Prietenii pe care ar trebui sa-i aiba copilul tau

Prietenia este definita drept o relatie de afectiune reciproca intre doua sau mai multe persoane, reprezentand o forma de legatura interpersonala mai puternica decat asocierea. A fost studiata in domenii cum sunt sociologia, psihologia sociala, antropologia si filosofia, fiind propuse in consecinta si mai multe terorii academice inclusivteoria schimbului social, teoria echitatii, dialectica relationala si stilurile de atasament. In urma unui studiu asupra fericirii globale s-a demonstrat ca persoanele cu prieteni apropiati sunt mai fericiti, insa acest aspect este evident si in lipsa dovezilor stiintifice.
Cu toate ca exista o multitudine de forme de prietenie unele putand varia de la un loc la altul, anumite caracteristici sunt prezente/constante in mai multe dintre ele si anume: afectiunea, simpatia, empatia, sinceritatea, altruismul, intelegerea reciproca si compasiunea, delectarea cu compania reciproca, increderea si abilitatea de a fi tu insuti, exprimarea sentimentelor si realizarea greselilor fara teama de a fi judecat. Desi nu exista nicio limita practica asupra tipurilor de oameni care pot forma o prietenie (cu atat mai mult in cazul copiilor, care nu sunt la fel de partinitori ca adultii), legaturile prietenesti tind sa se formeze intre persoane cu trecuturi, ocuparii, interese sau chiar caracteristici demografice similare. Un aspect esential ce trebuie subliniat cu privire la orice relatie interumana de acest gen este ca nimeni nu vrea sa se inconjoare de persoane care doar aproba; din astfel de relatii nu are nimeni de castigat. De asemenea, in copilarie prieteniile se bazeaza deseori pe impartirea jucariilor si bucuria in urma efectuarii diverselor activitati impreuna; acestea se mentin prin afectiune, impartire si timp de joaca creativ. Desi impartirea este dificila pentru cei mici, conform studiului Newman & Newman, 2012, copiii sunt dispusi si faca acest lucru cu o persoana pe care o considera prietena.

Doamna Elisabeta Putere psiholog, psihoterapeut si trainer coach http://psihologdeurgenta.ro:

"Studiile de specialitate au scos la iveala faptul ca prietenia este inscrisa in creierul uman; ne nastem cu asa numitul "creier social". In creier noi avem si anumiti neuroni care poarta numele de "neuroni oglinda", responsabili de emotiile, miscarile si chiar intentiile persoanei de langa noi. Ulterior, acesti neuroni declanseaza o serie de mecanisme cu ajutorul carora in creier sunt stimulate aceleasi zone ca si acelea care au dat nastere emotiilor sau sentimentelor celeilalte persoane. In acest fel apare empatia, acea capacitate de a ne transpune in starea prietenilor si de a trai impreuna cu ei aceleasi emotii. Creierul social este singurul sistem biologic care ne ajuta sa ne sincronizam cu starea interioara a celor din jurul nostru. Creierele sociale se intrepatrund ori de cate ori intram in legatura cu altcineva, prin intermediul vocii sau prin atingere.

Inca de cand ne nastem, creierul nostru isi cauta un creier - prieten cu care sa se intrepatrunda. Pana la 2 - 3 ani, prietenii micutului sunt mama si tata. Interactiunea mamei cu copilasul ei incepe din prima zi de viata. Lipsa empatiei dintre mama si bebelusul ei il face pe acesta din urma sa se infurie, sa devina frustrat si este posibil sa devina inca din adolescenta un singuratic fara incredere in cei din jur si incapabil sa isi faca prieteni, deoarece isi construieste un zid de aparare in jurul lui. Practic, dupa varsta de 2 - 3 ani incep sa se infiripe prietenii intre copii. Ei interactioneaza in timp ce se joaca in spatiile speciale de joaca, in parcuri, la diferite cursuri pe care le frecventeaza, la gradinita etc. Iar la gradinita incep sa vorbeasca despre cel mai bun prieten. La varsta de 6 - 7 ani, cand intra la scoala, incepe cu adevarat viata sociala. Si acum parintii au o influenta esentiala deoarece ei trebuie sa-si incurajeze copilul sa fie prietenos, tolerant, generos, comunicativ, sa nu fie timid. Iar daca parintii intervin in mod brutal, negativ, interzicandu-le sa comunice cu anumiti copii, este posibil ca pustii lor vor dezvolte tendinta de a se izola, vor deveni introvertiti si cu greu vor putea sa lege prietenii.

Pe masura ce cresc, copiii isi schimba viziunea asupra prieteniei; totusi, va ramane amprenta pe care parintii si-au pus-o asupra modului in care copilul percepe conceptul de prietenie. A-l invata pe micut ce inseamna prietenia, a-l ghida in alegerea prietenilor, nu inseamna a-i impune punctul de vedere al propriilor parinti, ci a-l ajuta sa inteleaga un concept vast si, pana la un anumit punct, abstract. Totodata subliniez faptul ca a insista sa ii cunosti prietenii, nu inseamna ca-i ingradesti libertatea de a-si alege singur prietenii, ci acesta reprezinta un mod de a-l invata cum sa gestioneze o prietenie, a-l invata care sunt valorile dupa care sa se ghideze si cat de mult ar trebui sa conteze o prietenie in viata lui.

A te implica in viata copilului tau atunci cand isi cultiva prieteniile, face parte din datoria de parinte. Un prieten adevarat este acela care nu isi incalca promisiunile, care inapoiaza lucrurile imprumutate, care nu tradeaza, nu inseala, nu iti divulga secretele, care nu este foarte critic, care nu te indispune cu critici aspre, care nu te controleaza, care iti cauta compania, care nu te respinge, care este sincer.

Prietenii invata unul de la altul cum sa rezolve anumite probleme; ei dobandesc impreuna anumite cunostinte noi, pentru ca prieteniile adevarate sunt surse cognitive. In cadrul prieteniei reale sunt insusite deprinderi sociale precum cooperarea, comunicarea si mai ales comunicarea de la egal la egal, apartenenta la un grup. Prieteniile au o structura orizontala, spre deosebire de relatia adult - copil a carei structura este pe verticala."

Categorii de prieteni

Iata in mod ideal de ce fel de prieteni ar fi bine sa beneficieze cei mici, desi chiar si adultii pot urmari acelasi caraceristici cu privire la cercul lor de apropiati:

Toti oamenii isi doresc sa aiba obiceiuri mai bune, sa fie mai disciplinati sau sa dispuna de un altfel de caracter. Insa cand descoperi aceste calitati intr-o persoana pe care o respecti, o vei considera si model in viata. Retineti ca nu este vorba de un prieten idolatrizat sau invidiat de copil, ci de unul care este putin mai avansat in viata si care poate impartasi din experientele sale, ca si un mentor. Acest tip de prieten poate ajuta la ridicarea stachetei si chiar daca nu impartaseste aceleasi ocupatii/hobby-uri cu copilul, are un caracter aspirational. Este important ca acesta sa nu fie privit de copil drept o fiinta fara cusur, ci una umana, capabila de greseli (evident in limita acceptabila).

Daca un mentor ii poate ajuta pe cei mici sa-si imbunatateasca caracterul, atunci cand ei insisi devin mentori vor incerca sa faca la randul lor acelasi lucru, din ipostaza opusa evident. Nu exista niciun factor motivant mai puternic de a fi atent la toate actiunile decat acela de a avea o "umbra" permanenta; va ajunge sa ofere sfaturi din propria experienta de viata si va permite in acelasi timp sa se cizeleze. Cand un prieten il priveste drept exemplu, va fi provocat sa fie mai bun, sa traiasca o viata ce merita imitata. Conform specialistilor, implinirea obtinuta in urma ajutarii semenilor ne mentine sentimentul unui scop si reprezinta un element integrant in dezvoltarea personala.

Fie ca este vorba de un alt mod de viata, alta religie/etnie sau poate chiar alte ocupatii (inclusiv sport de performanta, hobby), in acest mod copilul isi va largi "orizontul" cunoasterii sociale. Prieteniile interculturale extind punctul de vedere limitat deoarece pot fi observate obiceiurile, valorile si traditiile specifice altei persoane, lucru extrem de benefic. Puteti observa in urma unei asemenea relatii reconsiderarea unora din valorile/normele adoptate pana in prezent si incercarea unora noi (fie ca e vorba de mancare, activitate fizica etc.) In acest mod se stimuleaza si o reactie empatica asupra problemelor globale, insa o persoana straina (daca este cazul) poate fi ajutata astfel sa se acomodeze cu un nou loc. Este important ca discutiile legate de rasism, imigratie si diferente culturale (daca e cazul) sa se realizeze in mod sincer pentru a avea loc un schimb de cunostinte reciproc.

De obicei prieteniile apar intre persoane cu convingeri comune. Insa in acest mod se poate realiza din nou o relatie empatica speciala. Deoarece copilul va descoperi astfel cat de usor sunt de daramat stereotipurile si ca fetele, respectiv baietii (dupa caz) nu sunt atat de diferiti. Cel mic va intelege modul in care gandeste, se comporta si reactioneaza sexul opus, invataminte pe care le va prelua si in viata de adult. Vor avea loc schimburi de idei, poate chiar controverse insa discutiile vii nu trebuie privite neaparat drept un inconvenient. Aptitudinile sale de comunicare, precum si toleranta vor fi puse la incercare.

Deoarece foarte multe prietenii apar in acest mod, fiind vorba de cineva cu care copilul interactioneaza daca nu zilnic, cel putin saptamanal. Proximitatea reprezinta un factor cheie in crearea unei relatii deoarece, de ce sa nu recunoastem, vizitele reciproce de joaca sunt mult mai usor de rezolvat. Chiar daca initial poate nu va exista vreo simpatie reciproca, in timp cei doi pot deveni chiar confidenti, impartasindu-si micile prostioare sau secrete pe care nu ar vrea sa le afle parintii.

6. Cineva ales chiar de copil

Chiar daca poate nu se incadreaza in tiparul urmarit de parinti si nici in vreuna din categoriile prezentate anterior, prietenii adevarati (care pot persista chiar intreaga viata) nu pot fi inclusi in niciun fel de clasificare si sunt alesi in mod mai mult sau mai putin constient de cel mic. Desi pot sa apara discutii intre ei, un prieten adevarat il va cauta curand pe celalalt pentru ca ii pasa si tine la el. Un prieten adevarat se va bucura de bucuriile copilului in mod sincer si deschis si il va stimula printr-o atitudine pozitiva. Acesta va fi in stare de orice (chiar daca parintii dezaproba) in numele prieteniei.

Citeste si:

Copilul meu isi face prieteni la gradinita

Zodiacul copiilor: afla compatibilitatea intre frati sau prieteni de joaca! 

Sfaturi

Chiar daca diversitatea este buna pentru relatiile sociale, dupa cum ati observat, exista si cateva sfaturi pe care parintii ar trebuie sa le urmareasca pentru a identifica cand valorile/stilul de viata ale unui asa-zis prieten sunt total nesabuite, autodistructive sau inadecvate, putand afecta nu doar caracterul, reputatia, ci chiar sanatatatea copilului vostru:

- perioada in care copiii sunt expusi in primul rand la comportamente din partea altora sunt orele de dupa scoala/gradinita (de obicei la after school), intre 3-6. Este important sa fie supravegheati de cineva sau, daca aveti posibilitatea, sa fie inscrisi in diverse activitati. In cazul in care copilul este mai mare, insistati sa va anunte imediat cum ce termina scoala si stabiliti locul unde poate merge ulterior.
-  pentru a evalua capacitatea copilului de a face fata diverselor sitatii, testati-i prin adresarea unor intrebari, cum ar fi: daca ai merge la o petrecere unde nu sunt parinti? Ce ai face daca X te-ar pune sa faci...? In functie de raspunsuri, puteti identifica eventuale nevoi emotionale, de protectie, de aprobare din partea semenilor, de interese comune, de sprijin sau chiar de bucurie.
- puteti afla cat de bine ii cunoasteti prietenii raspunzand chiar voi la urmatoarele intrebari: numele celui mai bun prieten si urmatorii 5- apropiati, cel mai frumos moment petrecut cu fiecare, numele parintilor prietenilor, tipul de relatie parentala pe care o are fiecare. Daca nu cunoasteti raspunsul la cel putin 2, trebuie sa va implicati mai mult in viata sociala a copilului pentru a-i putea influenta eventualele alegeri.

Simptomele ce pot fi observate la copiii expusi unor influente negative sunt: secretomanie (copilul devine secretos, isi inchide camera sau isi acopera activitatile), modificarea aspectului (copilul doreste sa poarte anumite tinute, sa aiba o alta tunsoare etc.), probleme la scoala (copilul ia note mai slabe, isi pierde interesul pentru scoala, nu mai face temele), modificari in activitati (renunta la prietenii din trecut, se vede doar cu un anumit prieten, renunta la un sport/activitate care ii facea placere), modificari in comportament (integritatea si valorile familiale, cultura, convingerile religioase sunt afectate, copilul este mai retras, irascibil sau trist), neincredere (nu va mai puteti baza pe cuvantul sau, minte, nu isi tine promisiunile etc.), scaderea reputatiei (imaginea sa este afectata: profesori, parinti, antrenori sau chiar copii il evita din cauza faptului ca s-a schimbat), relatii familiale tensionate (discutii dese, relatia cu copilul este alterata), violenta (care reiese din desene, scriere, vocabular sau activitati).

Doamna Elisabeta Putere psiholog, psihoterapeut si trainer coach http://psihologdeurgenta.ro :

"Prietenia se invata din primii ani de viata. Cultivarea si monitorizarea prieteniilor reprezinta aspecte care ar trebui sa-i preocupe in mod constant pe parinti, deoarece prietenia sta la baza relatiilor armonioase dintre copil si parinti, cat si intre copil si lumea cu care intra in contact. Prietenia este un concept important pentru copii. Inca de la varste fragede copiii se apropie in mod natural de ceilalti copii. Cel mai bine se observa acest lucru in spatiile de joaca unde, micutii se apropie unii de altii rapid si in mod firesc. Cu toate ca atractia este spontana si naturala, copiilor le lipsesc anumite concepte fundamentale ale prieteniei. Aici intervine rolul parintilor. Iata cum va puteti ajuta micutul sa isi faca prieteni adevarati:

- Fiti un exemplu pentru el. Copiii preiau modelele parentale in tot ceea ce fac. Modul in care parintii se poarta cu prietenii lor, aprecierea pe care o manifestati fata de ei constituie cel mai bun exemplu pentru copilul vostru. In cazul in care copilul vede ca sunteti inconjurati de prieteni care va fac sa va simtiti bine, fericiti atunci el va intelege valoarea prietenilor si isi va dori sa lege si el prietenii sau macar sa socializeze cu copii de varsta lui.
- Claditi increderea in el. Aceasta se poate infaptui prin a-l iubi neconditionat si a-i dovedi iubirea; prin a fi disponibili pentru micut si a fi alaturi de el. In acest fel el va realiza faptul ca este iubit si ca poate fi apreciat si de catre ceilalti copii asa cum este apreciat de catre proprii lui parinti. Studiile de specialitate au demonstrat ca acei copii care au stima de sine scazuta isi fac prieteni cu greu.
- Invitati copii acasa la voi, dar nu multi deodata, pentru ca se va simti coplesit si nu va intelege foarte bine ce se intampla. Este bine sa chemati doi copii la el, in camera lui de joaca. In acest timp il veti invata cum sa interactioneze cu ei; ii veti explica cum sa se joace impreuna, ii veti explica faptul ca trebuie sa-si astepte randul, ca trebuie sa-i lase si pe ceilalti sa vorbeasca s.a.m.d. Dupa o perioada de timp, ii veti lasa singuri sa se joace si sa interactioneze, dar ar fi bine sa ii monitorizati constant. Cu siguranta ca micutii isi gasesc calea sa comunice si sa se joace.
- Invatati-l sa imprumute jucarii. Aceasta activitate necesita multa rabdare din partea parintilor, deoarece copilul, la aceasta varsta frageda intelege mai greu cum se poate juca impreuna cu alt copil si cum ar putea, fiecare dintre ei sa contribuie la joc prin a pune la dispozitie jucariile pe care le are, cum se pot folosi amandoi si ce rol au aceste lucruri, aceste jucarii.
- Implicati-va copilul in activitati de socializare. Interactiunea este foarte importanta pentru dezvoltarea copilului. Asa ca, inca de mic, copilul trebuie integrat printre alti copii, fie ca este vorba de parcuri, locuri de joaca, diferite cluburi de sport sau cursuri la care participa, dar mai ales la gradinita. Copilul va deprinde aptitudinile sociale numai implicandu-l in jocurile de grup. Copilul experimenteaza cum functioneaza relatiile dintre ei, ce inseamna sa se afle printre alti copii, ce au voie sa faca si ce nu.
- Implicati-va copilul in activitati distractive alaturi de alti copii. Atunci cand duceti micutul pentru prima data intr-un grup organizat, asigurati-va ca micutului ii place ceea ce urmeaza sa faca. Este esential ca primele intalniri ale micutului cu alti copii sa fie pozitive, sa ii confere un sentiment de siguranta, confort si chiar sa il bine dispuna. Aici ne referim la petreceri de ziua vreunui copil, la diferite cursuri pe care vreti sa le urmeze, dar si la gradinita. O experienta esuata in aceasta directie ii poate crea frustrari si sentimente negative care l-ar putea tine departe de alti copii."

Concluzii

In perioada prescolara prietenii sunt alesi prin convenienta, pe criteriul proximitatii si al jucariilor din dotare, prin urmare intalnirile de joaca sunt modalitatea ideala de socializare.
In perioada scolara prietenii sunt selectati in baza anumitor trasaturi si interese comune. Prin urmare inscrierea sa in activitati care se potrivesc pasiunilor va conduce la noi prietenii.
In perioada de adolescenta nevoia de acceptare este imensa, in special intre clasele 7-9. Gastile, presiunea semenilor si excluderea sociala sunt subiecte fierbinti prin urmare este important ca ei sa stie sa reziste acestor presiuni. Deoarece copiii tind sa se indeparteze de parinti in cautarea independentei, este important sa ramaneti implicati in viata lor si sa stiti mereu unde se afla.

Desi poate v-au pus pe ganduri randurile anterioare, trebuie sa stiti ca cercetarea realizata de Universitatea din Ohio confirma faptul ca, desi copii sunt influentati de semeni, parinii raman cel mai important factor in vietile lor. In plus, cu cat o relatie parentala este mai calda si pozitiva cu atat copiii vor avea prieteni buni (care nu exercita o influenta negativa); se pare ca parintii pot exercita o influenta indirecta asupra prieteniilor prin monitorizarea si supravegherea lor, dar si prin familiarizarea si reducerea conflictelor. De asemenea, conform unui alt studiu Newman & Newman, 2012, stabilirea prieteniilor bune de la o varsta frageda ajuta copilul sa se integreze mai bine in societate la maturitate. Nu in ultimul rand, un studiu din 1975 Bigelow si La Gaipa a evidentiat ca cei mici apreciaza prieteniile bogate in comportament prosocial, intimitate si alte atitudini pozitive, fiind pusi in dificultate de cele pline de conflicte, dominanta, rivalitate si alte trasaturi negative. Prin urmare, puteti sta linistiti, caci in general cei mici stiu singuri ce le face bine!

Doamna Elisabeta Putere psiholog, psihoterapeut si trainer coach http://psihologdeurgenta.ro :

"Cercul de prieteni poate crea presiuni asupra copilului, indiferent de varsta acestuia. In primii ani, micutii au tendinta sa respinga copiii care la impun anumite reguli, anumite lucruri si de aceea influenta negativa nu este atat de puternica; dar pe masura ce copilul creste, situatia se schimba si presiunea din partea grupului poate fi negativa. In situatia in care copilul vrea sa intre intr-un anumit grup, este posibil sa se lase convins sa faca anumite trasnai numai pentru a intra in gratiile viitorilor lui prieteni. Pentru a evita asa ceva, trebuie sa comunicati, sa-l convingeti ca este esential sa-si impuna punctul de vedere si sa decida singur ce este bine si ce este rau; astfel va capata incredere in propria persoana. Dar atentie! Nu sunt binevenite prelegerile si exemplele negative de tipul "Uite cum a ajuns X!". Cea mai buna cale este sa-l implicati in activitatile familiei, in discutiile, in hotararile si planurile pe care vi la faceti in cadrul familial. In momentul in care el simte ca face parte din familie, ca are un rol, ca este o persoana importanta in familie, nu va mai cauta cu orice pret sa obtina un rol in afara familiei, in grupul, in gasca "cool".

De multe ori copilul este atras de persoane cu caracter total opus; este vorba de atractia contrastelor. In acest caz, mobilul copilului este acela de a imita, de a fi rebel, independent. Aceasta tendinta de imitare este mai pregnanta in perioada pubertatii si in cea a adolescentei. Legatura dintre parinti si copil bazata pe sinceritate, il va ajuta pe acesta din urma sa faca o selectie sanatoasa a modelului pozitiv. Tendinta copilului de a se imprieteni cu "cine nu trebuie", dupa cum spun parintii, se accentueaza pe masura ce timpul trece. Daca in scoala generala copilul se asocia cu aceia care ieseau in evidenta doar prin nazbatii suparandu-si colegii si profesorii, cu siguranta ca ei vor cauta mai tarziu gasti formate din adolescenti cu probleme. Pentru a evita acest comportament, parintii trebuie sa urmareasca atent relatiile copiilor lor, dar fara sa se implice brutal in viata lor. De asemenea, o educatie solida, cu reguli bine stabilite si constant aplicate vor fi de folos copilului in alegerea prietenilor potriviti.

De evitat urmatoarele categorii de "prieteni": prietenul tradator, prietenul care dezamageste in mod constant, prietenul care isi incalca promisiunile, prietenul preocupat doar de sine, prietenul care inseala, minte, prietenul rival, prea critic, abuziv, prietenul care respinge, controleaza, imita, prietenul singuratic, prietenul gardian. Intr-un cuvant, de evitat prietenii cu comportamente toxice. Iata cateva exemple:
- Cei care critica si cauta vinovatul. Copilul care critica in mod frecvent trage la raspundere pe un altul si face comentarii rautacioase cu siguranta ca a fost crescut intr-un mediu critic, in care orice comportament i-a fost judecat. Din partea parintilor este nevoie de rabdare, intelegere si comunicare pentru a-si invata copilul cum sa mentina prietenia cu un prieten care mereu cauta un vinovat.
- Competitia implica un invins si un invingator; da aceea, recomandati-i copilului vostru sa caute situatii si activitati in care el si prietenul lui sa coopereze pentru a atinge un scop comun.
- Daca prietenul copilului vostru isi incalca frecvent promisiunile, incercati sa aflati ce sta la baza acestui comportament. In plus, atrageti atentia copilului vostru ca trebuie sa se astepte la schimbari de planuri in ultimul moment, venite din partea acelui prieten al lui. Acel prieten ar putea fi ajutat sa se organizeze mai bine.
- Comportamentul de tradare apare la copiii care au trecut prin asa ceva in familia lor sau cu persoane apropiate. Prietenul care tradeaza poate fi apropiat dar intr-o buna zi, brusc si fara nicio explicatie, devine bun prieten cu altcineva si raspandeste informatii negative despre copilul vostru. Ar trebui aflat motivul pentru care prietenul a tradat. De multe ori acei copii procedeaza astfel pentru ca ei la randul lor au suferit din acelasi motiv: tradarea.
- Dezvaluirea secretelor. Expresia des intrebuintata de catre prieteni, suna cam asa: "Iti spun, dar ramane intre noi!". Si totusi prietenul dezvaluie secretul incredintat, ceea ce poate avea consecinte negative, chiar daca s-a intamplat din neglijenta sau daca intentionat a vrut sa il raspandeasca pentru a-l rani pe copilul vostru. In acest caz, trebuie sa va invatati copilul sa aiba mai multa grija cui acorda increderea.
- Centrarea pe sine si egoismul sunt manifestarile prin care prietenul vrea sa se situeze pe primul loc. El si nevoile lui conteaza. Cei care se manifesta in acest fel au nevoile neimplinite, nu se simt apreciati, admirati. De aceea, invatati-va copilul sa-i ofere prietenului lui aprecierea si atentia de care are atata nevoie, inainte ca el sa o ceara.
In general, se recomanda evitarea persoanelor toxice. Dar si mai bine ar fi sa va ajutati copilul sa-i inteleaga pe ceilalti, sa actioneze adecvat la ostilitate, la dezamagire, invidie si alt fel de emotii din aceasta categorie. Si in acelasi timp, sa stie bine ca se poate distanta oricand de prietenii care se dovedesc a fi falsi. Prietenia se invata; fiti voi mentorii propriului copil."

Multumim doamnei Elisabeta Putere pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Surse:

www.education.com; www.relevantmagazine.com; http://en.wikipedia.org; www.huffingtonpost.com