5 sfaturi pentru parinti: Cum inveti copilul sa isi faca prieteni?

1. Sfaturi pentru parinti:
Fii tu model pentru copilul tau, ca sa vrea sa isi faca prieteni

Cel mai usor, copiii invata prin imitatie. Chiar si copiii timizi preiau modelul parintilor de a relationa. Invita prieteni si rude pe la tine. Copilul care se obisnuieste de mic cu compania oamenilor devine in mod firesc sociabil, chiar si cand inclinatia lui este mai degraba introverta. Gaseste ca invitati acei oameni care iti aduc bucurie, astfel incat si tu sa te deschizi firesc in preajma lor, iar copilul va simti „vibratiile" pozitive si va asocia intalnirile si compania oamenilor cu starea de bine pe care o simte la tine. Pregateste mediul in asteptarea lor si copilul va „inregistra" ca pentru primirea oaspetilor si a invitatilor te pregatesti cu bucurie si nerabdare, sau cu pace si seninatate.

Primeste-i insa pe oameni cu spontaneitate, chiar si atunci cand nu esti cel mai pregatit. Fii deschis vizitelor neanuntate si lasa oamenii sa te iubeasca asa cum te gasesc. Tine usa deschisa celor dragi. Prietenia se construieste si se intretine mai mult prin lucrurile mici, cotidiene si simple, decat prin fapte erotice si intalniri atent pregatite, care necesita un consum sporit de energie. Prietenii sunt tot oameni, care te cauta cu atat mai des si mai sincer cu cat iti stiu si neajunsurile, caci in felul acesta pot fi sinceri si vulnerabili si ei. Experimenteaza tu toate acestea si copilul tau va creste in acelasi fel.
Deschide vecinilor atunci cand suna sa te intrebe ceva. Raspunde invitatiilor primite, chiar daca trebuie sa spui „Nu pot" sau „Nu vreau" - dar nu evita oamenii. Primeste colindatori. Arata-i copilului ca are in parintii sai oameni deschisi catre alti oameni.

2. Sfaturi pentru parinti:
Fii transparent, onest si deschis fata de prietenii tai

Ca sa iti ajuti copilul sa isi faca prieteni, nu judeca oamenii pe la spate. Pentru ca astfel va invata si el sa se indoiasca de lume, sa judece, sa dispretuiasca sau sa se teama. Si va invata sa se indoiasca de el: de propria loialitate si dedicare. Ii va fi teama sa aiba incredere in oameni, sa cedeze, sa lase de la el, sa se daruiasca altei persoane - fie aceasta un prieten sau, la maturitate, persoana iubita.

Fii transparent, onest si deschis fata de prietenii tai. Copilul va vedea aceste calitati ale tale... si efortul si buna-vointa din spatele lor. Atunci cand nu poti, spune „Nu pot"; atunci cand esti obosit sau vrei sa stai singur ori sa petreci timp doar cu familia ta, spune lucrurilor pe nume. O poti face cu tact, desigur, daca dispui de aceasta calitate - nu toti oamenii o au. Iar uneori poti spune o miniciuna, daca ai discernamantul sa intelegi cand este rostul ei: pentru a ocroti o fire prea sensibila sau pentru a evita o situatie tensionata inutila. Insa asigura-te ca nu minti din lasitate sau pentru propriul confort... Copilul surprinde foarte bine nuantele si emotionale si ceea ce faci tu se va imprima in el.

3. Cum ajuti copilul sa isi faca prieteni:
Tine cont de personalitatea lui

Ca sa il ajuti sa isi faca prieteni, ai nevoie sa tii cont de felul lui de a fi. Observa-l si vezi daca se manifesta mai degraba extravert sau timid. Unii copii sunt sociabili si in mijlocul unul grup se simt ca pestele in apa, iar provocarile in cazul lor pot fi, de exemplu, ca se „lipesc" prea mult de colegii lor si ii pot irita pe acestia; ca vor sa faca parte din toate activitatile si jocurile si primesc cu greu o respingere; ca adora sa fie in centrul atentiei si deci vor acapara jocul sau vor face pe bufonul, obosindu-i in cele din urma pe copii; ca sunt atat de antrenati in joc incat omit sa fie atenti indeaproape la copii, ranindu-le usor sentimntele. Altii copii sunt mai degraba intraverti si timizi, apropiindu-se cu greu de grupuri si preferand sa stea pe margine sa priveasca. Iar odata ajunsi in grup, pot fi mai degraba stingheri, lenti in reactii sau reactivi (in aparare), decat participativi.

De ce este important sa ii observam pe copii? Ca sa descoperim si sa tinem cont de tendinta lor fireasca, si pe aceea sa o incurajam. Iar apoi, odata facut acest pas, sa lucram impreuna cu ei la dificultati si provocari. Provocarea in cazul copiilor extraverti este de a-i face constienti de ei insisi, de efectul prezentei lor in jur (ai atins un copil, ai pus piedica altui copil, ai strigat in urechea colegului tau) si de a-i frana putin atunci cand isi doresc sa faca parte din orice joc, oricand, oriunde. Sa le aratam in mod repetat, foarte repetat, cum sa se opreasca din elan si sa ceara voie colegilor: "Pot sa ma joc impreuna cu voi?", „Aveti nevoie de ajutorul meu aici (sau nu)?", „Poti sa ma ierti si sa ne jucam in continuare... sau ai nevoie de timp?", „Ti-a trecut supararea, ca mie mi-a trecut, sau trebuie sa mai astept?", „Vrei sa facem lucrul acesta impreuna, sau acum vrei sa il faci cu altcineva?", „Vrei sa cautam crengi uscate acum, sau vrei mai tarziu?".

Copiii timizi intampina alte provocari. Adeseori ei sunt sociabili, dar le lipseste curajul, increderea in sine sau pot avea deosebit de mult bun-simt. Alteori preiau din familie ori de la cineva din neam o tendinta de a „lua lucrurile personal" si de a se supara usor. In toate cazurile, interventia adultului este necesara pentru a ii incuraja sa inainteze putin inspre copii, dar trebuie sa fie ponderata si echilibrata, ca sa nu facem totusi lucrurile in locul lor si nici sa nu ii fortam. Adeseori, la sufletul unui copil timid ajunge mai usor decat adultul, un alt copil, daca reusim sa il gasim pe acesta in mediu: un copil sensibil, bland si cu mai putine temeri, care sa mearga inspre el si sa ii puna intrebari, sa il invite la joaca, sa ii povesteasca ori sa ii arate ceva. Altfel, simplul fapt de a sta putin mai deoparte si de a-i observa pe copii jucandu-se, tot il ajuta pe micutul timid. El observa dinamica, jocul, relatiile... asigurandu-se astfel ca nu exista pericole mari pentru el (din punct de vedere emotional, dar uneori "scaneaza" si copiii mai puternici si volubili, care ar putea sa il loveasca) si capata incet-incet senzatia ca stie ce se intampla aici, ca s-a familiarizat cu locul si copiii, ca poate si el incerca sa experimenteze ceea ce a observat cu grija.

Daca este timid, o varianta este ca in locurile cu multi copii (uneori si 2-3 copii poate insemna "mult" pentru el) sa ajungeti inaintea tuturor sau printre primii. Acomodarea si explorarea mediului ii ofera senzatia de siguranta si de control. Iar apoi, faptul ca poate sta si privi copiii cum sosesc ii este mai confortabil decat varianta de a sosi el intr-un grup deja format. Incurajati-l sa primeasca si sa raspunda la invitatii venite de la alti copii, chiar puteti sa il conduceti putin de mana, iar apoi sa ramaneti in raza vizuala atata vreme cat are nevoie.

4. Cum ajuti copilul sa isi faca prieteni:
Il faci atent la el insusi

Il poti ajuta foarte mult pe copil in demersul de a-si face prieteni, atunci cand il ajuti sa fie constient de sine insusi. Sa fie atent la ceea ce face cu sine, cu lucrurile si celor din jur. Aceasta atentie la sine poate fi aplicata in cele mai variate cazuri, indiferent de „asperitatile" si dificultatile copilului.

De exemplu, Maria este o fetita de 4 ani, care de cateva ori pe zi se plange de colegele ei de clasa si de joaca de la gradinita. Fie ca acestea nu o tin de mana atunci cand doreste, fie ca nu o vor in joaca lor, fie ca au lovit-o din greseala... si lista poate continua. Acest copil isi revendica pe o voce ridicata si impunatoare „dreptul" de a primi ce isi doreste: sa fie considerata prietena, sa fie imbratisata, sa i se ceara scuze. „Nu-mi place ca nu va jucati cu mine. Vreau sa ma tineti de mana cand va jucati cu mine." Cand un copil revendica altor copii pe un ton pretentios si ridicat, cu siguranta nu si-i apropie pe acestia, desi isi doreste acest lucru.

„Maria, iti auzi vocea acum? Cum este vocea ta? Este o voce blanda sau mai aspra? Vorbesti in soapta, mai tacut sau mai tare? Vorbesti cu prietenie sau cu suparare? Esti suparata? Cum crezi ca se simte Nadia cand ii vorbesti cu suparare si cu voce tare de parca ai tipa?..." Copiii din fata ei pot fi rugati, de asemenea, sa ii spuna ce aud si cum se simt. Copiii isi dau seama cu greu care este efectul lor asupra celorlalti si este necesar sa li se spuna.

Mirciulica este un alt copil, tot de 4 ani, extrem de sociabil, care rezista greu fara sa aiba in jurul sau copii. Adaptabil si bine-dispus, Mirciulica se avanta in mijlocul copiilor, le sare in ajutor atunci cand au nevoie si comunica usor cu oricine. Din pacate, nu observa ca in alergarea sa a lovit neintentionat trei fetite si a trecut cu vederea apelurile a doi baietei. Lasa in urma sa cativa copii incruntati, care vin uneori sa se planga adultului de atitudinea colegului lor. Confruntati, "vinovatul" priveste senin si dezarmant la colegii sai, raspunzand cu toata siguranta ca "nu te-am lovit". Asta pentru ca el "nu a fost acolo" atunci cand s-au comis accidentele. El nu era prezent in alergarea sa si in contactul neintentionat cu copiii, ci doar in avantul si in dorinta de a ajunge in mijlocul jocului, al curtii, al copiilor.

„Mirciulica, atunci cand ai alergat, ai fost atat de atent sa ajungi in curte, ca nu ai observat cu ce viteza alergai... Ia aminteste-ti, ai mers sau ai alergat? Asa este, ai alergat. Atunci cand alergai, mainile tale ce faceau? Se miscau... Se miscau asa de repede ca s-au izbit de cativa copii, si pe acestia i-a durut. Vrei sa stii pe cine a durut?..."

Citeste si: 3 secrete ale copilului... pe care le poti afla inaintea lui  

Avem nespus de multe ocazii cotidiene in care sa ii facem pe copii atenti la ei insisi, chiar si in lipsa anturajului. Atunci cand se reped la lucruri si se lovesc de coltul mesei, atunci cand vor sa aseze o carte pe masa iar ea se tranteste, atunci cand te calca pe picior si nu observa, si la fel in situatiile pozitive: cand ridica un obiect de pe jos, cand inchid usa in urma lor (in loc sa o lase deschisa), cand asteapta cu rabdare sa primeasca ce au cerut... In felul acesta , ei deprind in mod firesc atentia fata de sine, fata de mediul din jur, fata de oamenii cu care intra in contact.

5. Cum ajuti copilul sa isi faca prieteni:
Invita copii la voi acasa

Invata-l efectiv pe copilul tau sa isi faca prieteni... Indirect si totusi eficient pe termen lung. Cum? Prin faptul ca il implici diect in modelarea propriului comportament, chiar si a propriei deschideri sufletesti. De data aceasta nu numai ca ii oferi un exemplu si un model, dar ii oferi ocazia de a practica ceva placut.

Invita copii la voi acasa. Oaspetii lui, sau ai vostri (prieteni, colegi de gradi sau scoala, rude). Si pregatiti impreuna mediul, gandindu-va la celalalt copil: ce stiti despre el? Ce ii place? „Hai sa ne gandim impreuna la el, ca sa ne dam seama... Iti amintesti cand v-ati jucat impreuna in parc? Ce jocuri ii placeau lui atunci? Cu ce era imbracat? Ce l-a suparat sau oare l-a speriat ceva? Stii ce ii place sa manance? Ce gustare prefera la gradi? Ii place dulciurile? Si oare ce fel de ceai? Este mai rapid sau mai linistit? Oare ce i-ar placea mai mult, sa faca un puzzle sau un lego? Oare ar prefera sa va jucati cu trenuletul de lemn sau sa colorati? Ce muzica ii place? Sa pregatim pe fundal o muzica mai blanda sau una mai vioaie, care sa il faca sa sara? Ce culoare sa alegem pentru fata de masa pentru aceasta ocazie? Ce culoare ii place lui mai mult intre albastru si rosu, tu ce crezi? Nu stii? Vrei sa il sunam si sa il intrebam? Ai vrea sa il intrebi direct tu?..."

Pregatind mediul personal si in functie de altcineva, de preferinte care nu sunt ale lui ci ale altui copil, micutul invata ca nu pierde nimic daca face astfel. Daca primeste pe un altul, diferit, la el (sau, intr-un fel, in el, in lumea lui). Copilul invata sa isi modeleze si sa ii primeneasca propriul univers, astfel incat sa poata primi in el si pe altcineva. Pe cineva, desigur, deja placut si simpatizat, caci altfel nu ar putea primi deloc. Si totusi, sa aleg culoarea albastra, care ii place celuilalt copil, in timp ce eu prefer rosul, este deja un mic sacrificiu pe care il fac de dragul celuilalt. Si constat ca de fapt nu pierd nimic daca renunt la astfel de preferinte ale mele, fata de castigul pe care il am prin faptul ca primesc un prieten fericit...

Tu cum il ajuti pe copilul tau sa isi faca prieteni? Ce sugestii ti-ar placea sa ne oferi?