Fosta mea soție nu respectă intimitatea copiilor noștri adolescenți. Îi caută constant și când sunt cu mine

Un tată este deranjat de faptul că fosta lui soție îi urmărește pe telefon pe copiii lor

Bărbatul s-a adresat rubricii de parenting din cadrul „The Washington Post” din cauza situației în care se regăsește: a constatat că fosta lui soție îi urmărește tot timpul pe copiii lor pe telefon. De altfel, tatăl a explicat că mama își urmărește băieții chiar și în momentele în care sunt în compania lui:

„Sunt un tată divorțat și am doi băieți adolescenți. Ei sunt copii buni și le respect intimitatea; nu îi urmăresc pe telefon. De fapt, cred în regula de aur potrivit căreia să îi tratezi pe ceilalți așa cum ți-ar plăcea ție să fii tratat și pot spune că nu mi-aș dori să fiu urmărit permanent. În schimb, fiii mei sunt urmăriți tot timpul de mama lor. 

Ceea ce mă deranjează cel mai mult este că sunt urmăriți chiar și în intervalele în care sunt cu mine; prin urmare, dacă mergem undeva, ea tot îi urmărește. În plus, îmi trimite mesaje care mă deranjează. Eu sunt singur (fosta mea soție nu este) și poate îmi doresc să ies și eu vineri seara, însă când sunt pe drum ca să-i iau pe băieții noștri primesc un mesaj precum „Nu crezi că este cam târziu ca „X” (este vorba despre unul dintre fiii noștri) să fie încă la prietena lui?” (părinții prietenei fiului meu sunt acasă, cu ei). 

Nu-i așa că nu este în regulă să-i urmărească pe băieți, având în vedere că împărțim custodia? Mi-a trecut prin minte să-i spun că nu mi se pare corect să procedeze așa, însă mă tem că se va înfuria dacă i-aș cere să înceteze să-i mai urmărească”.

Mare atenție! Așa îți faci copilul să te urască

Ce sfaturi a primit tatăl deranjat de atitudinea fostei soții

După ce a adus în prim-plan faptul că fosta soție nu respectă intimitatea copiilor lor, acest tată a primit mai multe sfaturi din partea unui coach specializat în parenting. Astfel, potrivit sursei citate, a fost sfătuit să procedeze după cum urmează: 

„Este o problemă delicată. Băieți adolescenți, o fostă soție cu un comportament defensiv, urmărire constantă- nu este simplu să se găsească un răspuns. Am tot respectul pentru faptul că ai încredere în copiii tăi și pentru că ții atât de mult la respectarea intimității.

În calitate de parenting coach, sunt de părere că ar trebui să se mențină o relație pașnică între tine și fosta soție. Aș încerca să-i găsesc circumstanțe atenuante și sper că nu este atât de obsedată de control și de paranoică precum pare, ci mai degrabă încerc să mă gândesc la faptul că anumite experiențe din trecut o determină să fie atât de preocupată să controleze totul. Indiferent de situație, tu ești opusul ei (nu ești adeptul supravegherii), în condițiile în care ea simte nevoia unei supravegheri totale a copiilor voștri (chiar și când ei sunt cu tine). 

Probabil că nu vei reuși să o convingi să gândească la fel ca tine, însă ține seama de ceea ce îți spun. Spre exemplu, vino în fața ei cu o replică precum „Am observat că ești foarte îngrijorată în momentele în care Jerry și Tom nu sunt acasă. Vorbește-mi mai mult despre asta”. Chiar dacă îți este greu să procedezi așa, ia în calcul faptul că, în general, oamenii încep să devină mai relaxați când se simt liberi să-și exprime îngrijorările. În plus, dacă reușești să o asculți fără să o judeci, este posibil să empatizezi cu temerile ei. Nu este exclus ca ea să îți împărtășească lucruri menite să îți schimbe și ție perspectiva. Nu ai cum să știi toate acestea până când nu vei sta de vorbă cu ea.

În cel mai rău caz, fosta soție te va ataca, își va urmări și mai mult copiii și îți va aduce reproșuri în legătură cu stilul tău de parenting. Dacă se va întâmpla așa, străduiește-te să faci tot ce poți până când băieții devin majori și după aceea las-o în pace. Din păcate, abordarea soției tale este dăunătoare pentru relația cu copiii ei, care sunt practic victimele unei asemenea situații.

Adolescenții nu se simt deloc în largul lor când sunt tratați mereu cu suspiciune (mai ales când nu s-au comportat într-un mod care să demonstreze că merită așa ceva). De aceea, ca tată, vei ajunge să fii cel asupra căruia își pot exprima frustrarea și dezamăgirea. Faptul că vor fi furioși pe mama lor îi va determina să încerce să o mintă și să se ascundă tot mai mult de ea. Să faci față unei asemenea situații presupune să găsești soluții, să fii empatic și să ai multă răbdare. Nu este drept, dar asta este. Cu excepția situației în care te-ai hotărât deja să apelezi la un avocat, gândește-te dacă merită într-adevăr să procedezi așa. Pune-ți următoarea întrebare: cât ești dispus să cheltuiești cu avocații pentru a încerca să rezolvi o astfel de problemă?

Dacă fosta soție este de acord să încercați să găsiți o soluție de mijloc, fii pregătit ca în continuare să fii supravegheat și deranjat. În mod cert că îți dorești să ajungi în punctul în care să nu te simți tot timpul urmărit pentru a veni în întâmpinarea fricilor ei, așa că este indicat ca amândoi să colaborați în această problemă, din moment ce aveți custodie comună. Stabilește anumite limite și nu accepta să nu fie respectate. Spre exemplu, îi poți spune: „X, am și eu custodie asupra băieților noștri și, când sunt cu ei, dacă îmi trimiți mesaje, cu excepția situațiilor urgente, nu îți voi răspunde. Aceasta a fost decizia când s-a stabilit custodia și eu țin cont de ea. Dacă vrei să discuți cu mine probleme importante, vorbim la telefon altă dată”. Probabil că soției tale nu îi va conveni să-i impui o asemenea limită, însă nu trebuie să te raportezi la dorințele ei care nu sunt rezonabile. Încearcă să-ți păstrezi limitele și vino întotdeauna cu această replică: „Accept să vorbim despre lucruri importante, însă nu îți voi răspunde la mesaje care nu sunt legate de situații urgente atâta vreme cât am și eu custodie”.

Sper că amândoi veți putea să adoptați ascultarea activă și să fiți empatici pentru a reuși să ajungeți la un acord. Evită să abordezi în discuția voastră următoarele aspecte: că această problemă trebuie rezolvată rapid, într-o singură discuție, că o să-și piardă copiii din pricina comportamentului ei, că băieții vor împlini 18 ani și o vor bloca și nu te exprima folosind termeni care i-ar putea pune la îndoială sănătatea mintală, cum ar fi „irațional”, „nebunesc” etc. Desigur, este firesc să fii frustrat și furios, însă nu uita că trebuie să se găsească soluția cea mai bună pentru copiii voștri. În plus, fii pregătit să te simți în continuare umilit. Cu toate acestea, ține seama și de acest lucru: pentru băieții tăi situația este mai complicată.

Găsește-ți prieteni care să te susțină, găsește-ți un psihoterapeut și pe oricine ar fi capabil să te sprijine permanent și să te ajute să vezi „partea plină a paharului”. Răbdarea ta nu va fi răsplătită curând; răsplata va fi relația pe care ți-o construiești cu băieții tăi pe măsură ce se maturizează”.