Cum sa cresti un mic ecologist

Cateva precizari

Imi place sa ma consider ecologista. Nu profesionista, gen activista prin proteste in fata Guvernului, ci una, sa zicem, modesta, amatoare. Dar sunt convinsa ca prin gesturi mici, din partea fiecaruia, putem contribui in mod real la o imbunatire a calitatii mediului inconjurator, dar si putem preveni degradarea sa ulterioara. Am inceput

sa reciclez, caci acesta este primul pas in evolutia majoritatii micilor ecologisti, dupa ce am aflat in cadrul unei ore de educatie civica cat de multi copaci sunt sacrificati pentru a fabrica o tona de hartie. M-a impresionat practic o statistica, dar e o statistica de care depinde aerul pe care il respiram si, gandind si mai departe, efectul de sera, respectiv incalzirea globala. Caci stim cu totii cat de important sunt arborii pentru sanatatea planetei. Si totusi, cati dintre noi reciclam?!

Asadar, am inceput in adolescenta sa colectez selectiv (reciclez). Fara sa ma impinga nimeni de la spate, fara vreun fel de incurajare morala, pur si simplu pentru ca asa am simtit. Si consider ca este nevoie sa simtim cu totii, macar putin, ca printr-un mic efort putem face un bine. Iar parintii m-au ajutat, in sensul caratului maculaturii (uneori in cantitati considerabile) la centrul de reciclare. Balconul a constituit intotdeauna depozitul provizoriu pentru caiete vechi, reviste, ciorne si alte asemenea. Apoi constant, la un interval de cateva luni, urma marea debarasare. Nu va imaginati ca ma imbogateam in urma acestei actiuni, era vorba de o suma modica, dar gestul in sine ma facea sa ma simt atat de bine si de importanta...Simteam ca fac o diferenta nu doar pentru mine, ci pentru multi altii, inclusiv pentru natura. Simteam cumva ca ii intorc favoarea de a ne asigura totul de pe aceasta planeta.

Doamna Lorita Constantinescu, Director Relatii Publice si Comunicare Eco-Rom Ambalaje ne ofera urmatoarele precizari:

"A proteja mediul inconjurator este mai mult decat un trend, este un stil de viata. Educatia in domeniul protejarii mediului trebuie sa porneasca de acasa. Copiii pot fi invatati de la cele mai mici varste despre cat de important este sa avem grija de mediu, pentru o viata sanatoasa. Iar parintii trebuie sa profite de fiecare actiune pe care o realizeaza impreuna cu cei mici pentru a le explica acest lucru. Fie ca vorbim de o plimbare in parc, de primele povesti citite, de rezolvarea lectiilor pentru scoala sau de jocurile de acasa - de fiecare data parintii trebuie sa isi aminteasca sa le spuna copiilor lor despre cum un mediu mai curat ne ajuta sa traim intr-o lume mai sanatoasa, despre cum putem respira un aer mai putin poluat daca noi, de acasa, colectam separat deseurile sau despre cum putem economisi resursele naturale prin gesturi mici, cum ar fi sa inchidem apa de la robinet. Aceste sfaturi trebuie continuu sustinute de faptele si de exemplul parintilor. Astfel, copiii nu isi vor asimila doar cunostinte despre protectia mediului, ci vor dobandi si un comportament ecologic.

Parintii sunt adevarate modele de comportament pentru cei mici. Ce fac, cum fac, ce spun si cum spun parintii sunt adevarate surse de informatie pentru copii, iar in special in primii doi-trei ani de viata capacitatea lor de imitare a comportamentului si a ideilor parintilor este foarte mare. Puterea exemplului in educatia copilului este esentiala: nu degeaba se spune, adesea, ca un copil este oglinda parintilor lui. Sigur, si ceilalti membrii ai familiei, alaturi de contextul social, cultural si educational au rolul lor, insa baza sistemului de valori provine, in cea mai mare parte, de la parinti. " 

Ce poate face un parinte pentru a creste un copil ecologist?

Devenind parinte, nu mi-am schimbat prea mult obiceiurile. In sensul ca, strang in continuarea hartii, cartoane si tot felul. Operatiunea a fost putin mai dificila insa prin prisma faptului ca nu exista suficiente containere specializate in zona in care locuiesc, insa motto-ul daca vrei poti, a functionat de fiecare data. Si nu m-am simtit deloc penibil carand chiar si 2 kilometri cate 10 sacose pline de maculatura. Pentru ca stiam ca e important pentru viitorul meu si al copilului meu. Iata cateva sfaturi pe care le poate urma orice parinte in educarea celui mic pentru a constientiza importanta ecologiei:

- Vazand parintele care recicleaza constant, va face si el acelasi lucru. Fie ca e vorba de hartie, plastic, sticla, sortarea materialelor reciclabile va deveni o rutina placuta in timp, si nu un efort. Mai ales cand aveti amenajat in propria casa un coltisor special destinat acestei activitati; cateva cosuri diferentiate pentru hartie/plastic/sticle fabricate chiar de voi si de cei mici din cutii vechi vor incuraja suplimentar o atitudine ecologica. Eventual banutii primiti de la centrul de reciclare ii pot reveni celui mic (eu asa procedez), ceea ce, de ce sa nu recunoastem, reprezinta o stimulare suplimentara. Cativa banuti in plus la pusculita alaturi de salvarea naturii capata parca o alta perspectiva.

- Folosirea rationala a resurselor. Suna destul de savant, dar repetand constant celor mici ca nu trebuie sa se spele pe maini cate 5 minute sau sa uite cu orele lumina deschisa in camera, intr-un final vor reactiona. Si vor inchide apa, respectiv lumina la timpul potrivit (chiar daca veti observa bombaneli asociate). Tot in acelasi sens, daca veti cumpara, respectiv consuma doar alimentele de care aveti nevoie, le veti transmite si celor mici ca risipa nu este un lucru bun; mai ales cand in Africa, de exemplu, sunt milioane de copii care mor de foame (poate parea o cruzime sa le aratati dovezi concrete ale malnutritiei din tarile subdezvoltate, insa copiii mai mari cu siguranta vor intelege ca nu e bine sa-si bata joc de mancare sau de apa)

- Faceti cumparaturile intr-un mod eco. Iar cel mai bun exemplu consta in folosirea pungilor reutilizabile (din material textil) sau a celor din hartie (mult mai usor degradabile si in consecinta cu un impact mai redus asupra mediului). Pentru noi, cel putin, geanta mea serveste atat produselor necesare rutinei zilnice, cat si cumparaturilor; din acest motiv este/trebuie sa fie extrem de incapatoare (cand nu port cu mine sacosa eco). In plus, nu arunc sacosele de plastic, ci le donez unei prietene care le transmite mai departe unei rude din afara orasului. Credeti-ma ca cei mici vor observa si vor lua aminte, chiar daca pe moment astfel de gesturi nu vor parea a avea vreun impact. 

- Povestiti-le despre mediul inconjurator. Fie ca cititi diverse enciclopedii pentru copii (noi asa am procedat), prin care pot invata despre frumusetea si diversitatea mediului, fie ca pur si simplu faceti dese incursiuni in natura (iesiri la iarba verde, in parc, la picnic unde puteti observa speciile de plante si animale - de obicei insecte - care traiesc in jurul vostru). De ce nu, si un microscop poate fi de ajutor, daca copiii sunt mai curioisi/studiosi din fire (desi pare o analogie ciudata, privind la aripa unei muste sau la o foaie de ceapa vor intelege ca si acestea sunt vii). Cand varsta le permite, le puteti explica chiar modul in care decurge procesul de reciclare (mai ales baietii sunt fascinate de aceste explicatii) si modul in care aceasta ajuta la salvarea copacilor. Acesta este un adevar, reciclarea chiar salveaza copaci! (o tona de hartie reciclata salveaza 15-17 copaci de la taiere)

- Plantati, daca spatiul va permite, in gradina din fata casei, a blocului diverse seminte de flori/arbusti/ puieti de arbori sau chiar puteti participa la actiuni speciale in care sunt angrenate mai multe persoane (adulti si copii) pentru reimpadurirea unor zone defrisate. Zicala ca in viata trebuie sa ridici o casa, sa sadesti un pom si sa faci un copil este ilustrativa in acest sens. De ce sa negam, cei mici adora sa se joace in natura si, desigur, sa se umple de noroi pe fiecare parte a corpului.

- Invatati-i sa iubeasca animalele si plantele. Nu prin vorbe, ci prin fapte. Nu este de ajuns sa le spuneti ca animalele si plantele sunt ceva minunat, daca de fapt voi nu credeti acest lucru (de exemplu calcati fara mila florile de pe o peluza sau loviti un animal-si cruzimea se invata de mic). Insa cresterea unui animal in propria casa (indiferent ca este vorba de un caine maidanez sau de un hamster), ajuta atat prin responsabilizarea, cat si prin crearea unei empatii pentru specia necuvantatoarelor. Este important sa retineti ca, pentru a testa abilitatea de a purta de grija unei alte fiinte, trebuie sa incepeti cu o planta. Daca cel mic e capabil sa o mentina in viata (a se citi sa o ude la timp/sa nu se ofileasca prematur), sunt sanse sa nu uite sa hraneasca hamsterul sau pisica pe care si-a dorit-o atat de mult (numai voi stiti cat de mult). Exista in acest sens, o multitudine de seturi de tip micul gradinar care dispun de toate instrumentele necesare (seminte, recipiente, sera de plastic, pipeta etc.) pentru ca acest proces sa fie cat mai placut cu putinta. In cazul in care bugetul nu va permite, puteti apela la cateva boabe de grau/de fasole plantate pe o vata imbibata cu apa; cei mici vor fi fascinati de cat de repede vor creste.

 

- Nu in ultimul rand, invatati-i sa respecte mediul. De fapt, respectul trebuie sa existe si fata de persoane, este o trasatura de caracter deprinsa tot prin intermediul exemplului personal. Daca va vor vedea pe voi, parintii, ca aruncati de fiecare data la cosul de gunoi ambalaje si alte deseuri, vor proceda intocmai. Dimpotriva, daca la voi este posibil sa aruncati gunoaie pe jos, ei de ce nu ar avea voie?!

Doamna Lorita Constantinescu, Director Relatii Publice si Comunicare Eco-Rom Ambalaje completeaza:

"In primul rand, invatati-l pe copil sa colecteze separat deseurile, facand voi acest lucru acasa. Toate ambalajele pe care le generati - de la cutia de la jucarii si pana la ambalajele de la alimente - puneti-le separat in containerele colorate impreuna cu cel mic: hartia si cartonul in containerul albastru, plasticul si metalul in containerul galben si ambalajele de sticla in containerul verde.

Dezvoltati-va impreuna creativitatea, transformand deseurile de ambalaje in produse noi: PET-ul si doza de aluminiu pot deveni suporti pentru pixuri si creioane (pictate sau ornamentate cu diverse materiale natuarale - sfoara, pietricele, scoici, conuri de brad), sticla poate fi pictata cu imaginea unui personaj simpatic, in timp ce cutia de pantofi poate fi transformata in casa pentru jucarii.

Acum ca vremea frumoasa isi intra in drepturi, explorati impreuna natura. Fie ca va jucati in curte, ca plantati un copac sau ca porniti impreuna in cautarea comorii din parc, explicati-i pas cu pas cat este de important sa avem grija de mediu.

Invatati-l sa inchida apa de la robinet, lumina, sa nu faca risipa de alimente si sa pretuiasca plantele si animalele care ne inconjoara. Daca cel mic este deja este la scoala, il puteti provoca seara, in familie, la quiz-uri speciale de ecologie: Stiai ca sticla are nevoie de 1.000.000 de ani pentru a se descompune in bucatele mici? Sau ca este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 de pungi de hartie?

Indrumati-i pasii spre un comportament responsabil fata de mediu si, curand, copilul dumneavoastra va deveni un mic ecologist si un exemplu pentru cei din jur!"

In final, nu pot sa va zic decat ca ecologia nu trebuie privita ca pe un domeniu de nisa, accesibil unui cerc exclusivist de persoane si nici ca pe o corvoada. Dragostea fata de natura, interesul/responsabilitatea pentru viitorul nu doar al nostru si al copiilor nostri, ci si al nepotilor si stranepotilor trebuie sa reprezinte ceva normal, care sa se petreaca in fiecare camin, caci schimbarea in bine incepe chiar de la noi.

Multumim doamnei Lorita Constantinescu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.