4 tipuri de limite de care copiii au nevoie

Limitele și aplicarea lor

Creșterea copiilor presupune provocări zilnice și nervi de fier. Chiar dacă știu foarte bine ce trebuie și ce nu trebuie să facă, ce au voie și ce nu, cei mici continuă să întindă la maxim limitele, punându-i pe părinți în situații dificile. Nu este de mirare că singurele soluții care par viabile sunt zbieratul unor ordine, mituirea și amenințarea pentru a reuși să îi convingi pe cei mici să facă ceea ce trebuie.

Conform oamenilor de știință, limitele conferă un cadru bun pentru ca cei mici să înflorească. Iar stabilirea limitelor constituie o parte integrantă din abordarea empatică și totuși autoritară. Dar dacă ești un părinte care nu se simte confortabil să își refuze copilui (prin prisma faptului că o limită îi poate cauza stres) sau care se teme de o criză de tantrum, stabilirea limitelor poate deveni o luptă internă permanentă. Dimpotrivă, există părinți care interzic pe un ton aspru deoarece astfel au fost la rândul lor crescuți și educați de către părinții lor sau deoarece consideră că nu există o altă variantă de a stabili și de a te asigura de respectarea unei limite. Poate juca un rol important în acest sens și modul în care ai fost la rândul tău educat. 

Deși pare greu de crezut, limitele pot fi jucăușe, distractive, pline de înțelegere. Indiferent pe care variantă de stabilire a limitelor o încurajezi, atunci când micuțul tău te provoacă rapid și într-un mod neplăcut este extrem de dificil să intervii pentru a stabili o limită într-un mod jucăuș sau calm. Regula de aur este să poți spune nu, dar să continui să rămâi apropiat de copilul tău și capabil să îi asculți punctul de vedere. Iată care sunt variantele pe care le poți pune în practică cu căldură și calm.

Tipuri de limite de care copiii au nevoie

1. Limite de siguranță
Aceste limite sunt, după cum reiese chiar din denumirea lor, utile în a împiedica un copil să rănească pe cineva sau să strice un lucru.
Expresii prin care poți întări aceste limite: Nu te pot lăsa să mă lovești, Nu te pot lăsa să muști un om, Nu te pot lăsa să stai pe acel perete, Nu te pot lăsa să tragi hamsterul de coadă în acest mod.
2. Limite de valoare
Aceste limite privesc respectarea valorilor și scopurilor familiei.
Expresii prin care poți întări aceste limite: Nu te pot lăsa să vorbești în acest mod cu sora ta, Nu te pot lăsa să iei acea jucărie de la prietenul tău, Nu te pot lăsa să mănânci bomboane la micul dejun, Nu, acum nu este momentul pentru televizor.
3. Limitele de așteptări
Aceste limite indică credința că al tău copil poate îndeplini o sarcină, încearcă să depășească o provocare sau să preia inițiativa atunci când fricile îi rețin.
Expresii prin care poți întări aceste limite: Știu că te poți descurca cu asta, Știu că poți face asta, Știu că pare greu dar poți termina asta, Am auzit că ești îngrijorat cu privire la joc, dar știu că te vei descurca.
4. Limitele de propunere
Putem stabili aceste limite înaintea unui anumit eveniment pentru a preîntâmpina o situație și a aduce la iveală sentimentele pe care copilul le are în acest sens. De exemplu, atunci când încercăm să rezolvăm problema separării, putem să acționăm printr-un rămas bun lent când propunem că este momentul să plecăm și apoi să ascultăm sentimentele copiilor.
Expresii prin care poți întări aceste limite: Voi pleca, Hai să îți pregătim împreună lucrurile este timpul să mergi la școală, Te voi înveli și voi închide lumina; voi rămâne în cameră 1 minut și apoi voi pleca, Hai să intrăm împreună la petrecere.

Sfaturi pentru a implementa mai ușor limitele

- Gândește în avans. Creează-ți un plan și o strategie. În parenting trebuie să fii întotdeauna cu un pas în față, iar faptul că suntem adulți ne conferă un avantaj semnificativ față de creierul copiilor
- Nu folosi un limbaj care să lase loc de interpretare. Folosește propoziții clare prin care să exprimi exact ce dorești de la copil și evită reîntăririle de la final de frază
- Ai grijă la limbajul corpului și la expresiile faciale. Studiile au demonstrat că indiciile nonverbale joacă o importanță imensă. Nu începe să te fâstâcești dacă vrei să impui o regulă. Încearcă întdeauna să te apleci; înălțimea unui adult pare intimidantă pentru un copil - poți să îți impui punctul de vedere când stai în genunchi, în apropiere de copil și cu o expresie facială neutră
- Tonul vocii tale trebuie să fie cald, dar farm. Un ton ascuțit sau o cadență prea rară poate să se dovedească suprastimulant și să sperie un copil (același lucru se întâmplă și când strigi)
- Nu te aștepta ca un copil să înțeleagă fără să se supere. Stabilește limita acolo unde consideri potrivit, dar lasă loc și pentru sentimentele sale. Nu este realist să te aștepți ca un copil să accepte instantaneu ce îi ceri
- Dovedește așteptări corespunzătoare pentru dezvoltarea copilului. Un copil de 3 ani spune nu adesea, în timp ce unul de 4 ani va dori să știe de ce. Amintește-ți cât de mult crește copilul tău pe fiecare nivel - emoțional, fizic, mental și psihologic
- Rămâi ferm, chiar dacă te răzgândești. Încrederea în propriile decizii este crucială. Dacă nici tu nu ești sigur de ceea ce susții, nu ar trebui să pretinzi altora
- Nu explica motivul pentru stabilești o limită mai mult de o dată. Poate fi util să oferi un motiv pentru acea limită. Dar nu te repeta, în special dacă copilul nu se arată mulțumit; în astfel de momente limbajul nu îi este util și îți irosești timpul
- Apelează la umor. Poate cel mai important sfat, întotdeauna cu copiii funcționează bine umorul; animează obiecte, încearcă un ton amuzant sau inventează un personaj inedit. Cu siguranță nu îți va lua mai mult timp decât să te târguiești, să mituiești sau să zbieri la copil.

 

Surse: www.huffingtonpost.com; www.handinhandparenting.org; www.handinhandparenting.org