Ce înseamnă, de fapt, greșeala? Prin definiția sa, greșeala ne demonstrează cum nu trebuie să facem lucrurile, învățîndu-ne concomitent și cum este corect să procedăm, de fapt. De ce să nu îți lași copilul să greșească și mai presus de acest lucru - de ce să îl cerți atunci când o face? De fapt, ce putem face noi, în calitate de părinți, pentru copiii noștri atunci când greșesc? Să luăm câteva scenarii posibile:
Copilul greșește și cere ajutor
Acordă-i copilului tău timp și spațiu pentru a execita sarcina față de care afirmă el că greșește. Încearcă să îi spui de fiecare dată când îți solicită ajutorul: „Hai să vedem cum faci tu acest lucru și apoi, dacă nu îți iese, te ajut sau îl facem împreună”.
Caută cât mai mult să îi oferi celui mic șansa de a realiza de unul singur o sarcină și observă-l. Îl poți ghida pe măsură ce observi că greșește, însă este esențial pentru el să experimenteze pe propria piele ce însemnă să faci un anumit lucru, mai degrabă decât să te vadă pe tine cum faci și să se străduiască din răsputeri să reproducă.
Copilul cere un răspuns
Desigur că nu este nimic greșit în adresare întrebărilor, iar rolul tău este să îi luminezi calea celui mic și să îl ghidezi cât mai corect cu putință. Este minunat să împărtășim cu cel mic toate experiențele noastre de viață și să îi transmitem învățăminte, însă pentru un copil este esențial să descopere de unul singur răspunsurile la anumite întrebări, pentru a se putea dezvolta. Cel mai probabil așa ai făcut și tu și... de fapt, așa am făcut cu toții.
La urma urmei, gândește-te de câte ori nu i-ai spus lucruri precum „Nu ai voie acolo!”, iar el tot acolo s-a dus. Curiozitatea nu poate fi satisfăcută de un răspuns oferit din experiența altcuiva, așa că ajută-ți copilul să își găsească de unul singur răspuns la propriile întrebări. Folosește-te formulări ajutătoare, precum: „Dar tu ce crezi că este?”/ „Tu ce înțelegi?”/ „Ție cum ți se pare?”. Această etapă te va ajuta să înțelegi unde se află cel mic cu percepția - în ce arie - și te va ghida totodată către următoarele etape, știind mult mai clar ce vei avea de făcut.
Apare un scenariu negativ: copilul face o boacănă măricică
Să zicem că a avut loc un scandal în curtea școlii, iar comoara ta cuminte a fost protagonist. Hopa, ce facem acum? De fapt, instinctul nostru este corect tot timpul, însă trebuie puțin șlefuit. Prima întrebare care ne solicită gândirea este: „De ce ai făcut asta?” - o întrebare extrem de utilă, care trebuie adresată în mod corespunzător. Când urlăm la copil și îl zguduim sau îi dăm o palmă, întrebarea nu se mai face auzită.
Se instalează sentimentul de panică, iar cel mic își ridică toate scuturile. Încearcă să te calmezi și să îți amintești cel mai important aspect: tu ești adultul, comportă-te ca atare. Ia copilul de-o parte și discută cu el. Află ce anume l-a determinat să facă boacăna pe care tocmai a comis-o și cum se gândește că ar putea fi reparată situația. Încearcă să nu îi oferi soluții, pentru că indiferent cât de mic ar fi, copilul trebuie să își înțeleagă faptele, în măsura în care poate și să accepte faptul că ele pot avea consecințe. Una dintre consecințe este chiar găsirea unei soluții optime. Când se împotmolește, oferă-i puțină lumină și încredere. Amintește-i că tu ești lângă el, însă nu-l lăsa să uite faptul că lucrurile trebuie îndreptate.
Copilul nu se ridică la nivelul așteptărilor
Din start putem spune că așteptările nu sunt deloc un prieten bun al relației tale cu copilul tău, însă știm că în calitate de părinte tu îți dorești ca el să fie cel mai bun, strălucit, premiat, minunat, savant, special copil care există pe acest pământ. Și în ochii tăi chiar este, doar că testul de la ora de matematică de alaltăieri nu reflectă realitatea pe care o percepeai tu, așa că scandalul începe. Din nou, amintește-ți că ești adult și comportă-te ca atare. Respiră adânc de câteva ori și discută cu copilul tău. În loc să te concentrezi pe evenimentul negativ (nota proastă, de exemplu), concentrază-te pe toate celelalte aspecte pozitive.
Faceți împreună o diagramă a evoluției sale în ultimele săptămâni, luni sau ani și marcați progresele. Întreabă-ți copilul ce anume l-a motivat și inspirat să reușească în alte domenii și ce anume îl reține cu privire la matematică. De foarte multe ori, pentru copii este extrem de important mediul extern. Este foarte posibil să nu exceleze la o materie pur și simplu din cauza profesorului sau uneori, a colegilor. Încearcă să găsești rădăcina și să o elimini, în loc să îi anulezi toate progresele, țipând la el și certându-l.
Eșec versus teamă de eșec
A-ți lăsa copilul să eșueze nu este nici pe departe o activitate ușor de întreprins. Este dificil să stai alături de micuțui căruia i-ai dat viață și să-l vezi cum se confruntă cu fel de fel de situații cărora tu le cunoști rezolvarea, fără a face absolut nimic în afară de a-l susține moral. Da, meseria de părinte este dificilă cu totul și presupune, printre multe altele, dezvoltarea abilității de a ieși din zona de confort. Încearcă să îți amintești că această „problemă” pe care o are cel mic în raport cu eșecul este de fapt problema ta.
Lui nu îi este teamă că greșit; lui îi este cel mai adesea teamă de faptul că tu te vei supăra pentru că el a greșit. Încearcă să schimbi acest pattern de gândire și să încurajezi copilul să gândească astfel: „Am greșit și este normal, iar acum este momentul să găsesc o soluție”. Fericirea copilului tău depinde foarte mult de modalitatea în care se dezvoltă și rolul tău este să îi fii alături, nicidecum să găsești diverse căi pe care tu le consideri ca fiind responsabile pentru fericirea sa!
Dragi părinți, greșeala este mama învățăturii. Dacă ne dăm voie să ne gândim preț de 10 minute la mai multe situații în care am greșit, vom putea extrage concluzii minunate ulterior. Am învățat atât de multe, încât ar fi păcat să privăm copilul de a învăța și el, la rândul său, fel de fel de aspecte esențiale ale dezvoltării, în viață. Știm că este la îndemână să îi faci tu problema pe care a greșit-o de 7 ori până acum și știm că este mai ușor să ștergi tu sucul vărsat, decât să te cerți cu el și să-l convingi să o facă de unul singur.
Însă fix aici este schema: nu trebuie să te cerți cu el și nu trebuie să faci lucrurile în locul său. Fii alături de el și înțelege-l pe măsură ce îl ajuți și pe el să se înțeleagă pe sine. Ai să vezi că ulterior, totul va veni natural: - problemele la mate vor fi din ce în ce mai ușoare, iar sucul vărsat va fi șters aproape imediat, fără să apuci să zici un cuvânt. Nu-ți pierde încrederea în el și nu îți pierde răbdarea! Știm că este greu, dar rezistă - îți promitem că va merita!
Surse foto: istockphoto.com