Cine s-ar fi gandit ca plansul poate fi o cauza pentru imbolnavirea unui copil? Copiii racesc pentru ca intra in contact cu un virus, insa un sistem imunitar bine pus la punct ar trebui sa nu cedeze usor. Sezonul rece determina multe mamici sa le ofere copiilor siropele pentru imunitate, vitamine sau diverse retete cu miere, propolis, polen sau oua de prepelita. Insa toata aceasta pregatire ar putea fi in zadar daca cel mic nu are, in jurul lui, un mediu familial stabil din punct de vedere psihoafectiv.
Dr. Adrian Dumitrescu, medic pediatru si homeopat
|
|
In primul rand, cheia unui sistem imunitar eficient este o dieta corecta. Dr. Adrian Dumitrescu subliniaza ideea ca un copil poate fi mentinut sanatos daca are parte de o alimentatie ce include fructe si legume in stare proaspata, cruda, nefiarta. "Este necesara o hrana care sa aduca enzimi mii! Hrana fiarta nu mai aduce mare lucru. Ca sa tii un sistem imun intr-o stare buna, trebuie sa-i aduci enzime si vitamine", explica medicul.
Dar dieta nu este singurul factor in apararea organismului de raceli. Desi nu pare evident, un mediu familial instabil ii poate slabi imunitatea unui copil.
Este important ca un copil sa aiba un mediu familial psihoafectiv corespunzator, si anume, parinti care sa aiba grija sa nu-l pedepseasca in mod excesiv. "Mie imi repugna inclusiv ideea de pedeapsa si de recompensa. Un copil corect crescut este crescut fara pedeapsa si fara recompensa", considera specialistul.
Apoi, acesta a amintit de cursurile de parenting ale unor psihologi renumiti care merg pe acest principiu: fara pedepse, fara recompense. Unul dintre ei este dr. Aletha Solter, psiholog elvetian/american, speaker si consultant international.
Aceasta este recunoscuta pe plan international ca expert in teoria atasamentului, psihologia traumelor si disciplina fara pedeapsa.
Stima de sine tine departe raceala
Dr. Adrian Dumitrescu este de parere ca acesti copii cresc intr-un mediu extraordinar, in care totul se negociaza, se explica, copilul intelege de ce, are o stima de sine crescuta, iar aceasta stima de sine mentine un sistem imunitar competent.
"Sunt multi copii care aduna frustrari, de exemplu cei care merg la gradinita, se despart de parinti un anumit timp si nu se simt in mediul lor, deci au un stres si aduna frustrari - acolo, in colectivitate se comporta frumos, dar acasa trantesc crize de furie", spune medicul.
Care este explicatia? De fapt, copilul a asteptat sa apara un mediu familial pe care sa-l perceapa ca fiind in siguranta si acolo a exteriorizat toate emotiile pe care le-a avut. Pentru acest lucru isi va gasi cel mai stupid motiv de a da drumul la o astfel de criza: nu-si gaseste papucul sau s-a rupt biscuitul.
Crizele de isterie, inabusite de parinti
Medicul homeopat considera ca aceste crize de isterie nu sunt corect tratate de parinti. "Imediat apare pedeapsa - de ce faci asa?, nu ai niciun motiv sa te comporti asa!, iar copilul este inhibat. A doua zi, tranteste o pneumonie pentru ca toata emotia pe care a strans-o in decursul unei zile, nu a fost lasat s-o exteriorizeze, de aceea o va exterioriza sub forma de boala", declara dr. Dumitrescu.
In continuare, el a povestit pentru Qbebe.ro o experienta personala care intareste aceasta teorie, el insusi fiind parintele unui baietel de 5 ani. Astfel, in prima luna de gradinita, la varsta de 3 ani, copilul a venit intr-o zi cu febra mare, 40 de grade Celsius.
"Atat de rapid a facut pneumonie incat nici n-am avut timp sa-i gasesc un remediu homeopat, a trebuit sa-i dau antibiotic propriului meu copil - unul din cele 5 antibiotice pe care le-am dat in cei 10 ani de experienta", a explicat el.
Nici nu a trecut o luna, iar baietelul a facut iar febra 40. De data aceasta, taticul a avut o luna la dispozitie sa se documenteze, pe baza caracteristicilor prezentate de copil la stres si la frustrare. "I-am gasit remediul, i l-am dat si a doua zi nu mai avea nimic. De atunci, cand copilul meu face o criza de furie sau plans, il las. Dupa 5 minute, toata ziua este de-o veselie extraordinara!", a mai spus el.
De cele mai multe ori, daca luam exemplele de cazuri observate pe strada, cele mai multe sunt tratate cu afirmatii de genul: "Este rusine!", "Nu-i bine", "Hai nu mai plange, ca-ti iau o jucarie" - dar nu se gandeste nimeni ca acel plans ar trebui lasat."Ganditi-va la un adult care plange. Dumneavoastra v-ar placea sa vina altcineva sa va zica: hai nu mai plange, n-ai niciun motiv, e rusine? Nu! V-ar conveni sa fiti lasat sa va exteriorizati", adauga dr. Dumitrescu.
Opinia psihologului despre plansul inhibat
In continuare, Qbebe.ro a solicitat opinia de specialitate a unui psiholog, pentru ca parintii sa-si faca o imagine mai clara despre mecanismele plansului la copii.
Cristiana Alexandra Levitchi,
Psiholog
Lucreaza in cadrul spitalului dr. "V. Gomoiu", dar si in particular, ca psihoterapeut, psiholog clinician, coach, facilitator constelatii. Ofera servicii de dezvoltare personala individuala si de grup, consultanta, psihoterapie (adulti, cupluri, familie), parenting, coaching, constelatii sistemice/familiale.
Site: www.sensart.ro
Psihologul a subliniat importanta vietii intrauterine si a mamei pe perioada sarcinii. De asemenea, esential este atasamentul cu prima persoana, aceasta fiind de obicei mama. Insa, din pacate, tot mai multe mame nu stau acasa in concediul de crestere copil, iar asta creeaza o trauma, considera specialistul. Daca atasamentul copilului nu a fost stabil, copiii sunt mult mai anxiosi.Cand copilul plange, o face pentru ca nu ii sunt satisfacute niste nevoi fiziologice sau afective. Dar cand copilul plange prea mult, trebuie investigat - conteaza ce se intampla in familie, daca este vreun doliu, daca mama este anxioasa. Trebuie sa facem diferenta intre plansul normal si cel anxios.
Cand un copil plange din orice, ori avem de-a face cu un parinte extrem de critic sau unul depresiv.
Este bine sa fie lasat copilul sa planga atunci cand simte nevoia. Atentie insa! Tot plansul este metoda copilului de a schimba comportamentul parintilor, iar acest lucru se cheama manipulare sau puterea apei. Daca el este un fel de Dl. Goe, atunci plansul lui este strans legat de comportamentul parintilor.
Sunt mai plangaciosi copiii care au mame supraprotective, care fac totul pentru ei si nu le permite sa faca nimic singuri. Insa un copil trebuie crescut si invatat sa fie si independent.
Trebuie sa impui limite bune copilului pentru a nu-ti face rau lui sau altuia. Plansul trebuie sa fie adecvat, copilului trebuie sa-i explici de ce te-ai suparat sau ai facut o anumita actiune. Cuvantul "rusine" nu trebuie folosit, ci trebuie sa-i oferim niste argumente logice. La 2 ani poate nu merge, dar la 5 ani sunt multi parinti care nu pun deloc limite copiilor, iar acestia au toleranta la frustrare foarte joasa pentru ca nu li s-a pus limite cand trebuia.
Multi parinti le lasa pe fete sa planga prea mult, iar baietilor le spun ca trebuie sa fie barbati. Atitudinea este diferita, dar nu este buna nici una, nici alta. Este o chestiune de educatie, probabil ca asa au fost crescuti si parintii, ca trebuie sa fii puternic.
Orice adult plange cand este trist, dar totodata li se spun baietilor ca acest lucru este rusinos. Dar noi, adultii, nu plangem?
Nu este bine sa plangem din orice. Nu este bine nici sa ne abtinem sa nu plangem. Este normal sa ne traim tristetile.
La final, medicul homeopat a sfatuit mamicile ca, in cazul aparitiei unei raceli, sa apeleze cu incredere la echinaceea, propolis si vitamina C, pentru a ajuta organismul sa lupte. De asemenea, pentru fiecare copil in parte, exista si un tratament homeopat mai profund, dar care este stabilit de catre medic in urma unui consult amanuntit.