Cauzele psihologice ale mâncatului compulsiv, cu psiholog Ancuța Coman

 Ce înseamnă să mănânci emoțional

Înseamnă să mănânci atunci când vrei să acoperi alte nevoi pe care le ai, ca de exemplu când ești stresat sau când ai o zi mai proastă. Ajungi să mănânci necontrolat și emoțiile îți conduc foamea și nu corpul. Mâncatul este ca un fel de transă, în grabă. Cauzele diferă în funcție de vârstă și acoperă alte nevoi pentru: copii, adulți și adolescenți. Deși se scrie foarte mult despre subiect, ne este dificil să îl abordăm, este un subiect delicat. Mâncatul emoțional se regăsește în foamea sufletului, uneori pentru a umple niște goluri.

Cum ne dăm seama că mâncăm compulsiv? Care sunt semnele?

Mâncăm ce prindem, primul aliment pe care îl prindem. Al doilea este că facem ceva. Suntem supărați în timp ce vorbim cu cineva și mâncăm sau am avut o zi proastă la lucru și deși corpul nostru nu are nevoie de hrană seara ajungem să ne îndreptăm spre frigider și să mâncăm, ca și cum ne recompensăm pentru o zi grea sau cumva ne alinăm. Putem mânca de plictiseală și ne putem feri de privirile celorlalți. Dacă avem o relație de cuplu reușim să ne conectăm mâncând, gătind, stând în fața televizorului și ronțăind, se întâmplă frecvent la începutul relațiilor.

Care sunt cauzele psihologice ce se ascund în spatele obezității la copii?

Se spune că copilul oglindește familia sau atmosfera din ea. Și e greu de acceptat asta când vin la terapie cu copilul. Trebuie să vedem mai degrabă de ce face asta și când au apărut comportamentele, momentul declanșator. Cauzele supraponderabilității la copii sunt diverse și e greu să le surprinzi, chiar dacă poți avea câteva ipoteze. Per general, sunt faptul că se simte neapreciat sau nu primește atenție din partea părinților. De exemplu, când vine un nou copil sau când a existat o pierdere în familie (un deces) chiar dacă nu le spunem (stresul se transmite de la părinți și copiii îl simt). Poate fi foarte solicitat la școală sau batjocorit/bullying, exclus. Trebuie să vedem ce se întâmplă în familie. Poate există un abuz sau a asistat la un abuz și kilogramele în plus reprezintă un mecanism de protecție. Sau poate vrea să acopere ceva, un secret. Mai pot fi loialitățile de familie, dacă și mama și tata sunt supraponderali și copilul simte că trebuie să fie la fel. Supraponderabilitatea la copii arată o dizarmonie. Pleacă efectiv de la supermarket. Nu este doar partea pshihologică, de sport și de nutriție, trebuie să privim imaginea în ansamblu. Sedentarismul și tehnologia reprezintă un alt factor important; începem să vorbim de sedentarism de la vârste din ce în ce mai fragede pentru că nu se mai joacă și aleargă afară, ci stau mai mult în casă. Pentru că adulții fac asta copiii ajung să copieze ceea ce văd.

Mâncarea, o formă de adicție

Îmi place foarte mult Gabor Mate, care spune că atunci când persoanele care nu reușesc să se conecteze cu cineva se conectează cu ceva. Adicția nu se rezumă la droguri sau la substanțe, ci poate fi inclusiv legată de shopping sau de sport, de alcool sau de lucru. Îți dai seama că ai o adicție când ajungi să o folosești mai mult cantitativ, când ai niște nevoi dar nu ți le satisfaci altfel (ajungi să petreci timpul efectiv în acel mod). Atunci când petrecem foarte mult timp preocupându-ne cu privire la mâncare și mâncând mai mult de nevoile psihologice. În literatură mâncatul compulsiv este în același capitol cu adicția - în decurs de 2 ore mâncăm mai mult decât ar putea să mănânce o altă persoană. 

Am pierdut de ceva vreme obiceiul de a găti, care era și un timp de petrecut împreună. Mihaela Bilic spun că atunci când mâncăm, mâncăm cu toate simțurile. Iar atunci când gătim ni se activează toate simțurile, nu e ca atunci când ne este livrată mâncarea, am simțit-o. Este alt proces. Sunt nutriționiști care spun că este utilă dieta în care mănânci doar ce gătești tu. Sunt și copii care cer mâncare gătită de mamă, își doresc conexiunea aceasta. E greu să diferențiezi emoția de mâncat. 

Imaginea corporală la adolescenți. Impactul pe care îl au informațiile din media asupra adolescentelor

Sunt standarde foarte înalte de imagine, se promovează multe adolescente care arată trase ca prin inel și se creează frustrări. Devine însă tot mai pregnantă și în rândul băieților. Ajung să apară probleme care chiar pun în pericol viața adolescentelor, cum sunt bulimia sau anorexia. Este important să înțelegem cum au evoluat lucrurile, începând din secolul 19 a apărut imaginea unei femei fără forme, tubulare. Standardele sunt foarte nerealiste și trebuie să se facă conștientizare asupra programelor de prelucrare a imaginilor. Foarte puține persoane există care au corp de manechin. Vorbesc de multe ori despre acceptarea de sine și de a te simți bine în corpul tău, dar e ca și cum te duci să lucrezi la corpul tău la sală, la nutriționist și apoi ieși pe stradă unde ești bombardat de reclame. Și apare neîncrederea în sine, chiar deprimare, depresie. Există aplicații care ne ajută să ne măsurăm câte calorii am mâncat sau câtă mișcare am făcut. Poți ajunge să faci o obsesie că mănânci prea multe calorii sau că faci prea puțină mișcare. Aceste aplicații sunt tot mai populare în rândul adolescentelor. Ajungem să facem asta și în realitate, ajungând să apelăm la artificii pentru a părea altfel decât suntem. 

Imaginea corporală și impactul pe care îl are este destul de mare și asupra fetelor, dar și a băieților. Pentru că adolescenții ajung să fie răutăcioși legat de felul în care arată și ajung să se compare foarte mult. Și pot să facă asta și la maturitate și este dificil de modificat. Cred în efectul fluturelui: începe treptat și ajunge să fie o chestiune foarte gravă, când nu a fost gestionată la timp sau nu a reprezentat un semnal de alarmă la un moment dat. Când apar semnale care îi îngrijorează pe părinți, profesori sau cei din jur poate fi prea târziu. Din păcate, sunt tot mai multe cazuri și sunt mai aproape de noi decât credem. Nu îi cunoaștem pe oamenii din jur așa bine. Persoanele din preajma adolescenților, părinți, bunici, profesori, antrenori ar trebui să insiste și să observe. Să tragă semnale de alarmă. Dacă o problemă persistă este bine să investigăm și să transmitem părinților.

Deși există multe diete pe piață, slăbitul continuă să pară o luptă

 

Există o diferență între dietă și stil de viață sănătos. Pentru că dietele îngrașă, deși nu se spune acest lucru foarte mult. Cu cât dieta e mai fulger, cu atât șansele de a te îngrășa mai repede și mai mult după. Stil de viață sănătos înseamnă pași mici și integrarea lor. Există obiceiuri, învăț, le însușesc și le practic tot mai des, cum este gătitul sau obiceiuri pe care le practic zi de zi. Cel mai dificil nu e slăbitul ci menținutl. Este important să vedem petru fiecare din noi care sunt motivele psihologice? De ce ținem cu noi acele kilograme în plus? La nivel psihologic există cauze pe care le-am dus cu noi, suferințe, dureri, traume. Trebuie să ajungem să ne uităm la ele pentru că slăbitul nu este doar alimentație, doar sport sau doar psihoterapie.

Contează foarte mult motivația din spatele mâncatului. Este important să mâncăm conștient. Este important să ne întrebăm pentru ce mâncăm? Acesta este motivul pentru care este foarte dificil să slăbim, pentru că ne uităm doar la suprafață. Dacă vrem să dureze în timp, nu este ușor să slăbim. Depinde și foarte mult de cum te raportezi la ceea ce ți se întâmplă. Nu este nimeni ferit de provocări. Ar trebui să se normalizeze ideea că psihologul nu are o viață normală. Cred că sunt persoane care și-au făcut partea de descoperire și autocunoaștere și au devenit modele. Pentru că au reușit să vadă în ei niște lucruri și au reușit să stea cu suferința lor. Este dificil să stai cu cineva în suferință dacă tu nu ai stat cu a ta.

 

 

 

Cum putem crește copiii mai sănătoși?

Este important să începem cu noi pentru că e greu să ne așteptăm de la copiii noștri ce nu putem să facem. Asta înseamnă să îi împovărăm cu ceva ce nu suntem capabili. Fiecare dintre noi ne imaginăm că la fel cum este la noi este peste tot. Mi se pare imposibil ca mediul în care trăim să nu se influențeze. Pentru că în calitate de copii absorbim anumite lucruri, pe care le înțelegem sau nu. Copilul trăiește acolo și absoarbe de acolo. Dacă vrei să crești un copil care citește, oferă-i tu exemplul. Dacă vrei să crești un copil sănătos, oferă-i tu exemplul acesta. De mâncat sănătos, de trăit sănătos, de vorbit despre lucrurile care dor. A apărut obsesia legată de parenting să fim părinți cât mai perfecți, mai buni. Să nu picăm în extremă.
Majoritatea părinților sunt bine intenționați și își doresc ce este mai bine pentru copilul lor, dar este greu să vezi din interior ce faci greșit. Ne dorim să acumulăm cât mai multe informații ca să facem cât mai mult bine copiilor noștri. Dar cumva uităm vocea și insticntul interior. Nu putem să luăm tot ce citim din cărți, pentru că sunt experiențe, teorii care ajung chiar să se contrazică. și ajungi să te întrebi ce să alegi? Trebuie să ne activăm gândirea critică.

Se transmite obezitatea de la o generație la alta?

Genetica încarcă arma și mediul apasă pe trăgaci. Este posiibil, da. Fie că vorbim de comportamentul alimentar, fie de genă. Poate exista și o predispoziție, dar dacă mediul nu activează nu vom ajunge la supraponderbailitate.

Ancuța Coman, o poveste interesantă și un exemplu de tărie și perseverență

 

Dorința de a slăbi s-a activat când mi-am fisurat glezna. Având un picior imobilizat am realizat cât de multe kilograme am în plus. De multe ori nu suntem conștienți de kilogramele pe care le avem. Deși ne uităm în oglindă avem o altă imagine. Mai ales după ce slăbești pentru că încă te vezi grasă. Toată viața am fost într-o continuă dietă și reveniri, dar din acel moment am început să o țin. Dar nu a fost o dietă, ci mi-am schimbat stilul de viață. Consider că atunci când faci pace cu tine, indiferent ce alegi va funcționa. La mine a funcționat psihoteapie, nutriție și sport. Din punctul meu de vedere, ar trebui să facă parte toate din stilul nostru de viață. Un stil sănătos de viață implică stres, mișcare și sănătate emoțională, cu implicații mari. Încă nu se acordă în chestiunea de slăbit și sănătății emoționale. La mine asta a funcționat. Nu a fost o minune, o revelație. Sunt câțiva pași pe care trebuie să îi urmezi. Eu consider că este o investiție în propria persoană. Când te pui pe primul loc ajungi să lucrezi cu tine. În goana zilnică uităm tocmai de noi. Lucrez la o carte care se va numi ca și programul creat după experiența mea, Emoții și kilograme în plus. țin workshop-uri, seminarii, cu persoane care sunt interesate de acest subiect și am avut și grupuri de susținere pentru persoanele care și-au dorit să slăbească sau sunt în perioada de menținere. Chiar dacă sunt Timișoara, dacă există un interes eu merg.

Să ai un psiholog este un act de respect față de propria persoană să mergi la nutriționist măcare de 2 ori pe an și mai mult la psiholog când ai nevoie. La fel cum mergi la medic, mergi la psiholog ca să înțelegi ce se întâmplă. Prin proiectul Corul terapeutic încercăm să normalizăm ideea de mers la psholog și de a spune ce te doare. Este foarte interesant că părinții sunt aduși de copii la terapie.