Întrebat de un jurnalist ce se va întâmpla după această vacanță prelungită, de o lună, dacă cifrele pandemice vor fi la fel, se va continua cu această vacanță sau se va trece la online, Sorin Cîmpeanu, Ministrul Educației a spus ”prefer să nu vă răspund” și a evitat să spună dacă se va face școală online sau nu, subliinind că se va face tot posibilul ca anul școlar să se încheie.
Școala online: subiect tabu
Nu înțeleg de ce școala online a devenit un subiect tabu și de ce în continuare se refuză să ne dezvoltăm în acest sens, astfel încât, în momente de răscruce, precum acesta, să putem avea siguranța că elevii nu vor avea școală DELOC. Școala online trebuie să facă parte din viitorul educației copiilor și poate fi o variantă extraordinară pentru copiii care nu pot participa fizic la ore, pentru viitor.
Ce minunat ar fi fost, în anii trecuți, când se închideau școlile câte două săptămâni din cauza zăpezilor, să avem școala online? Ce grozav ar fi fost pentru copiii care stăteau acasă câte două săptămâni din cauza unui vărsat de vânt sau a unei gripe să poată participa la ore online? Cât de minunat ar fi fost pentru copiii bolnavi, internați în spitale sau izolați acasă cu tratamente îndelungate, să se poată conecta câteva ore online pentru a ajunge, chiar și virtual alături de colegii lor la clasă?
Într-adevăr, școala online nu este o soluție permanentă, dar este o soluție care trebuie să fie mereu prezentă, un back-up, care, deși nu oferă educație 100% ca prezența fizică la școală, oferă, totuși, educație.
O decizie care să mulțumească pe toată lumea în aceste vremuri tulburi nu există. Fiecare dintre noi vede lucrurile diferit. Sunt părinți care cred că școala online le dă viața peste cap și insistă că numai școala trebuie să se ocupe de educația copiilor. Școala fizică este cea care le ia de pe cap această problemă, a implicării în educația copiilor. Greșit! Mai ales în aceste vremuri. Școala online ar fi funcționat mai bine dacă părinții și angajatorii lor ar fi înțeles că suntem într-un război, totuși, și că trăim vremuri excepționale, și ca în orice război copiii trebuie primii protejați și ajutați. Și atunci, cu mai multă implicare a părinților, care ar fi avut derogări de la angajatori să se poată ocupa de copiii lor, căutând compromisuri și echilibru, școala online ar fi fost, poate, un succes, și nu am fi ajuns la vacanțe prelungite, când am fi avut la îndemână varianta online.
Tot Ministrul Cîmpeanu a declarat că a luat decizia de prelungire a vacanței de primăvară pentru reducerea mobilității. Din nou greșit! Deja numai eu știu câțiva părinți care caută să plece în vacanță în această lună. Și eu m-am gândit la asta, în ideea că nu știu ce va face copilul o lună de zile. Dacă avea școală online, măcar două săptămâni era ocupat cu ceva. Mobilitatea s-ar fi redus cu școală online, pentru că atunci copiii ar fi fost legați de case cu asta. Nu știu ce se întâmplă în alte țări, nu am studiat cu atenție problema, dar vedem ce se întâmplă la noi. Suntem înțepeniți în continuare într-un sistem educațional depășit, lipsit total de inovație.
Acum era cea mai mare nevoie de școală online
În clasa fetei mele erau online doi copii. Azi sunt 8 online. De ce? Pentru că părinții nu vor să își mai ducă la școală copiii în condițiile ratei de infectare din București de acum care a depășit 6.37. Prietena mea, Dr. Irina Costache, care a fost mereu susținătoarea școlii fizice, nu își mai duce nici ea copilul la școală. ”Nu, copilul meu nu va mai merge la școală. Din acest moment este mult mai periculos să meargă, decât să nu meargă. Pentru încă 6 zile, zile în care colegii pozitivi sunt ca popcornul în aparatul de microunde. Medical NU are niciun motiv să mai țină școala deschisă. Putea să facă asta acum 3 săptămâni, când da, închideam malluri, dădeam amenzi cum meritau cluburile, închideam magazine neesențiale samd. Atunci îți păsa de școală. Acum e tardiv, în alte 6 zile va fi pentru multe familii cu regrete.” O altă prietenă îmi povestește că fiica ei de 9 ani a luat Covid și că a avut simptome și încă mai are, după 3 săptămâni, de la dureri de oase și mușchi, la dureri de cap și insomnii și la apariția dioptriilor, pe care nu le avea deloc înainte. Acum era cel mai bun moment să trecem la școală online. În schimb, măturăm sub preș această noțiune, pe principiul că nu a mers, că doar așa au urlat părinții și profesorii în ultimele luni, și trimitem copiii în continuare în prima linie în plin război biologic. Spunem că școala online nu este bună, dar nu venim cu statistici, cu cifre, cu chestionare completate de profesori și părinți prin care să ni se confirme că, într-adevăr, școala online nu este o soluție. Mai mult, în continuare, în acest ceas, după un an de școală online, Ministerul Educației spune că sunt copii care nu acces la internet, la tablete, unul dintre motivele pentru care se refuză acest demers. De ce după un an de zile avem în continuare această problemă?
Mai bine școală ONLINE decât DELOC!
Eu așa percep această soluție acum, de vacanță de o lună, drept o frecție la piciorul de lemn al educației românești. Ne plângem că online copiii nu pot socializa. Ei bine, acum nu vor socializa deloc. Va fi o vacanță de carantină, în care vor sta în casă, îngropați în ecrane. Iar cei cu părinți mai curajoși sau poate mai iresponsabili, se vor expune virusului în diferite excursii, stând pe la cozi, la restaurante, la locuri de joacă, prin avioane, autocare. În școala online măcar socializau virtual, își vedeau colegii, învățătorii. Măcar utilizau ecranele pentru educație. Așa că, dragi părinti, v-ați plâns de școala online? Luați de la Ministerul Educației școală DELOC și vacanță de o lună.
Urmareste-ne pe Google News
