Apa la plămâni: simptome, diagnostic, tratament

Ce înseamnă și cât de grav este să ai apă la plămâni?

Edemul pulmonar reprezintă o acumulare excesivă de lichid în plămâni, de aceea i se mai spune și apă la plămâni. În mod normal, când o persoană respiră, plămânii se umplu de aer. În alveole, oxigenul din aer este preluat de sângele care trece prin acești săculeți, iar dioxidul de carbon din sânge este trecut în alveole pentru a fi expirat. Alveolele au, în mod normal, un perete subțire care permite acest schimb de aer, iar lichidele sunt de obicei păstrate în afara alveolelor, cu excepția cazului în care acești pereți își pierd integritatea. Edemul pulmonar apare atunci când alveolele se umplu cu exces de lichid scurs din vasele de sânge din plămâni în loc de aer. Acest lucru poate cauza probleme cu schimbul de gaze (oxigen și dioxid de carbon), ceea ce duce la dificultăți de respirație și oxigenare slabă a sângelui.

Dacă edemul pulmonar continuă, se pot dezvolta complicații. Presiunea în artera pulmonară crește (hipertensiune pulmonară) și, în cele din urmă, ventriculul drept din inimă slăbește și cedează în cele din urmă. Astfel poate apărea inflamarea abdomenului, acumularea de lichid în membranele care înconjoară plămânii (efuziune pleurală), congestia și inflamarea ficatului. Lăsat netratat, edemul pulmonar poate fi mortal. În unele cazuri, afecțiunea poate fi fatală chiar și în cazul în care pacientul primește tratament.

Care sunt cauzele apariției apei la plămâni?

În cele mai multe cazuri, problemele cardiace provoacă edem pulmonar. Insuficiența cardiacă congestivă este o cauză comună a edemului pulmonar cardiogen. În această afecțiune, ventriculul stâng nu poate pompa suficient sânge pentru a răspunde nevoilor organismului, provocând o acumulare de presiune în alte părți ale sistemului circulator și forțând lichidul în sacurile de aer ale plămânilor sau în alte părți ale corpului. Alte cauze ale edemului pulmonar includ: pneumonie, insuficiență renală sau ciroză hepatică, expunerea la anumite toxine și medicamente, traume la peretele toracic, situații de aproape-înec sau supradozaj de medicamente. De asemenea, apa la plămâni poate apărea și în cazuri extreme, de exemplu traume craniene, ascensiuni la altitudini foarte mari (peste 3000 de metri) sau în cazul unor transfuzii de sânge. Edemul pulmonar poate fi acut (debut brusc) sau cronic (apare mai lent în timp). Dacă afecțiunea este acută, atunci este considerată urgență medicală.

Care sunt simptomele acestei afecțiuni?

Cel mai frecvent simptom al edemului pulmonar este lipsa respirației sau respirația dificilă. Aceasta poate avea un debut gradat dacă procesul se dezvoltă lent sau poate avea un debut brusc în cazul edemului pulmonar acut. Alte simptome obișnuite pot include: respirație șuierătoare, transpirație excesivă, tuse cu expectorații de culoare roz, stări de anxietate și neliniște, oboseală ușoară, amețeli sau slăbiciune. De asemenea, pielea poate deveni palidă, iar buzele pot căpăta nuanțe albastre. Dacă edemul pulmonar este cronic, simptomele tipice includ: dificultăți de respirație la culcare (ortopnee), umflarea mâinilor și picioarelor, creștere rapidă în greutate datorită acumulării excesului de lichid, dispnee nocturnă paroxistică (episoade de pierdere bruscă a respirației noaptea), oboseală și pierderea respirației în timpul unei activități fizice.

Diagnosticul edemului pulmonar

În primul rând, pacientul va fi supus unui examen fizic. Cu ajutorul stetoscopului, medicul poate asculta plămânii să vadă dacă sunt fisuri sau dacă inima are un ritm de bătaie anormal. Pe lângă examen clinic, va fi nevoie de teste de sânge care să determine nivelurile de oxigen din sânge, nivelurile de electroliți, funcția renală și hepatică, diverși markeri care să arate insuficiența cardiacă. În plus, e ecografie a inimii, o ecocardiogramă și o electrocardiogramă (EKG) pot ajuta la determinarea stării inimii, iar o radiografie toracică poate fi utilizată pentru a vedea dacă există un lichid în sau în jurul plămânilor și pentru a verifica dimensiunea inimii. De asemenea, poate fi comandată o scanare CT a toracelui.

Metode de prevenție și tratament

Tratamentul pentru apă la plămâni diferă în funcție de cauzele care au dus la apariția afecțiunii. În cazul în care pacientul are probleme cu respirația, va trebui să primească imediat oxigen cu ajutorul măștii de oxigen sau a unor tuburi introduse în nări. Majoritatea cazurilor de edem pulmonar cardiac sunt tratate prin utilizarea diureticelor împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă. În unele situații, tratamentul este ambulator, prin luarea de medicamente orale. Însă, dacă edemul pulmonar este mai sever sau nu răspunde la medicamente orale, atunci poate fi necesară spitalizarea și utilizarea medicamentelor diuretice intravenoase. Tratamentul pentru cauze non-cardice ale edemului pulmonar poate varia de la administrarea de antibiotice și schimbarea stilului de viață care include o dietă sănătoasă și mai multă activitate fizică.

Pentru a preveni apariția acestei afecțiuni, o persoană poate întreprinde următoarele măsuri: menținerea unei greutăți corporale în limitele normale și scăderea nivelului de colesterol, adoptarea unei diete care să nu conțină prea multă sare, creșterea consumului de legume și fructe, activitate fizică regulată și renunțarea la fumat.

Surse:  medicinenet.com, webmd.com, medicalnewstoday.com, mayoclinic.org