| El percepe evenimeNtele si le acorda sens in mod afectiv, nu rational. Pe plan afeciv, el traieste intens. Asa ca bine ai venit, mami, sa faci putina ordine aici! E adevarat ca inca nu stiu ce vrei tu sa spui cu "frustrat", "amarat", "entuziast"si "dezorientat", dar obsev ca pari sa stii spre ce vorbesti. Se pare ca ce simt eu acum e asa cum spui tu acolo. Si ma linisteste foarte tare sa vad ca tu stii despre ce este vorba, chiar daca eu nu, si ca nu esti suparata pe mine pentru ca simt ceva asa de puternic. Imi transmite incredere faptul ca tu nu te sperii atunci cand eu ma sperii, si nici macar nu pot explica de ce exact. Si ma calmeaza sa constat ca nu te infurii si nu tipi atunci cand eu urlu pana ma doare in gat la finalul desenelor animate... |
 |
Iti multumesc ca ma incurajezi sa continuu sa imi traiesc experientele si sentimentele si ca le spui tu pe nume. Pentru ca pe masura ce eu cresc si sunt in stare sa pricep mai multe, voi incepe sa fac singur asta. Sa imi identific sentimentele.
Da-i voie copilului sa experimenteze sentimentele
Intr-adevar, acesta este un prim pas. Asta inseamna sa ii permiti sa traiasca experientele din plin.
 |
Daca de exemplu se impiedica si cade, va incepe sa planga. Du-te langa el si alina-l: mangaie-l, verifica daca s-a lovit serios ori nu, linisteste-l, dar nu radical. Nu incerca sa ii atragi atentia catre altceva "Ia te uita, uite ce are mama" sau "Auzi Alex, dar tu iti mai amintesti cand...". El s-a lovit, s-a speriat, poate ca e si nervos din cauza disconfortului, poate e si uimit pentru ca nu se astepta... El nu poate sa iti explice toate nuantele care apar in el, insa este nevoie sa se acomodeze cu ele. Va mai cadea. Iar atunci, va sti ca nu e prima data si emotiile traite ii vor fi familiare. Copilul invata comportamentul corect abia dupa ce l-a experimentat intai pe cel gresit.
|
Tot ceea ce este nefamiliar, pe copil ori il face curios, ori il nelinisteste. Mai ales cand este vorba de emotii puternice si noi: aici, mai degraba se tulbura. Asa ca pemite-i sa si traiasca momentele de emotie, nu ii distrage atentia. Si nu il opri! "Taci, gata, gata, nu mai plange, Alex, gataaa! Pentru ca il blochezi afectiv. Nu, ci linisteste-l pe un ton calm si cald. El se va potoli inspiriat de tonul si de atitudinea ta, nu de solicitarile ferme de "taci".
Oglindeste sentimentele copilului
Acesta este pasul urmator daca vrei sa il ajuti sa identifice ceea ce simte. In exemplul de mai sus, asta inseamna ca atunci cand el cade, se loveste si plange, tu in loc sa ii distragi atentia ori sa ii impui sa se opreasca din plans, vei proceda altfel. Il vei alina si il vei linisti, pe un ton calm, aratandu-i ca intelegi ce simte. Practic, tu pui in cuvinte ceea ce el comunica prin lacrimi. Verbalizeaza tu ceea ce el ca nu stie sau nu poate! Esti mamica lui si il percepi destul de bine, mai ales intr-o intamplare clara ca acesata. Asa ca ajuta-l: "Of, dragul de tine, te-ai lovit si te doare, stiu, stiu... Te-ai speriat cumva? Te-ai si speriat putin... Esti suparat ca ai cazut, stiu, nu e deloc placut sa te lovesti... Da, stiu..."
|
Daca, in schimb, te apuci sa il certi ca nu se uita pe unde merge si ca fuge ca descreieratul, cand doar i-ai spus sa stea mai incet (lucru de altfel foarte probabil), nu vei avea cine stie ce rezultate. Nu numai ca in aceste momente nu este el atent la ce spui tu, ca sa poata trage invataminte; dar nici nu ii dai spatiul sa experimenteze durerea fizica si sperietura. Durerea fizica si emotiile sunt prin ele insele un agent corector: copilul cade o data, cade de doua ori, cade de 7 ori, apoi intelege ca daca mai alearga fara sa se uite pe unde calca, va cadea si va suferi. Insa pentru asta e nevoie sa ii permiti sa isi traiasca experienta. Si sa il incurajezi sa isi exploreze emotiile, asa cum am vazut mai sus. Asa ca nici "Nu-i nimic, trece imediat" sau "Da incoace sa pupe mama si sa treaca" nu sunt niste solutii potrivite. |
 |
Daca ii oglindesti sentimentele, daca le explorezi alaturi de el, il vei deprinde sa o faca singur, sa nu se teama de ele si sa inteleaga ce traieste de fapt. "Te doare? Vad ca te doare. Imi pare rau. Imi arati unde? Acolo? Cum te doare?"
Explica-i copilului ce simte
Asta inseamna tot sa ii oglindesti sentimentele, dar in situatii comune, nu doar in cele mai putin placute. Si sa i le spui pe nume. Cand copilul alearga in bratele doamnei educatoare ori se catara pe genunchii bunicului si il mangaie cu drag pe obraji, mormaind "mai-mai", tu explica-i: "Mai-mai, da mami, il iubesti pe bunicul, nu-i asa? Iti este drag bunicul. Te bucuri sa il vezi. Uite, si el se bucura sa te vada. Il indragesti pe bunicul, da mami..."
 |
Cand vorbesti la telefon cu sotul tau iar cel mic se agita sa apuce receptorul, spune-i "Vrei sa vorbesti cu tati pentru ca iti este dor de el, asa-i puiule? Bine, ia si vorbeste, spune-i lui tati ca ti-e dor de el".
In felul acesta, copilul primeste corespondent verbal pentru sentimentele sale. Chiar daca e mic, formati-va impreuna un astfel de obicei. Drept urmare, cel mic inregistreaza cuvintele, vocabularul i se dezvolta, iar asta il va ajuta sa isi clarifice emotiile, vorbind mai intai cu el insusi. Ulterior, va putea comunica si cu ceilalti despre ce simte, punctual si nuantat.
Urmareste-ne pe Google News
