Asta am făcut eu, când fiica mea a avut prima ei criza de furie sau tantrum, cum îi spune numele de scenă. M-am panicat mai întâi, am refuzat să cred apoi că fiica mea cea dulce și cuminte poate să aibă o astfel de reacție, apoi m-am luptat cu nervii mei ca să nu reacționez exagerat. Și, în final, am acceptat. Și am lăsat-o să se elibereze de nervi, de furie, de orice emoții mai avea care o încărcau.
Însă, vinovăția care împodobește inima oricărei mame în astfel de situații mi-a dat târcoale. Este imposibil să nu faci absolut nimic când vezi cum copilul tău se tăvălește pe jos, urlă, plânge, strigă după tine. Este un exercițiu de anduranță psihică pe care nici cel mai bun maratonist din lume nu îl poate trece cu brio. Așa că am decis să accept că am o problemă și să cer ajutorul. Și am purtat o discuție cu o prietenă, mamă și ea la rândul ei, dar și psiholog, care mi-a oferit o soluție pe cât de simplă, pe atât de eficientă, pentru a calma copilul.
Îmbrățișarea ”Bătăi de Inimă”
Când trece printr-o criză de furie, copilul învață, de fapt, să își gestioneze emoțiile și disconfortul psihic sau fizic pe care le simte. El încă nu poate identifica, până la 6-7 ani, exact cum este afectat de emoții, iar mai târziu, chiar și în perioada adolescenței, deși identifică emoțiile, tot nu știe cum să le gestioneze, pentru că în corpul lui este o furtună hormonală. Anya, și acum, la 9 ani, când este foarte obosită seara, plânge fără un motiv plauzibil. Acum câteva seri a plâns pentru că viața ei nu este ca într-un film pe care îl văzuse.
Ce putem să facem noi, părinții?
Să transmitem cel mai important mesaj pe care un copil care se luptă cu emoțiile trebuie să îl simtă: Sunt aici, lângă tine și nu plec nicăieri! Iar acest mesaj se transmite cel mai eficient cu răbdare, calm și cu o îmbrățișare. Dar nu orice fel de îmbrățișare, ci una care se duce direct către sufletul copilului și care este parte din instinctul oricărei specii: inima bătând a mamei (sau a tatălui, după caz).
Inima este împletită direct cu emoțiile noastre. Atunci când suntem emoționați, fie de la stres, fie de bucurie, inima începe să bată mai repede. Atunci când suntem calmi, liniștiți, inima are un ritm la fel de echilibrat. De aceea neonatologii recomandă tinerelor mame să își țină pruncii nou-născuți pe piept, ca să le simtă bătăile de inimă. Poate, chiar de aceea, corpul nostru are sânii situați deasupra inimii. Pentru ca bebelușul, când este hrănit, să audă ritmul calm al inimii mamei.
Prin urmare, atunci când copilul are o criză de furie, trebuie doar să ții brațele deschise și să aștepți să vină la pieptul tău, să îi pui capul pe inima ta și să îl lași să se liniștească, amintindu-i, astfel, că ești acolo pentru el și că nu pleci niciodată. Iubirea și siguranța sunt cele două pături de confort psihic cu care copilul se învelește de fiecare dată când viscolul de emoții îl dau peste cap. Și nu o spune numai psihologia, ci și știința:
- Un studiu publicat chiar anul acesta subliniază cât este de important sunetul de bătăi de inimă pentru psihicul uman. În urma lui cercetătorii au observat că vibrațiile și sunetele inimii au influențat propriile bătăi de inimă ale subiecților studiului și i-au ajutat să se relaxeze.
- Un alt studiu, din 2017, a aplicat un mic dispozitiv, numit doppel, pe încheietura subiecților, care urmau să aibă un discurs în public. Dispozitivul imita bătăile de inimă, iar expermentul a demonstrat că, spre desoebire de cei care purtau un dispozitiv placebo, cei care au simțit bătăile de inimă, au avut un nivel mult mai redus de anxietate înainte de susținerea discursului.
- Și un studiu foarte vechi, dar extrem de actual, a demonstrat că nou-născuții care ascultă bătăile inimii mamei lor adorm cu 80% mai repede decât cei care nu au parte de acest cântec de leagăn.
Aș putea să mai continui cu astfel de studii, dar cred că v-am convins că această metodă de calmare a crizelor de furie a copilului merită încercată. Pentru că în momentul în care criza începe, copilul revine la instincte primare și, oricât am încerca noi să îi explicăm orice, nu va înțelege. Așteptăm să se calmeze și în timp de așteptăm îi oferim iubirea noastră necondiționată cu calm și o îmbrățișare ”Bătăi de inimă”. Așa suntem și noi împăcați că facem tot ce putem și, în același timp, copilul știe și simte că apocalipticul moment prin care trece nu este, de fapt, sfârșitul lumii.
Urmareste-ne pe Google News
