Ce părere au mămicile despre mersul la proteste alături de copii
Maria: Eu sunt contra, copiii nu au ce căuta la proteste, sunt oameni care înjură, țipă etc. Cum să expui un copil mic în atâta lume? El nu știe ce este un protest.
Maria: Locul copiiilor este la leagăne, la joacă, nu la proteste!
Mihaela: Nici eu nu sunt de acord cu copiii la proteste.... la cei mari se consideră că le explici însemnătatea, să știe pentru ce luptă părinții lor...Dar bebelușii nu înțeleg nimic, se mai și sperie. În plus, sunt expuși la diverse pericole. Nu știi ce tâmpiți apar. Este doar părerea mea.
Georgiana-Luiza: Nu sunt de acord pentru că ei încă nu au discernământ ca să știe ce înseamnă corupție, furt ș.a.m.d. Am impresia că mulți îi duc acolo pentru a impresiona sau poate chiar nu au cu cine îi lasă acasă, dar locul copiilor este la grădiniță și școală pentru a învăța despre ceea ce se întâmplă. Eu îi spun copilului meu ce părere am eu, dar trebuie să învețe să gândească singur și din perspectiva lui. Ce învață un copil de 3 ani la proteste? Să urle "hoții"? Și sigur nu are habar ce înseamnă "hoț"...
Ema Nicoleta: Sunt contra. Cum să-ți iei copilul la proteste? Locul copiilor e la joacă, ei nu știu ce înseamnă corupție.
Carmen Madalina: Nu știu dacă o să îți răspundă cineva, având în vedere ca la protecția copilului s-au primit circulare pentru a se investiga această problemă și pentru "a se lua măsuri".
Alexandra Ciobanu: Pro. Clar Pro! Am fost cu copilul meu de 6 ani la protestele dedicate copiilor, de sâmbătă dimineaţa. Mi-a spus că nu i-a plăcut gălăgia prea mult, dar că i-a plăcut să stea de vorbă cu jandarmii, să vadă televiziunile, să fie cu mami şi tati. Apoi, acasă, a avut o dezbatere foarte drăguţă cu verişoara ei cu privire la protest şi i-a explicat clar de ce a fost acolo, şi de ce este important să ne implicăm. Eu consider că mi-am îndeplinit rolul de părinte care îşi educă odrasla în spiritul unei societăţi active, căreia îi pasă de ce se întâmplă în jur. Şi chiar a învăţat multe în acest sens. Cred că îşi va aminti toată viaţa acest moment, şi mai cred şi că a adus un plus valoare adultului care se va forma mai târziu.
Nicoleta Cristina: Eu sunt contra! Educație civică la 5 luni, clar nu există! Și mi se pare că au fost puși în pericol copilașii, printre ei au existat, sigur, și oameni fără scrupule! Căzusem și eu în capcană... totul a fost o manipulare în masă, foarte mulți nu știau de ce sunt acolo! A fost o modă pe facebook!
Cristina: Personal, nu m-aș exprima în extreme de tip "pro", sau "contra". Fiecare părinte decide după cum îl duce capul, deci după propriile convingeri și valori. Sunt convinsă că până și cei care și-au scos copiii la manifestație știau clar ce înseamnă o grupare de oameni, care la un moment dat pierde controlul. Dar așa au ales ei și cine suntem noi să-i contrazicem? Fiecare doarme după cum își așterne. Dacă am ignora momentele de conflict, în care copiii rămași în piață au inhalat fumigene sau nivelul foarte ridicat al decibelilor când se scinda, fluiera, bătea in tobe, ori dacă am ignora copiii care știau/nu știau să citească, dar aveau pancarte de gât cu "Duie Mragnea" și alte înjurături directe, da, poate ar fi fost o alegere bună din partea acelor "părinți". Dar putem ignora?
Gabriela: Contra și spun de ce...Protestele înseamnă mânie, furie oricât de pașnice ar dori unii sa fie. În orice moment se poate declanșa violență și chiar viața copilului poate fi pusă în pericol. Nu este o atmosferă prielnică unui copil. Să nu mai intru in detalii de genul protestele sunt manipulări în masă prin care unii își obțin anumite interese...
Georgiana Daniela: Contra. Siguranța copilului este înainte de orice interes.
Roxana Corina: Contra. Din motivele expuse mai sus.
Corina: Sunt de acord, chiar am participat alături de copilul meu, are 1 an și 8 luni și cred ca e foarte bine ca toți părinții să-și crească copiii astfel încât să fie capabili să ia decizii și să fie activi din punct de vedere social.
Opinia specialistului
Doamna Simona Cernea Psiholog și Psihoterapeut de orientare Cognitiv Comportamentală cu Drept de Liberă Practică atestat de către Colegiul Psihologilor din România, telefon: 0723509082, www.simonacernea.wordpress.com
https://www.facebook.com/Pentru-suflet-Psihoterapeut-Simona-Cernea
Așa cum spuneam și în articole precedente, multe dintre subiectele „fierbinți" și modalitățile lor de abordare se reduc practic la sistemul de valori al părinților, și este normal să fie așa. Fiecare părinte încearcă pe de o parte să fie cea mai bună variantă a sa, și pe de alta parte să transmită mai departe copiilor din crezurile, credințele, valorile personale. Aș vrea să specific încă de la început că nu fac referire la niciun protest în principal, ci vorbesc mai degrabă despre ideea generală de a merge la un protest însoțit de către propriul copil, despre etica acestei acțiuni și despre riscurile asociate. În calitate de adulți avem dreptul de a alege căror manifestații ne alăturăm, dacă participăm sau nu la o manifestație, la un protest de stradă, cum ne comportăm și ce acțiuni întreprindem. În cazul copiilor este puțin mai dificil deoarece ei, mai ales la vârste fragede, nu pot alege și își vor însoți părinții pentru că aceștia le-o cer și se vor comporta tot în corcondanță cu cerințele părinților.
Ce ar avea copiii de câștigat de pe urma participării la un protest.... aici este vorba în principal și de vârsta copilului: un copil foarte mic, înaintea vârstei de 2-3 ani câștigă doar timp cu părinții, poate o plimbare frumoasă dacă vremea este prietenoasă, un preșcolar pe lângă cele de mai sus poate beneficia și de socializare, în cazul în care părinții merg însoțiți de alți părinți cu copii de aceeași vârstă. Începând de la vârsta școlară la copii se poate dezvolta spiritul civic, părinții le pot da explicații pe limba și înțelesul lor, astfel încât cei mici să priceapă care este scopul protestului: cruzime împotriva animalelor, mai multe fonduri pentru școli/grădinițe/spitale astfel încât să aibă condiții mai bune etc. Odată cu înaintarea în vârstă copiii pot înțelege scopuri mai abstracte, pot privi problema mai general. Practic, în cazul în care vorbim despre o manifestare foarte pașnică, cei mici își pot vedea părinții cum se implică în problemele societății, încercând să participe activ la rezolvarea unor probleme și copiii pot prelua la rândul lor spiritul civic, activismul și implicarea.
Care sunt riscurile la care părinții își supun copiii atunci când merg împreună la un protest?
În cartea sa Psihologia mulțimilor, Gustave le Bon spunea acum mai bine de 120 de ani că "există, fără îndoială, gloate criminale, dar există deopotrivă mulțimi pline de virtuți, mulțimi eroice", dar că fără îndoială printre caracteristicile mulțimilor se numără „impulsivitatea, mobilitatea și irascibilitatea". Oamenii care formează o mulțime sunt ușor de influențat de către un lider puternic, mulțimile sunt naive și ușor de sugestionat. Ceea ce mă duce la gândul că și cel mai pașnic protest ar avea șanse chiar și minime să se transforme într-unul violent. Acesta este unul dintre cele mai mari riscuri la care mă pot gândi în cazul copiilor aduși într-o mulțime, lipsa siguranței și faptul că lucrurile pot degenera în violențe. Evident, acest risc apare și în cazul, de exemplu, al manifestărilor sportive, oriunde vorbim despre o masă foarte mare de oameni. Pe lângă violența fizică ce poate sau nu să apară, vorbim și de o violență verbală care este prezentă în foarte multe cazuri, și de care nu îi putem proteja pe cei mici. Chiar dacă părinții care merg însoțiți de copii se cenzurează, există alți participanți care nu își înfrânează limbajul.
Desigur, este de luat în calcul ca de fiecare dată vârsta pe care cel mic o are, dacă a mai fost sau nu pus față în față cu un limbaj licențios și riscurile pe care fiecare părinte este dispus să și le asume. Un ultim risc care îmi vine în minte este legat de imagine. În febra acțiunii am văzut părinți care le dau copiilor să țină diferite pancarde cu limbaj nu tocmai demn de un copil pentru ca ulterior să le facă poze și să le posteze pe diferite rețele de socializare. Iar acest lucru îl consider atac direct la imaginea copiilor, ei neavând capacitatea de a discerne dacă acel lucru este etic sau nu, dacă le este sau nu benefic, ci acționează exclusiv la îndemnul părinților.
Așa cum spuneam și la început, decizia de a merge la un protest, o manifestație sau în orice alt fel de mulțime însoțit de copii le revine exclusiv părinților. Din punctul meu de vedere, singurul lucru la care aceștia ar trebui să se gândească este dacă le aduce sau nu un beneficiu copiilor și riscurile la care îi supun, și să facă eventual un bilanț cu aceste riscuri și beneficii pe termen lung față de cele pe termen scurt, urmând a acționa conform conștiinței și valorilor proprii.
Mulțumim mămicilor și doamnei Simona Cernea pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
