți se pare că aude anumite sunete, dar nu pe toate
• Ai impresia că reacționează mai ales la sunetele ce au vibrații, dar că le ignoră pe celelalte

Ce ar trebui să ne pună pe gânduri, cu privire la auz, dacă avem un bebeluș între 9 și 12 luni:
• Nu se întoarce rapid după un zgomot și nici nu reacționează când i se spune „sst"
• Nu răspunde când cineva îl strigă pe nume
• În momentul în care gândurește, nu sesizezi că a început să utilizeze consoane diferite (cum ar fi „m", „p", „b", „g" etc.)
• Dacă are o problemă de auz, nu va reacționa în niciun fel la muzică- Nu se va mișca, nu va zâmbi, nu va încerca să imite ceea ce aude
• Deși se apropie de vârsta de 1 an, nu rostește asocieri de sunete precum „ma-ma", „da-da" etc.
• La vârsta de 1 an, nu poate să pronunțe diferite consoane de la începutul cuvintelor
• Nu înțelege cuvinte simple, pe care le-ai folosit des în preajma sa (cum ar fi „mână", „apă" etc.), dar nici expresii (de exemplu, nu înțelege ce înseamnă „Pa!") și nici nu reacționează la comenzi simple (de forma: „Vino încoace!").

Citește și: Semne de alarmă: auzul copilului de la 9 luni la 2 ani

Prin ce modalități se pot ameliora sau vindeca problemele de auz ale bebelușului

Experții consideră că este esențial, pentru ca bebelușul să poată ajunge să audă cât mai bine, să primească un diagnostic încă din primele săptămâni de viață. Chiar dacă este vorba despre o problemă mai gravă, cu cât se intervine mai prompt, cu atât șansele de a auzi vor crește. De aceea, grăbește-te să-i testezi auzul și ține legătura cu un specialist.
Uneori, se poate recomanda ca micuțul să poarte un aparat auditiv adaptat vârstei sale, pentru o anumită perioadă de timp. De asemenea, în cazul în care se constată o problemă majoră de auz, ce poate duce până la pierderea acestuia, există posibilitatea realizării unui implant cohlear. Acesta constă în montarea unui dispozitiv ce va înlocui funcția urechii interne afectate. Astfel, spre deosebire de aparatul auditiv, care va amplifica sunetele, prin implantul cohlear se vor putea transmite semnale sonore către creier.  Dacă bebelușul tău va fi în această situație, trebuie să știi că implantul îl va ajuta să audă mai clar sunetele, dar va fi neapărat necesar ca, pe măsură ce crește, să-l duci la terapii specializate. Numai așa va putea să comunice inteligelibil și să-și dezvolte limbajul corespunzător vârstei.

Ce putem face pentru a preveni ca bebelușul nostru să se confrunte cu probleme de auz

Deși nu putem interveni asupra anumitor factori care ar putea favoriza apariția unor asemenea probleme (este vorba în primul rând despre factorii genetici), acest lucru nu înseamnă că nu ne putem ocroti micuții în niciun fel. Iată ce ar trebui să facem în acest sens:

Să-i ferim de expunerea la sunete prea puternice
Spre exemplu, experții consideră că sunetele mai mari de 85 decibeli sunt foarte periculoase, atât pentru copii, cât și pentru adulți. De aceea, ele trebuie evitate, pe cât posibil.
Fie că suntem acasă, fie că suntem în afara ei, trebuie să conștientizăm faptul că prea mult zgomot poate afecta auzul celor mici, provocându-le probleme precum tinitusul (existența unui sunet în ureche, asemănător unui țârâit, apărut fără a exista un zgomot sonor).
De pildă, dacă suntem în casă, este bine să limităm, pe cât posibil, să-l lăsăm pe bebeluș în preajma aparatelor electrocasnice zgomotoase. Chiar dacă sunetul lor îl poate liniști uneori, specialiștii spun că expunerea prelungită la astfel de sunete pot să deterioreze auzul.
Aceeași grijă ar trebui să o menținem și când ne ducem bebelușul pe-afară. Ideal este să evităm locurile cu multă gălăgie și să preferăm, în schimb locațiile liniștite, în natură.

Fii atentă la cum vei realiza igiena urechilor bebelușului
Un corp străin, inclusiv produsele destinate curățării urechii, poate pătrunde prea mult în canalul auditiv și îl poate vătăma.
Mult mai bine va fi, când vrei să cureți urechile bebelușului, să te folosești de niște spray-uri cu acțiune blândă. Printre acestea se află și „Doculyse".
„Doculyse" se va utiliza în felul următor:
• Capătul spray-ului va fi introdus în canalul auditiv extern și se va pulveriza
• În vederea eliminării unui dop de ceară proaspăt format: se pulverizează o dată-de două ori și se lasă pentru a acționa 10-15 minute
• Pentru întreținere și prevenție: se va pulveriza spray-ul în fiecare ureche, 1 dată sau de 2 ori pe săptămână
Precauțiile de utilizare a „Doculyse" sunt legate de: otite, perforații de timpan, drenaj timpanic, intervenții chirurgicale la nivelul urechii medii.

Observă-ți cu atenție bebelușul pentru a identifica o eventuală infecție prezentă la nivelul urechii
Pentru a ne da seama dacă acesta are o asemenea problemă, ar trebui să sesizăm:
• Dacă este mai agitat decât de obicei și nu îl putem liniști cu nimic
• Dacă își duce adesea mânuțele la ureche și parcă ar vrea să se scarpine
• Dacă nu prea are poftă de mâncare
• În cazul unei infecții, vom vedea un lichid alb sau gălbui ce se scurge dintr-una dintre urechi
• Dacă din urechea bebelușului nu vine un miros neplăcut
În același timp, o infecție la ureche îl va face pe bebeluș să nu mai doarmă bine și, în unele cazuri, poate duce la apariția febrei.
Oricare dintre aceste simptome trebuie să te conducă repede la un medic, întrucât o infecție netratată corespunzător poate crea probleme de auz pe viitor.

Consultă neapărat un pediatru în cazul în care bebelușul tău va suferi de o boală a copilăriei

De exemplu, specialiștii spun că oreionul poate să afecteze auzul, de aceea este important să primești sfaturi de îngrijire  a bebelușului de la  medic.

Nu neglija răcelile micuțului
O răceală puternică, tratată necorespunzător, poate să creeze probleme inclusiv la nivelul urechii, consideră medicii. De aceea, este indicat să ții permanent legătura cu un pediatru.

Voi v-ați gândit până acum la semnele care pot trăda probleme de auz la bebeluș?

Surse:
www.audiologie-orl.ro, www.babycenter.com, www.livingandloving.co.za, www.medicover.ro, www.saywhathearing.com, www.webmd.com