Pentru un copil, cuvintele care vin de la adulți sunt adevăr suprem

Adesea, am fost șocată de ușurința cu care unii părinți aruncă, realmente, către copiii lor amenințări sau etichete care l-ar scoate din minți pe un adult. ”Ei lasă, că este mic, nu înțelege mare lucru.”, aceasta este una dintre scuzele frecvente ale părinților.

Dar, tocmai pentru că este mic, un copil înțelege cu totul altfel cuvintele adulților, le investește cu o putere incredibilă și nu are nici o îndoială că sunt adevărul-adevărat. În primii ani de viață, un copil are un mod de a percepe lumea total diferit de al nostru și, adesea, ia cuvintele în sensul lor cel mai concret, pentru că acesta este un stadiu specific al dezvoltării lui cognitive. Deci, dacă îi spui ”Te omor” sau ”Te calc în picioare”, chiar ia aceste amenințări la modul cel mai serios, cel puțin pentru câteva momente. Adultul nu-și dă seama că poate crea în jurul copilului o lume haotică, plină de amenințări care stau să se întâmple și de monștri care sunt gata să iasă din ungherele lor.

Copiii înțeleg întotdeauna cuvintele tale și cred ce le spui

Chiar dacă ai senzația că sunt mici și nu iau în seamă ce le spui, copiii sunt adevărate antene receptoare, care absorb totul în jurul lor și înțeleg mult mai multe decât crezi. Nu este vorba numai numai de cuvinte ci și de elementele paraverbale care le însoțesc, intensitatea vocii și intonația, de gesturi și expresii faciale care se imprimă mult mai rapid în mintea celor mici. Atunci când exprimi un mesaj negativ prin întreaga ta ființă, de la vorbe până la modul în care ți se modifică trăsăturile, copilul este foarte sensibil la ceea ce transmiți, mai sensibil ca un adult care ignoră adesea limbajul trupului. Pentru copil, informațiile non-verbale sunt foarte importante, pentru că limbajul să nu este încă format pe deplin, de aceea primele procesate sunt expresiile faciale, tonul vocii, gesturile.

O altă caracteristică a stadiului de dezvoltare cognitivă a copilului până în 6-7 ani este că acesta nu face o distincție clară între lumea reală și fantezie. Orice amenințare folosim, implicând monștri, imagini înspăimântătoare, personaje fantastice se strecoară în sufletul copilului și prinde formă în fricile și coșmarurile sale. În primii ani se fundamentează temeri care este posibil să nu ne mai părăsescă niciodată, tocmai pentru că atunci credem orice ne spune adultul.

Etichetele sunt foarte dăunătoare pentru copil

Etichetele pe care părinții le pun copiilor se imprimă adânc în sufletele lor și este posibil să nu mai poată fi niciodată șterse. De fapt, în primii ani de viață, dar și mai târziu, personalitatea celor mici poate fi realmente deformată de etichete din partea adulților și a grupurilor de copii din care fac parte.

Tocmai pentru că este convins de adevărul cuvintelor celor mari, copilul crede în etichetele care i se pun și poate ajunge să se comporte în concordanță cu ele. Așa că, atunci când îi spui copilului că este obraznic, leneș, rău, ciudat, timid, agresiv sau prost, acesta va sfârși internalizând eticheta și comportându-se în consecință, ca și cum cuvintele noastre ar fi o profeție ce urmează să se împlinească.

Sursa foto: Pinterest

Pentru unii copii, deveniți adolescenți sau adulți sunt necesari ani de terapie, pentru a se elibera de etichetele ce le-au fost aplicate în copilărie, împiedicând dezvoltarea potențialului lor real. Chiar și etichetele pozitive pot fi dăunătoare pentru copil, pentru că îl încarcă cu o responsabilitate pe care îi este foarte greu s-o poarte. ”Ești cel mai deștept din clasă!”, nu ne dăm seama ce potențial distructiv are această afirmație și cum poate împovăra sufletul copilului, obligat să răspundă mereu standardelor noastre exagerate, ca nu cumva să ne dezamăgească.

Generalizările îi fac pe copii să-și piardă încrederea în ei înșiși

Ai observat, vreodată, cât de nedreptățit te simți atunci când cineva îți reproșează: ”Niciodată nu te poți stăpâni.” sau ”Întotdeauna faci tu ceva greșit.”? De fapt, ceea ce ne zguduie nu este reproșul în sine ci aceste generalizări: ”mereu”, ”de fiecare dată”, ”totdeauna”,  ”niciodată”, care ne fac să simțim că toate meritele noastre sunt anulate, că se trece cu buretele peste numeroasele dăți în care am reușit să ne controlăm furia sau am făcut lucrurile corect. Deși realizăm cât de dăunătoare sunt generalizările, nu ne abținem când vine vorba să le aplicăm copiilor, întărind cu ele efectul nociv al etichetelor. Dacă îi spunem celui mic ”Nu asculți niciodată.” și repetăm acest lucru de un număr suficient de mare de ori nu trebuie să ne mire faptul că la un moment dat copilul chiar va înceta să ne asculte. Generalizările de acest fel distrug încrederea copiilor în ei înșiși, pentru că au senzația că, oricât s-ar strădui, nu reușesc să facă lucrurile așa cum trebuie și nu sunt suficient de buni.

Judecățile și criticile sunt o otravă pentru copil

”Nu te mai prosti așa, că nu ești copil mic.”. Ba da, copilul tău este mic și nu este ceva rău în asta, după cum nu este greșit sau nepotrivit ca un copil să plângă. De câte ori nu ați auzit cuvintele ”Copiii mari nu plâng” sau ”Băieții nu plâng”, afirmații care îl fac pe copil să se simtă judecat, blocat în maifestările sale emoționale și să dezvolte un sentiment acut de rușine și inadecvare.

La fel de nocive sunt criticile, mai ales atunci când sunt spuse cu aerul de atotștiutor al adultului. Criticile reprezintă unul dintre cele mai mari blocaje în comunicare, pentru că fie îl fac pe interlocutor să devină agresiv verbal, fie să se retragă, cu un sentiment de umilire. Se spune că există critică constructivă, dar, în cazul copiilor, critica trebuie evitată și înlocuită cu evidențierea comportamentelor sale pozitive, astfel încât acesta să fie motivat să le repete. Astfel, în loc să-i spui copilului: ”Nu este frumos să ții jucăriile doar pentru tine. O să zică lumea că ești egoist și prost crescut.”, poți accepta nevoia sa de a avea ceva doar al lui, încercând în același timp să-i modelezi comportamentul, fără critici și punând accent pe aspectele pozitive: ”Este în regulă dacă nu vrei să împarți jucăriiile acum. Eu știu că tu ești un copil generos, am văzut că i-ai dat fratelui tău mașinuța ta acum câteva zile.”

Evită interdicțiile și comenzile care arată că tu ești cel puternic

Este în regulă să pui copilului reguli și limite, ele îl ajută să se organizeze, să înțeleagă ideea de program și să-și dezvolte capacitatea de a se adapta în diverse medii sociale. Dar interdicțiile iraționale și comenzile fără nici o logică pot afecta dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului. ”Faci așa pentru că am spus eu.” sau ”Taci din gură când vorbesc cei mari.”, astfel de comenzi transmit mesajul: ”Eu sunt cel puternic și tu trebuie să faci ce îți impun eu.”, făcându-l pe copil să se simtă slab, neajutorat, incompetent.

Sursa foto:Pinterest

Atunci când îi pui copilului anumite interdicții, explică-i cu răbdare că este pentru binele său și fă-l să înțeleagă că ceea ce îi ceri nu este pentru că vrei să-ți impui puterea, ci pentru protecția sa. Nu uita, sentimentele nu sunt niciodată bune sau rele și nu putem comanda celor din jur ce să simtă. Așa că nu-i spune copilului: ”Nu este bine să fii furios.” sau ”Nu ai de ce să-ți fie frică.”. Dimpotrivă, validează-i emoțiile: ”Este în regulă să fii furios, și eu simt câteodată furie”, încercând în schimb să-i modelezi comportamentul ”Dar nu este în regulă să lovești alți copii atunci când simți furie.”

Cum să vorbești copiilor

Atunci când vorbești cu un copil, este important să-i dai un sentiment de încredere, să te așezi la nivelul lui și să-l privești în ochi, să fii deplin conectat cu el și prezent în comunicarea voastră. Evită toate blocajele în comunicare enumerate mai sus și nu uita că tot ce îi spui copilului are un răsunet mai mare în sufletul lui decât ți-ai putea imagina. Asigură-te întotdeauna că cel mic a înțeles ce îi spui și ce aștepți de la el. Întărește mesajele verbale cu un limbaj corporal corespunzător și expresii faciale care să nu contrazică ceea ce tocmai ai declarat. Pune accent pe comportamentele pozitive ale copilului și scoate în evidență ceea ce el face bine, nu erorile sau  purtările nepotrivite. Învață-l să privească propriile greșeli și eșecuri într-o manieră constructivă, ca pe niște lecții de viață care îl ajută să devină mai puternic.

Nu transfera problemele tale în sufletul copilului, nu îl face să vadă lumea într-un mod catastrofic, ca și când ar fi un loc al terorii sau al luptei continue. Da, este necesar să-l avertizezi asupra riscurilor și obstacolelor pe care le va întâlni în calea sa, dar într-un mod obiectiv, nu aplicând asupra lui pecetea unor suferințe, ambiții sau temeri transgeneraționale. Nu face promisiuni pe care nu le ții, pentru că dezamăgirea copilului va fi cu atât mai mare, cu cât crede sincer în angajamentele tale. Nu folosi amenințările și fantasmele pentru a crea teamă în sufletul copilului, pentru că îți va fi foarte greu să smulgi ceea ce ai plantat în inima sa. În sfârșit, acordă-i copilului tot respectul cuvenit unei ființe, chiar dacă este mai mică și mai neajutorată decât tine. Nu-i spune lucruri care dor, evită să-l minți și nu uita că efectele vorbelor tale pot dura o viață întreagă.

https://firstthings.org , https://firstthings.org , https://www.ccacwa.org