Cum afecteaza tehnologia dezvoltarea copilului tau?

Ati observat cat de repede invata copiii sa foloseasca gadgeturile si calculatorul? Uneori, cel mic stie sa schimbe posturile la televizor inainte sa stie sa vorbeasca. Exista o explicatie: la varste fragede, mecanismul principal de invatare este mai putin prin limbaj si mai mult prin recompensa si pedeapsa, un sistem mai vechi si mai durabil.

Calculatorul, televizorul, smartphone-ul, consolele de jocuri video, sunt toate „jucarii" extrem de stimulante, care ofera o recompensa imediata si importanta creierului. Aceasta satisfactie permite perseverenta in procesul de invatare si accelerarea lui, uneori uimitoare. (Vlad Stroescu, psihiatru. Tatic.)

Recompensa si pedeapsa: mecanismul de invatare al copilului

Reversul medaliei este ca intensitatea recompensei nu reflecta neaparat valoarea lucrurilor invatate. Riscul sta in neglijarea altor activitati in favoarea celor care ofera satisfactie maxima. Cea mai importanta activitate care poate fi afectata este joaca, esentiala de la varste foarte mici pentru dezvoltarea proceselor cognitive si a creierului la varste foarte fragede, si, mai tarziu, a intregii vieti psihice si sociale.

Recompensa ramane totusi un instrument valoros de invatare, si putem sa il folosim in avantajul nostru educativ. Putem sa lasam copilul sa se uite la emisiunea preferata, daca si-a facut toate lectiile sau si-a pus lucrurile in ordine. Trebuie insa sa fim mereu atenti la continut, daca nu vrem ca cel mic sa aiba cosmaruri multa vreme dupa ce s-a uitat la ultimul film de actiune... (Vlad Stroescu, psihiatru. Tatic.)

Google este comod, dar nu ar strica un abonament la biblioteca

Vlad Stroescu: In era Google, accesul la informatie este mult mai usor astazi decat era in propria noastra copilarie. In timp ce acest lucru ne ajuta enorm si ne economiseste mult timp, unii psihologi se ingrijoreaza ca atentia, concentrarea si tenacitatea copiiilor nostri ar putea fi afectata. In realitate, nu exista dovezi ca exista un asemenea pericol, dar nici dovezi ca el poate fi neglijat... Ca sa fac o analogie, faptul ca avem masina ne face viata foarte usoara, putem ajunge la munte in doar doua ore si la serviciu in cinci minute, si nu riscam sa facem pneumonie daca afara sunt minus zece grade.

Daca insa nu ne dam jos niciodata din masina, riscam sa fim sedentari, obezi si cu boli cardiovasculare, asa ca este de bun simt sa facem periodic miscare, chiar daca nu mai suntem obligati sa muncim la camp. La fel si cu tehnologia: Google este foarte comod, dar nu ar strica sa-i faceti copilului, daca este suficent de mare, un abonament la biblioteca si sa-l incurajati citeasca, si in general sa persevereze in interesele sale, in loc sa sara permanent de la unul la altul. 

Un computer poate fi un excelent partener de sah

Se pare ca ideea ca jocurile video ar imbunatati indemanarea si viteza de reactie este falsa. In studii, s-a vazut ca singurul lucru la care devii mai bun jucandu-te pe calculator este chiar jocul pe calculator. Pe de alta parte, depinde mult si de joc. Piata este dominata de jocuri cu satisfactie imediata, foarte bogate vizual, care nu presupun niciun efort al mintii sau imaginatiei utilizatorului.

La extrema cealalta, sa nu uitam ca un computer poate fi un excelent partener de sah. Exista jocuri educative pe calculator, asa cum existau si inainte de calculator, dar mai la indemana, iar computerele pot fi un partener de nadejde in activitatile scolare. (Vlad Stroescu, psihiatru. Tatic.)

Sa stie unde este granita dintre realitate si fictiune

Anca si Razvan: Pana la urma suntem in 2012 si este normal sa foloseasca tot felul de gadget-uri mai mult decat noi... Parerea mea este ca nu trebuie sa ai o atitudine nici pro, nici contra. De exemplu, Anisia facea poze cu telefoanele noastre inca de pe la 3 ani. Si vreau sa spun ca au iesit niste poze foarte interesante, daca eram in state o faceam artista precoce.

Pe de alta parte, avand in vedere ca acum noi stam la serviciu uneori si pana pe la 9-10 seara, mi se pare normal cumva ca povestile de seara sa le vada la televizor, sau sub forma de filme pe calculator. Uneori suntem noi prea obositi sa mai citim, asa ca ne asezam in pat si sa ne uitam la desene.

Iar Anisia este comunicativa si stie unde este granita dintre realitate si fictiune - a se citi desene si povesti. Am avut grija sa discutam aspectul asta cu ea. Ea a mers la gradinita inca de la 2 ani, asa ca s-a invatat cu "societatea" si cu regulile ei. O mica problema o avem cand vine vorba de concentrare. Daca este atenta la TV, sa zicem, trebuie sa vorbesti cel putin de doua-trei ori un lucru, pana cand te "aude". In alta ordine de idei, ea joaca de la 4 ani niste joculete pe calculator, la care uneori nici noi nu reusim sa ii depasim recordul. (Anca si Razvan, lucreaza in Advertising. Parinti.)

Copiii sunt pasionati de realitatea inconjuratoare

Ana-Maria Brezniceanu: In perioada 3-6 ani, chiar si mai devreme, copiii sunt pasionati de realitatea inconjuratoare. Uitati-va la un copil care se concentreaza la gargarita de pe degetul lui sau la picatura de apa care aluneca pe geam. Lumea inconjuratoare este fascinanta si cred ca este mai util pentru ei sa o priveasca prin proprii ochi, nu prin niste imagini virtuale care o distorsioneaza.

In ceea ce priveste televizorul, parerea mea este "aurea mediocritas" - calea de mijloc este de aur. Important este sa ai masura in toate. Nu cred ca este o solutie eliminarea totala a televizorului din viata copilului, desi recunosc cinstit ca am fost tentata si eu sa recurg la aceasta solutie. Pe de alta parte, a-l uita pe copil in fata televizorului pe motiv ca "oricum trebuie sa le stie pe toate" este cu siguranta nociv pentru el.

Daca adultul controleaza cat si mai ales ce priveste copilul, atunci televizorul isi indeplineste functiile de informare si divertisment. Cred in privitul cu masura si mai ales privitul la emisiuni care se potrivesc valorilor noastre. Important este mesajul pe care il transmitem copilului, si mai putin canalul de comunicare. (Ana-Maria Brezniceanu, director executiv la Scoala Montessori Bucuresti. Mamica.)

Este televizorul periculos pentru copiii mici?

Vlad Stroescu: Asociatia Americana de Pediatrie recomanda evitarea expunerii copilului la orice forma de tehnologie media (televizor, calculator, etc) pana la varsta de doi ani. Aceasta recomandare nu se bazeaza pe studii solide cum ca televizorul ar fi periculos pentru copiii mici, ci mai curand pe absenta datelor cum ca nu ar fi periculos.

Tot asa cum majoritatea medicamentelor sunt interzise in timpul sarcinii, nu pentru ca stim ca ar face rau, ci pentru ca nu stim sigur ca nu fac rau. Este asadar prudent sa respectam aceasta recomandare, chiar daca este foarte tentant sa ne lasam bebelusul sa stea cuminte, hipnotizat de desenele animate colorate, ca sa putem sa facem si altceva prin casa.

Dincolo de varsta de doi ani, totul este la latitudinea bunului nostru simt, si nu exista retete fixe. In principiu, nu ar trebui niciodata sa permitem ca folosirea gadgeturilor sa fie in dauna altor activitati pe care le consideram sanatoase pentru copilul nostru, ca este vorba de teme scolare sau jucatul in parc cu prietenii. (Vlad Stroescu, psihiatru. Tatic.)

Copilul invata ca putem sa il omoram pe celalalt, daca este "rau"

Ana-Maria Brezniceanu: Nu sunt de acord, de exemplu, cu desenele animate care prezinta super-eroi care salveaza lumea, luptand impotriva "fortelor raului". Este o reducere la absurd in alb si negru. Copilul invata ca, odata pusa eticheta de "rau" celuilalt, putem sa il omoram pe celalalt, sa il distrugem.

Eram in gimnaziu cand am realizat cat de imuna eram la impuscarea personajelor negative prin prisma luminii puse de regizor pe ele: am vazut doua filme cu Jean-Paul Belmondo la un interval destul de scurt unul dupa celalalt. In primul film, actorul juca rolul unui spargator de banci, in al doilea era un politist. 

In primul film, desi sparge o banca, ia ostatici si fuge cu un elicopter, iti este simpatic si nu poti sa nu tii cu el si sa nu speri ca va scapa basma curata si ca "raii" de politisti nu il vor prinde. In al doilea film este responsabil si foarte determinat sa ii prinda pe rau-facatorii pe care ii impusca spre usurarea telespectatorilor.

Dupa vizionarea celor doua filme am realizat ca poate as fi putut sa tin si cu politistii pe care ii impusca pe capete in primul film, poate ca aveau familie sau o poveste a lor care ii facea umani. La fel, in al doilea film, poate si personajul negativ era simpatic. Pana la urma, celalalt poate fi "negativ" numai atata timp cat nu cunosti nimic despre el, sau nimic pozitiv. In momentul in care te apropii de el, devine uman, recunosti in el ceea ce avem cu totii in comun, si nu iti mai vine "sa il impusti". (Ana-Maria Brezniceanu, director executiv la Scoala Montessori Bucuresti. Mamica.)

Super-eroii nu sunt Batman si Ben Ten

Ana-Maria Brezniceanu: Din pacate, televiziunile abunda in filme care transeaza problemele in alb si negru. Filmele de calitate sunt cele care iti prezinta nuantele sufletului uman. Este o problema de optiune, la ce ne uitam. Daca noi, ca adulti, selectam programele pe care le privim, in cunostinta de cauza, cu atat mai mult este foarte important sa selectam ce programe vizioneaza copilul si cred ca este util sa ii explicam si lui de ce o facem.

Unele filme pentru copii sau unele emisiuni sunt chiar de calitate. Ma refer la filmul romanesc "Veronica", de exemplu, sau la unele filme Disney sau canalul Da Vinci Learning care prezinta emisiuni educative si distractive. Putem invata ca super-eroii nu sunt Batman si Ben Ten, ci cei care au lasat umanitatii descoperiri de aur, precum Edison si Einstein. 

Copiii preiau, pur si simplu, ce vad in desene animate

In timp ce un copil priveste un desen animat, este pasiv. Sta. Priveste. Nu el se joaca, ci personajele care se alearga si se distreaza in fata ochilor lui. Nici nu socializeaza. Personajele o fac, si poate nu in cel mai agreabil mod. Imaginile care se succed cu repeziciune nu il ajuta sa se concentreze. In plus, in functie de ceea ce priveste, isi face o idee asupra realitatii.

Sigur ca sunt influentati de toate acestea. Lucrand intr-o gradinita vad mereu copii care imita personaje din desene animate, care utilizeaza cuvinte sau expresii auzite in acest context. Preiau si bune si rele. Preiau, pur si simplu. De la jocul unor baietei de-a "impuscarea imaginara" la expresii spuse de o fetita insufletita inainte de a sari de la o distanta mica: "Stiu ca poti. Trebuie sa poti. Am incredere in tine." (Ana-Maria Brezniceanu, director executiv la Scoala Montessori Bucuresti. Mamica.)

"Mami, dar vreau la televizor!" Ce faci atunci?

Vlad Stroescu: Desigur, trebuie mereu sa ne straduim sa-i explicam copilului deciziile noastre rational si cu cea mai mare sinceritate, pe intelesul lor. „Fiindca asa am spus eu" nu este o explicatie rationala. Cu toate astea, copilul ne poate pune la incercare, supralicitand cu tipete si plansete ca sa obtina obiectul dorit. Nu intotdeauna capriciile unui copil tin de educatie, ci si de temperament.

Orice ati face, nu va enervati.  Aceasta ar fi deja o mare realizare. Reactia dumneavoastra ar trebui apoi sa fie una normala: este normal sa il certati cu blandete, dar ferm, daca comportamentul nu e unul corect. Nici nu va parasiti pozitia, dand dovada de slabiciune, pentru ca asa il invitati practic sa faca la fel si data viitoare.

Ce puteti face este uneori o negociere: vei avea voie maine la calculator, daca faci ordine in camera, etc. Dincolo de aceste lucruri pe care probabil bunul dumneavoastra simt vi le dictase deja, aveti incredere in instinctele dumneavoastra de parinte si in copilul dumneavoastra, mai curand decat in numarul mare de retete gata facute de educat copilul, si lucrurile nu pot merge decat bine. (Vlad Stroescu, psihiatru. Tatic.)

Libertatea creste in functie de responsabilizarea copiilor

Ana-Maria Brezniceanu: Ca parinti, suntem datori sa selectam si sa controlam expunerea copilului la toate acestea. Selectam mancarea pe care i-o dam, selectam gradinita la care il inscriem, de ce sa nu selectam si continutul programelor pe care le vizioneaza? Vad acest control ca pe o masura de protectie. Asa cum nu ii pui in mana un cutit unui copil de 1 an, tot asa gradul de libertate creste in functie de responsabilizarea copilului.

Este bine sa il lasi sa experimenteze, iar metoda Montessori pe care o adoptam in scoala noastra chiar pe asta se bazeaza, dar il lasi sa experimenteze intre anumite limite stabilite de adult. Regulile care tin de sanatatea si siguranta copilului nu sunt negociabile, dupa parerea mea. Cum le impui, depinde de stilul fiecarui parinte. Si de starea copilului la un moment dat. Personal, am utilizat si explicatia ca de la om la om, dar si autoritatea.

La fel, copilul este liber sa faca orice in limita bunului simt, in respectul de sine, respectul pentru celalat si respectul pentru mediul inconjurator. Nu cred ca adultul trebuie sa il lase pe copil sa distruga de dragul experimentarii. Cred ca il protejam pe copil atunci cand ii dam instrumentele cu care sa faca ulterior alegeri bune pentru sine si pentru semeni.

Si fascinatia TV, a retelelor de socializare, a jocurilor pe computer, poate fi inlocuita cu timpul de calitate petrecut cu el. Adica jucandu-ne noi cu el. Sunt convinsa ca un copil apreciaza mult mai mult jocul cu parintele decat desenul animat. (Ana-Maria Brezniceanu, director executiv la Scoala Montessori Bucuresti. Mamica.)

Copilul odata ajuns afara, nu se mai intoarce la TV

Anca si Razvan: Nu stiu daca este vorba de a proteja copilul de influenta tehnologiei. As zice mai degraba ca este necesar sa il faci sa inteleaga singur ca trebuie sa se protejeze de influentele negative. De exemplu, Anisia cat era mica nu se uita la canalele de desene care erau "violente", desi putea sa o faca. Dar noi i-am explicat ca acele desene sunt pentru copiii mai mari, ca nu este bine sa le urmareasca. A inteles si abia de anul acesta, la 6 ani, a trecut la "urmatorul nivel".

Cel mai simplu si mai potrivit mod de a inlocui fascinatia tehnologiei, este iesitul afara: in parc, in natura, impreuna cu alti copii. Ma uit la Anisia: chiar daca la inceput se stramba ca la TV este acum serialul ei preferat si nu ar iesi cu niciun chip, odata ajunsa afara, nu se mai da intoarsa. (Anca si Razvan, lucreaza in Advertising. Parinti.)

Avantajul copilariei este orizontul nelimitat de posibilitati

Vlad Stroescu: Noile tehnologii domestice fac deja parte din programele de invatamant elementar, in multe locuri, si o izolare totala a copilului de acestea ar fi cu siguranta in dauna lui.

Cu toate aceastea, avantajul practic al copilariei este orizontul nelimitat de posibilitati. Copilul dumneavoastra ar putea deveni pianist, inginer constructor, medic, actor sau atlet, sau orice altceva si-ar dori. Ca sa pastram acest avantaj, ar fi la fel de daunator sa permitem o distributie disproportionata a timpului, in favoarea calculatorului sau televizorului.

Copiii, mai ales cei mai mici, sunt mult mai harnici decat adultii. Mai imaginativi, mai putini de legati de rutine, ei vor aborda activitatile noi cu entuziasm si sarg. Merita sa profitam de acest lucru ca sa-i indemnam si sa-i insotim in aventuri cat mai diverse.

Asadar, o pozitie radicala, de o parte sau de alta a baricadei, nu este avantajoasa pentru nimeni. Tehnologia va fi o parte importanta din viata viitoare a copilului nostru, ca vrem acest lucru sau nu, si va trebui sa il pregatim si pentru ea, incercand in acelasi sa nu-l privam de bogatia si frumusetea experientelor noi. (Vlad Stroescu, psihiatru. Tatic.)