Frumoasa şi Bestia a fost trecut de multă vreme pe lista noastră, de când s-a anunţat începerea producţiei. Dar ceea ce m-a determinat mai mult decât oricând să o duc pe Anya au fost ştirile din ultimele zile prin care aflam cu dezamăgire şi, din păcate, cu foarte puţină surprindere, că au existat insistenţe şi îndemnuri din partea Coaliţiei pentru Familie pentru ca părinţii să contacteze Centrul Naţional al Cinematografiei pentru a interzice filmul „Frumoasa şi bestia" in cinematografele româneşti, din cauza „unui moment gay", dând exemple extreme precum Malaezia şi Rusia, unde filmul este interzis minorilor sub 16 ani. Povestea a continuat cu dezminţiri, Coaliţia pentru Familie subliniind că nu ar fi afirmat aşa ceva. Dar este de ajuns să aruncăm o privire pe pagina lor de facebook, unde găsim postări extremiste ca să ne dăm seama că există acolo un sâmbure de adevăr. De fapt, cei de la Times New Roman, prin reputatul critic de film Decebal Popescu, au pus punctul pe problema ochelarilor de cal pe care încă îi mai purtăm, într-un mod dur şi amuzant, desigur, dar adevărat. Găseşti aici declaraţia.
Dar nu despre asta vreau să vă povestesc. Ci despre decizia mea de a creşte un copil cu mintea deschisă către toţi oamenii, un copil care să aprecieze şi să lupte pentru libertate, un copil care să nu judece oamenii după hainele pe care le îmbracă, alegerile personale pe care le fac sau după muzica pe care o ascultă. Un copil care să ştie că este liber să facă ce doreşte atâta vreme cât nu afectează libertatea celorlalţi.
Fiica mea are 6 ani. Şi am văzut împreună primul moment gay din istoria Disney
Şi nu s-a transformat în altceva decât ceea ce este (un copil vesel, cu mintea deschisă şi cu o toleranţă naturală către oricine), nu a fost şocată, nu a început să plângă, nu a rămas cu nicio traumă şi nici nu a împiedicat-o să înţeleagă mesajul final al filmului. Producţia este cu adevărat spectaculoasă şi se apropie de limitele imaginaţiei noastre, uneori le şi depăşeşte. Clasicul basm francez a fost publicat pentru prima oară acum 277 de ani şi scris de către Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve. Se crede că povestea celor doi este veche de mii de ani, dar iată că a renăscut şi mai frumos o dată cu noua producţie Disney.
Dar să revenim la momentele gay din Frumoasa şi Bestia, care sunt mai multe de-a lungul filmului, nu numai unul singur, şi sunt cât se poate de amuzante, sincere, normale şi deloc deranjante, chiar şi pentru părinţii care au probleme de percepţie sau toleranţă. Nu militez pentru drepturile comunităţii gay, nu am prieteni gay, nu încerc să îmi fac prieteni gay, dar nici nu am de gând să îmi cresc copilul ferindu-l de astfel de momente, sau judecând oamenii care au alte preferinţe faţă de ale noastre, indiferent că discutăm despre preferinţe muzicale sau pe cine aleg să iubească.
Trei momente din film pot fi catalogate drept gay, momentul când Le Fou cântă cu Gaston, şi îşi arată admiraţia pentru acesta din urmă, momentul când Madame Garderobe îmbracă trei soldaţi în rochii, doi fug, iar cel de-al treilea este absolut încântat de rochia lui şi la sfârşit, la nunta lui Belle cu prinţul, Le Fou dansează cu acest soldat din urmă. Absolut toate momentele sunt foarte ilare şi foarte naturale. Nimic nu este tras de păr, nimic exagerat, nimic ieşit din comun. Povestea este, pur şi simplu, adusă în timpurile noastre, şi este o lecţie frumoasă pentru copiii noştri. A fost, de fapt, momentul când am purtat pentru prima oară discuţia despre persoanele gay cu fiica mea, în maşină, după film:
- Ce ţi-a plăcut cel mai mult din film, Anya?
- Mi-a plăcut mult rochia lui Belle, şi căţeluşul transformat în scaun, şi când i-a spus Belle Bestiei că îl iubeşte şi s-a transformat apoi în prinţ. Ah, şi cel mai amuzant a fost când muşchetarii ăia au fost îmbrăcaţi de şifonier în rochiţe, şi au fugit speriaţi, iar celălalt era bucuros că are rochiţă şi mergea ca la prezentări de modă şi zâmbea fericit. Dar ce înseamnă gay, mami? Că domnul din faţa mea a zis că muschetarul e gay.
- Gay, tradus din engleză, înseamnă fericit. Dar, este un cuvânt care denumeşte un grup de oameni care iubesc persoane ca ei: adică fetele se îndrăgostesc de alte fete şi băieţii de alţi băieţi.
- Ah, acum înţeleg. Eh, important este să fim oameni buni şi să avem parte de iubire, ca să fim fericiţi. Belle s-a îndrăgostit de o Bestie şi uite că e fericită acum. Şi Le Fou îl iubea pe Gaston, care era rău, dar e fericit acum pentru că este cu un om bun. Nu contează pe cine alegem să iubim, contează să fim oameni buni, nu-i aşa, mami?
Eu zic că este aşa cum spune Anya. Voi ce spuneţi?
Şi mai am ceva de adăugat ... să nu stricăm unul dintre cele mai frumoase filme Disney din ultimii ani cu lipsa de toleranţă. Să nu stricăm bucuria copiilor noştri de a se bucura de imaginaţia lor şi de un basm spectaculos şi de o lecţie de viaţă. Filmul nu are nevoie de nicio limită de vârstă pentru că momentele considerate gay sunt observate numai de noi, adulţii, iar dacă interzicem astfel de momente copiilor, ar trebui să interzicem şi scena dansului sau a sărutului, sau a momentului când ceasul, Cogsworth, când îşi reîntâlneşte soţia îşi doreşte să fie înapoi ceas. Toate sunt percepţii normale ale societăţii cu privire la ce înseamnă romantism sau relaţie de căsătorie. Toate sunt parte din viaţa noastră, important este să ne învăţăm copiii să le perceapă cu toleranţă mereu, cu simţul umorului când este cazul şi cu seriozitate când este necesar.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Şef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
