Independența în copilărie poate reduce anxietatea la maturitate, spun cercetătorii

Cât de independent poate fi un copil? În ce măsură poate avea părintele încredere în deciziile și acțiunile lui? Cum îl ajută independența la maturitate? Cercetătorii au ajuns la concluzia că independența în copilărie poate reduce anxietatea la maturitate și poate avea un impact pozitiv asupra viitorului micuților.

În cazul în care cei mici se luptă cu anxietatea, părinții ar trebui să ia în considerare terapia cognitiv-comportamentală. Se promovează o nouă formă de terapie pentru anxietate care se concentrează pe promovarea independenței în copilărie.

Experții din spatele acestui studiu-pilot susțin că această terapie ar ajuta copiii să își combată temerile, să reducă anxietatea, să câștige încrederea în sine și toate aceste aspecte vor fi benefice pe viitor. Terapia copilului independent este o tehnică nouă bazată pe inițiativa lansată de organizație nonprofit „Let grow”.

Copiii trebuie îndemnați să facă unele activități pe cont propriu pentru a scăpa de anxietate

Această terapie pornește de la premiza că micuții trebuie încurajați să facă ceva nou, singuri, bineînțeles cu permisiunea și directa îndrumare a părinților. În funcție de vârsta copilului, activitățile sugerate sunt diferite, iar părinții pot resimți propriile temeri în a-i lăsa pe micuți să exploreze lumea. Dar potențiale beneficii sunt uriașe, conform cercetătorilor.

„Atunci când li se permite să fie independenți, această experiență este transformatoare, pentru că încrederea și stima de sine a copilului crește”, conform declarațiilor președintelui Mișcării de Independență a copiilor „Let grow”, și autoarea cărții „Free to learn”, Lenore Skenazy. Aceasta a susținut că terapia copilului independent poate fi asemuită cu o călătorie confuză, descurajantă, dar entuziasmată și foarte plăcută.

„Nu numai copiii se transformă, ci și părinții o fac pentru că, dacă dintr-un motiv sau altul nu și-au lăsat copilul să facă un anumit lucru, o dată ce o fac, și copilul lor vine acasă radiind de fericire și de mândrie, părinții se schimbă la fel de mult ca și copiii lor. Iar frica și suferința sunt înlocuite de mândrie și bucurie”, declară autoarea.

În orice experiment de independență, nu totul decurge așa cum a fost planificat, dar și acesta este un aspect pozitiv pentru că micuții sunt nevoiți să rezolve problema singuri și să depășească anxietatea. Anxietatea, conform descrierii autoarei este: „o convingere că ceva va merge prost, dar realitatea arată cu totul altceva copiilor.

Atunci când observă că nu decurge totul conform planului, copiii își dau seama cum să facă față problemei și și că orice chestiune are o rezolvare care vine mai repede sau mai târziu, mai ușor sau mai greu. Așadar, independența aceea de a-i determina pe copii să facă față realității distruge orice formă de anxietate”.

Ce este terapia copilului independent?

Camilo Ortiz, profesor de Psihologie la Universitatea Long Island, sprijin această terapie pentru că a întâlnit o mulțime de copii care suferă de anxietate și dorește să-i ajute să se confrunte cu fricile și să le depășească.

„În loc să-i ceară copilului sau să îl întrebe de ce îi este cel mai tare frică și că trebuie să se confrunte direct cu acel lucru, părintele trebuie să întrebe copilul dacă există o activitate nouă pe care ar dori să o încerce singur”, a explicat psihologul.

Din experiența acestuia, chiar și copiii anxioși au lucruri pe care doresc să le încerce, precum să meargă singuri acasă de la școală sau să ia autobuzul până în centrul orașului.

De aceea, numai făcând astfel de lucruri noi și distractive pe cont propriu, anxietatea copiilor dispare, iar tratamentul care se desfășoară în cinci sesiuni pentru elevii de școală elementară și gimnazială rezolvă multe probleme de comportament și anxietate.

„Deoarece independența este o dorință naturală și o etapă în dezvoltare, chiar și în rândul copiilor de doi ani, părinții trebuie să planifice o activitate specifică pe zi și să vadă cum decurg lucrurile și ce schimbări există în comportamentul copiilor după aceste activități”, declară specialistul.

Psihologul susține că, atât copiilor, cât și părinților le place foarte mult acest proces, sunt foarte implicați, îndeosebi micuții văd aceste sesiuni de terapie ca pe un exercițiu pentru a înfrunta lucrurile reale de care chiar se tem.

„Terapia copilului independent redă micuților un sentiment de încredere, competență și șansa de a vedea cum vor reuși în lumea reală”

Autoarea Skenazy își amintește de un copil în vârstă de 10 ani cu anxietate căruia îi era frică să urce pe scări în propria casă.

„Acest copilaș a încercat terapia și o activitate prin care făcea ceva pe cont propriu pe zi. Pentru că și-a dorit foarte mult să meargă singur acasă de la școală, mama copilului era atât de nerăbdătoare încât și-a luat o zi liberă de la muncă pentru a fi sigură că nu se întâmplă nimic. Deși băiatul a luat-o inițial pe o stradă greșită, în cele din urmă a ajuns acasă și apoi a tot continuat să facă tot felul de lucruri pe cont propriu”, își amintește autoarea.

Așadar, terapia copilului independent are și riscuri, dar este și benefică atât pentru copii, cât și pentru părinți. Conform specialistului Camilo Ortiz, copilul va beneficia de tot sprijinul terapeutului, dar și al părintelui pentru a-și înțelege anxietatea și pentru a progresa în activitățile independente pe care le întreprinde.

Părinții pot încerca să discute cu copiii lor despre lucrurile pe care ar dori să le încerce de unii singuri, să facă un plan împreună și cu siguranță vor vedea rezultate promițătoare pe viitor. Această terapie le arată atât copiilor, părinților, cât și profesorilor și terapeuților, cât de competenți pot fi atunci când au încredere că pot face unele lucruri pe cont propriu.

Desigur că e independența în copilărie ar putea fi văzută ca pe un real pericol de către părinți și ar putea reprezenta o temere pentru copii anxioși. Dar un copil independent va deveni un adult care va lua decizii bune, va rezolva problemele de unul singur fără a depinde de ajutorul nimănui, va avea capacitatea de a gândi critic analitic și de a lua decizii bazate pe informații și cunoștințe, în loc să fie ghidat de emoții și de a fi influențat de ceilalți.