Tehnici de înspăimântare a copilului: renunţă la aceste obiceiuri acum!

Îţi minţi adesea copilul

De multe ori, poţi avea tentaţia de a-ţi minţi copilul pentru a-l proteja, pentru a nu-i răni sentimentele, pentru a nu-l pune faţă în faţă cu trăiri dificil de gestionat la vârste fragede. Fie că este vorba despre o minciună în adevăratul sens al cuvântului, fie că este vorba despre o "îndulcire" a adevărului, niciuna dintre aceste practici nu sunt cea mai bună soluţie pentru copilul tău, avertizează psihologii. Dimpotrivă, este un obicei la care ori părinte ar trebui să renunţe treptat întrucât:

• Dacă vei fi descoperită, copilul nu va mai avea niciodată deplină încredere în tine
• Un copil va înţelege că minciuna este oricând o opţiune şi va fi dornic să te imite, ajungând să fii minţită când te aştepţi mai puţin
• Odată ce un copil va afla că a fost minţit, va simţi că nu este suficient de valoros, că nu îl respecţi, că nu ai încredere în el
• Cu cât adevărul este amânat mai mult, cu atât o situaţie/un context se poate agrava, iar când copilul va afla despre ce este vorba va fi mai şocat, mai traumatizat
• Minciunile dese dintr-o familie vor duce la slăbirea relaţiilor dintre membrii acesteia

În schimb, este preferabil să încerci să găseşti acele explicaţii ce sunt adecvate vârstei copilului tău, încercând, pe cât posibil, să spui adevărul. Tactul şi răbdarea te vor ajuta mult şi ai permanent în vedere faptul că aflarea adevărului îl poate ajuta pe copil să devină mai matur şi mai responsabil.

Citeşte şi: Un studiu ne dezvăluie dacă minciuna copiilor este periculoasă sau nu

Nu îţi exprimi afecţiunea faţă de copil

Dacă ai impresia că ignorându-ţi adesea copilul, fără a veni în întâmpinarea nevoilor sale, este un lucru bun, specialiştii insistă asupra următorului aspect: un copil are nevoie să simtă afecţiune din partea părinţilor săi. De exemplu, un studiu din anul 2010 a ajuns la concluzia că bebeluşii ce au avut parte de mame afectuoase şi atente la nevoile lor erau mai calmi, mai fericiţi şi au devenit adulţi mai puţin anxioşi.

În acest context, specialiştii consideră că o mamă ar trebui să renunţe la obiceiul de a-şi ignora copilul şi, în schimb, ar trebui să se străduiască să:

• Încă din primele luni de viaţă, copilul ar trebui strâns la piept, luat în braţe şi ar trebui să existe adesea un contact piele la piele între acesta şi mama sa
• Pe măsură ce creşte, afecţiunea ar trebui să fie prezentă şi în activităţile ludice
• Îmbrăţişările ar trebui să fie prezente în rutina de zi cu zi (vor alimenta şi sentimentul de siguranţă al copilului)
• Afecţiunea trebuie să fie prezentă şi când copilul este disciplinat- Spre exemplu, când îi explici unde a greşit, poţi să-l iei de mânuţă, să-i pui mâna pe spate, transmiţându-i mesajul că, în ciuda faptului că eşti supărată, îl iubeşti la fel de mult în continuare

Eşti agresivă cu copilul şi îl pedepseşti în momentul în care este implicat într-un act de agresivitate

De pildă, una dintre cele mai frecvente greşeli ale unui părinte este, dacă îşi vede copilul aruncând cu obiecte sau lovind, să procedeze la fel. Psihologii consideră că la acest obicei ar trebui renunţat cât mai repede posibil, din următoarele motive:

• Copiii au tendinţa să imite şi, în loc să se calmeze, vei vedea cum comportamentele indezirabile se vor repeta
• Copilul va simţi că emoţiile sale nu sunt validate, că nu se poate baza pe tine, că nu îl înţelegi
• Va crede că furia sau frustrarea sunt lucruri rele şi va încerca pe viitor să le reprime
• Se poate simţi umilit, ruşinat, pedepsit, dacă va vedea că şi tu eşti agresivă faţă de el

Mai recomandat este să-ţi păstrezi calmul, să empatizezi cu copilul şi să încerci să-ţi dai seama ce l-a supărat pentru a putea găsi cele mai bune soluţii pentru el în acele momente dificile.

Ai un atac de panică ori de câte ori copilul a încălcat o regulă

Este firesc să nu fii mulţumită când copilul a încălcat o regulă stabilită, pe care aţi discutat-o de nenumărate ori. Cu toate acestea, o reacţie exagerată venită din partea ta nu va fi deloc o soluţie bună pentru a-ţi determina micuţul ca pe viitor să acţioneze aşa cum îţi doreşti tu. Dimpotrivă, poţi ajunge să îl sperii, să îl faci să se simtă "dezarmat"şi, în plus, tot nu va înţelege de ce ar trebui să respecte ceea ce i-ai spus.

O modalitate adecvată pentru a-ţi convinge mai uşor copilul să respecte regulile este să urmezi şi paşii de mai jos:

• Vorbeşte întotdeauna serios când este vorba despre "Da" şi "Nu", fiind fermă şi constantă 
• Încearcă să stopezi un anumit comportament şi să te conectezi cât mai bine cu copilul, demonstrându-i că îi eşti alături
• Implică-te şi ascultă- Nu ezita şi întreabă-ţi copilul  dacă are vreo idee legată de cum ar putea repara situaţia generată de încălcarea unei reguli. Dacă are o idee, încurajează-l să o pună în practică, dacă nu are, stimulează-l să găsească una. De asemenea, ascultă-l şi vezi ce are de spus, arată-i că îi validezi sentimentele, trăirile
• Acordă-i mereu o nouă şansă- De exemplu, dacă l-ai văzut că a fost agresiv cu animalul de companie, poţi să-i spui: "Poţi să-mi arăţi cum ştii să îl mângâi/să o mângâi?"
• Analizează cu atenţie ce a făcut copilul şi gândeşte-te dacă nu cumva au existat alte ocazii când încălcarea unei reguli a fost mai gravă şi, cu toate acestea, atunci nu ai reacţionat exagerat

Îi spui copilului să tacă

Să îţi ameninţi copilul să tacă, să îi spui că nu îl mai asculţi, face parte dintre obiceiurile care un părinte ar trebui să renunţe. Explicaţia psihologilor este următoarea: copilul se va simţi abandonat, va conştientiza că nu se mai poate baza pe tine, iar frustrarea, furia şi teama pot deveni intense. Mai mult decât atât, blocarea oricărui canal de comunicare cu copilul îl va determina să aibă senzaţia că nu este respectat, că nu este apreciat. În acest context, stima sa de sine va avea mult de suferit.

Nu în ultimul rând, cu cât vei insista ca micuţul să tacă, să nu-şi exprime ideile, temerile, argumentele etc. îl vei determina să creadă că acestea nu trebuie să fie validate şi îl vei motiva să le reprime inclusiv în viaţa de adult.

Pentru ca relaţia cu copilul tău să nu aibă de suferit şi să te simtă în continuare aproape, atrage-i atenţia asupra lucrului care te deranjează, dar stai de vorbă cu el şi încercaţi să găsiţi împreună o soluţie pentru a îndrepta situaţia.

Îi spui că şi tu îl urăşti

În situaţia în care copilul ajunge să îţi spună că te urăşte, nu te grăbi să-i spui că şi tu îl urăşti. Renunţă la un asemenea obicei, întrucât vei pierde din start şi, mai mult decât atât, ia în calcul faptul că nu eşti la întrecere cu el, că eşti părinte, nu un prieten al său.Ţine cont şi de acest aspect: dacă îi vei spune copilului că îl urăşti, acesta va începe să creadă că într-adevăr merită ură, că nu este valoros.

Dacă se întâmplă să ajungi să-i adresezi copilului asemenea vorbe, cere-ţi scuze cât mai repede posibil: "Ţi-am spus mai devreme că şi eu te urăsc şi vreau să îmi cer scuze. A fost greşit ceea ce ţi-am spus. Pe viitor, voi fi mult mai atentă la ceea ce îţi spun."

Îţi asumi că abordarea educaţională care a funcţionat cu unul dintre copii va funcţiona şi cu ceilalţi

Este un obicei nociv, avertizează psihologii, dat fiind faptul că micuţii au personalităţi diferite. De exemplu, poate primul tău copil a avut mai multă nevoie de încurajări, în timp ce următorii copii sunt mai capabili să se confrunte cu situaţiile. De asemenea, există copii care au nevoie de impunerea mai fermă de limite, iar pentru alţii este suficient să li se atragă doar de câteva ori atenţia asupra regulilor de urmat.

Prin urmare, nu uita că nevoile copiilor tăi sunt diferite, iar parenting-ul presupune un efort constant de a te adapta acestor nevoi şi de a găsi cele mai bune soluţii pentru copiii tăi, respectând diferenţele dintre ei, dându-le ocazia să le exprime şi să se dezvolte fiecare armonios.

Surse: empoweringparents.com, mother.ly, parentcircle.com, positiveparentingconnection.net, psychologytoday.com, theatlantic.com

Sursă poză principală: istockphoto.com