Cum mi-a influențat viața relația gay secretă a mamei mele

În primăvara lui 1984, când aveam 7 ani, mama mea singură a început să aibă în vizită pe Carol, care dormea noapte de noapte în patul de campanie din micul nostru apartament dintr-un orășel rural din Arkansas. Pe măsură ce lunile treceau, am vazut-o des pe Carol. Apoi, când contractul de închiriere a expirat, mama mi-a spus că ne vom muta în casa rustică a lui Carol, într-o zonă fără apă sau curent la 10 mile de Eureka Springs, Arkansas. Eram încântată de aventura care mă aștepta, prin păduri și pârâuri, cu animale și habar nu aveam cât de periculos era pentru ca două femei să locuiască împreună în anii 80 în Arkansas, la numai o oră distanță de sediul principal Ku Klux Klan. 

Nu mi s-a spus care era natura relației lor și pe mpsură ce vara se apropia de final și Carol se pregătea să se întoarcă la muncă, ea și mama mi-au spus că dacă cineva întreabă de ele să spun că sunt verișoare. Altfel, Carol ar putea fi concediată. În prima zi de școală șoferul autobuzului m-a întrebat, i-am spus și a dat din cap. Mulți alți oameni mi-au pus aceeași întrebare. Pe măsură ce am crescut, eu-ul meu de 7 ani a început să priceapă, din ceea ce auzem în jurul meu că mama mea era, de fapt, gay, și că era detestată de societate. 

Mama mea dormea în fiecare noapte în pat cu altă femeie și nu se ducea să se roage la bisericile locale, baptiste sau metodiste așa cum făceau majoritatea familiilor. Și dacă scăpam secretul știam că va fi rău și pentru ele și pentru mine. Era terifiant. Așa că am ascuns bine secretul și nu am lăsat pe nimeni să vadă prin crăpături. Pentru a menține nivelul acesta de secretizare am inventat povești, multe povești, ca să explic prietenilor mei de ce nu îi pot invita la mine acasă, deși eu îi vizitam foarte des. Una dintre ele era o haită de câini sălbatici care urau străinii și mă acceptau doar pe mine și pe mama. A funcționat, cred, pentru că nu au mai insistat să vină la mine și mă lăsau mai departe de casă fără să mai pună întrebări. 

Însă problema unui astfel de secret imens este că produce și o rușine la fel de adâncă care se extinde în toate aspectele vieții tale. Prin faptul că mama și-a ascuns relația gay, am crescut cu ideea că a fi gay este greșit și că orice emoții aș fi avut spre prietene de-ale mele trebuia sa mi le reprim. Când mai târziu le-am spus prietenilor mei că mama este gay, preferam să spun glume rputăcioase, să povestesc despre ”mama mea și lesbiana ei”, în loc de ”mama mea și soția ei” și evitam să vorbesc sincer despre ele. 

Bigotismul și prejudecățile sunt hrănite de frică. Este o chestie generațională care se schimbă numai cu educația. Se ajunge la a oferi copiilor noștri limbajul și ideile care să îi ajute să îți explice lucrurile care li se întâmplă. Dacă părinții lor nu îi ajută să găsească limbajul, vor fi forțați să îl găsească în alte părți, pe al altora, care, poate nu este cel corect și sănătos. Eu nu am avut cu cine să vorbesc. Deci limbajul meu a fost internalizat. Și, eventual, da, am văzut identitatea mamei mele precum o barieră pentru acceptarea mea și am detestat-o pentru că era lebiană. Am implorat-o să încheie relația și să ne mutăm înapoi în apartamentul nostru. Să își găsească un iubit. 

Trăind cu acest secret a fost și o binecuvântare și o povară. M-a ajutat să percep mai bien diferențele dintre oameni, insecuritățile lor. Am devenit extrem de empatică la oameni și situații, lucru care m-a ajutat să îmi cresc chiar propii copii. Daer empatia asta nu s-a extins și asupra mamei mele decât mulți ani mai târziu. Ca adolescentă am fost obraznică, rea, încăpățânată, lipsită de respect pentru ea și Carol. Am profitat de secretul pe care îl țineam să fac ce vreau, ca un fel de șantaj. Nu sunt deloc mândră de asta. 

Știu acum și știam și atunci de ce mama nu putea să fie deschisă cu relația ei. Managerul de bancă ce aprobase creditul pentru a cumpăra un tern și a construi o casă nu putea să știe despre relația lor. O ieșire la cineam însemna că trebuia ca eu să stau neapărat între ele la film. Nu puteau să se țină de mână, să se sărute. La școala unde Carol preda, era mereu agresată de profesori sau părinți cu privire la viața ei privată. Trebuiau să pună mereu o mască, o barieră. Nu puteau să existe ca și cuplu. 

Recent am împlinit 40 de ani și sunt mai în vârstă decât era mama mea când a început relația ei cu Carol și și-a schimbat viața atât de dramatic. Și acum îmi dau seama cât de curajoasă a fost. Sunt uimită de riscurile la care s-au supus și mă întreb câte sacrificii au fost nevoie să facă, de câte ori au înghițit răutăți sau au acceptat ceva inferior sau exclusiv. Oare cum se simțea Carol când îi era refuzat accesul la evenimentele de la școala mea. 

Îmi place să cred că în prezent copiii crescuți de părinți gay nu au parte de aceeași izolare traumatizantă cauzată de secrete adânci. Mă întreb de multe ori dacă aș fi crescut în același sătuc, dar în prezetn, dacă viața mea ar fi avut un altfel de parcurs. Dacă aș fi putut să scriu pe net #gaymom și aș fi dat de alți copii ca și mine și aș fi înțeles că sutn un copil normal, cu nimic diferit de alții. 

Acum este clar pentru mine că cel mai mare impact pe care îl pot avea asupra copiilor mei este limbajul pe care îl folosesc pentru a le explica viața. Copiii mei consideră că este normal să aibă 3 bunici, pentru că și eu și soțul meu le-am vorbit despre asta cu un ton cald, familial și iubitor. Această nevoie de un limbaj precis și sănătos depășește graniele orientării sexuale. Este modul prin care le formăm încrederea și stima de sine. Secretele apăsătoare  nu au ce să caute în copilărie. 

Relația mamei mele cu Carol s-a terminat când a întâlnit-o pe Rebecca. S-a căsătorit cu ea acum 23 de ani într-un câmp plin cu baloane cu aer cald, și determinată să nu se mai ascundă și să fie mândră de relația ei. La 17 ani eram stânjenită la ceremonie, chiar am pierdut ”accidental” verighetele în iarbă. A fost nevoie să devin mamă ca să înțeleg sacrificiile pe care mama mea le-a făcut și de curajul zilnic de care avea nevoie pentru a-și trăi viața. De-a lungul anilor am discutat despre cum viața ei a impactat-o pe a mea și am încercat să îi spun că nu este chiar atât de rău, deși atunci era. Și-a cerut iertare dar nu este nevoie să o iert pentru că nu este nimic de iertat. Trăindu-și viața mi-a arătat cât este de important să mi-o trăiesc și eu pe a mea. 

Citește și:

• Copilul meu de șapte ani mi-a spus că este gay. Ce să fac?
• Papa Francisc, sfat emoționant pentru părinți: „Sprijiniți-vă copiii dacă sunt gay”
• Da! Soțul meu este gay si avem și doi copii împreună