Mai multe discuții cu mai multe persoane ne-au făcut să ajungem la o concluzie clară: sentimentul de vinovăție este adesea confundat cu sentimentul de rușine. Distincția dintre cele două este crucială, în mod special pentru un micuț care încă nu a asimilat foarte bine stările sale și se poate lăsa cu ușurință copleșit de orice.
Sentimentul de vinovăție poate fi resimțit cu ușurință de orice persoană, la orice vârstă și fără un motiv care ține de exterior. De foarte multe ori, vinovăția se poate resimți fără să fie nevoie de comentariile negative ale celor din jur. Sentimentul de vinovăție se declanșează din faptul că nu ne simțim suficient de bine în pielea noastră și nu reușim să ne atingem scopurile.
Sentimentul de rușine este cu totul altceva. Rușinea o simțim atunci când ne aflăm într-un context social. O persoană crescută în sălbăticie, de exemplu, nu ar putea simți rușinea ca urmare a faptului că acest sentiment provine din percepția celor din jur despre noi.
Rușinea este ceea ce simțim atunci când nu ne mai ridicăm la nivelul așteptărilor celor din jur. Este un sentiment foarte dificil de combătut, întrucât tinde să reducă foarte mult stima de sine, valorile și abilitatea de a raționaliza ale unei persoane. În cazul copiilor, sentimentul de rușine apare atunci când o persoană din exterior le-a adresat un comentariu suficient de tăios încât să le cauzeze o rană mai adâncă. Poate fi vorba despre un străin, un copil de la școală sau grădiniță sau chiar un om important din viețile lor, precum părinții sau un cadru didactic. Un copil nu are nevoie de mai mult de un deget care să arate către el și să îl facă să simtă că nu merită nimic.
„Mândria și rușinea sunt sentimentele care dezvăluie percepția celor din jur față de tine și în cele din urmă propria ta persoană, în raport cu reacțiile lor. Mândria și rușinea sunt sentimentele care mă țin în viață, fără să cunosc percepția oamenilor despre mine”. - J. P. Sartre
Rușinea se manifestă în cazul copiilor ușor diferit față de adulți: pot apărea crize de plâns, tulburări alimentare, minciuni, refuzul de a face contact vizual cu alte persoane sau pur și simplu reacții inexplicabile. Sentimentul de rușine poate dăinui multă vreme, poate chiar toată viața și se poate manifesta într-o varietate de moduri. Rușinea poate fi adesea confundată cu cu jena, vinovăția, timiditatea, încăpățânarea sau îngrijorarea, dar cu toate acestea ea este mult mai profundă. Cea mai frecventă formă a-i atribui sentimentul de rușine unui copil este de la părinte la copil, însă din păcate se transmite adesea și de la profesor la elev.
În acest secol, din păcate este foarte ușor pentru copiii noștri să se încarce cu rușine din cauza rețelelor de socializare. Copiii sunt acum bombardați cu apelative și cuvinte care îi vor face să se simtă în inferioritate. Dacă un străin de pe terenul de fotbal îi spune fiului tău că este dolofan, trage-l deoparte și vorbește cu el despre ce înseamnă în realitate părerea acestui străin. Asigură-l de valoarea lui. Învață-l să nu ia în seamă cuvinte de ură, îngropându-și stima de sine în ceva nesemnificativ, rostit din ură. Dacă profesorul fiicei tale o face să se simtă prost în fața întregii clase, scoate-o din acea clasă și vorbește cu ea despre cât de valoroasă este. Nu este treaba ta să-ți protejezi copilul de toate rănile, protejându-i de orice durere, dar este sarcina ta să îl protejezi de pagubele permanente, care pot fi provocate de persoanele rău intenționate.
Nu este ușor să îți vezi copilul trist și neîncrezător în propria persoană și deși viața îl va trece prin mai multe încercări, acum este datoria ta să ai grijă de el și să îi explici că nimeni nu are dreptul să îi îngroape valoarea. El este un om valoros, frumos și cu potențial maxim. El este cel care va decide ce va face și cel care va putea face orice va dori. Oamenii din jur vor pune bețe în roate, pentru că din păcate nu toți oamenii sunt așa cum îți educi tu copilul să fie, însă este important pentru el să știe acest lucru, să își adune resursele și puterea și să meargă tot timpul mei departe!
Surse foto: istockphoto.com