Ghid pe varste: Dezvoltarea fizica si influenta asupra dezvoltarii psihice

Dezvoltarea psihica este un proces dinamic, ce depinde de conditii interne si externe, de contexte spatio-temporale, de activitatea si relatiile persoanei cu mediul social. Dezvoltarea psihica se realizeaza in etape, ca urmare a interactiunii dintre ereditate, mediu si educatie. Insa, zestrea biologica a unui copil ramane premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Aceasta influenteaza intr-o anumita masura procesele psiho-fiziologice (atentia involuntara, capacitatea de a sesiza sunete inalte sau de a diferentia nuantele cromatice).

Mediul este si el implicat in dezvoltarea psihica infantila, oferind copilului circumstante si conditii concrete de viata, informatii si modele de conduita si prilejul de comunicare si schimburi afective intre copil si cei care-l inconjoara. Totodata, mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza dezvoltarea psihica.

Dar relationarea constructiei biologice cu datele furnizate de mediu se face prin intermediul educatiei. Educatia reprezinta actiunile fundamentate stiintific si utilizate in procesul de formare a copilului ca personalitate, ea fiind factor determinant al dezvoltarii umane, indeosebi al structurilor psihice. Cercetarile au dovedit ca, daca copilul ar fi privat de educatie in primii cinci ani de viata, dezvoltarea psihica ar fi iremediabil compromisa.

"Psihicul este o constructie fluida, in continua miscare, de aceea putem vorbi de dezvoltare inca din etapa prenatala pana in etapa involutiva, batranetea. In ce priveste copiii, foarte cunoscute sunt stadiile dezvoltarii intelectuale dupa Jean Piaget: etapa senzorio-motorie, etapa preoperationala, stadiul operational-concret si stadiul operational-formal. Psihicul insa nu se rezuma la functia sa cognitiva, intrucat evolutia este puternic influentata emotional. Atunci cand copiii trec prin perioade de stres puternic sau prin socuri emotionale, este normal ca psihicul lor sa aloce mai multe resurse pentru a se apara de emotiile negative intense. Si atunci dezvoltarea fireasca poate sa stea pe loc sau pot avea loc chiar regresii la stadii anterioare", este de parere psiholog psihoterapeut Irina Ghimbasanu.

Dezvoltarea fizica si stadiile dezvoltarii psihice

Identificarea si determinarea stadiilor de dezvoltare psihica au o importanta covarsitoare pentru cunoasterea profilului psihologic al copiilor din acelasi stadiu de varsta si de evolutie individuala. In determinarea stadiilor dezvoltarii psihice se au in vedere: activitatea fundamentala realizata de individ, locul si rolul subiectului in sistemul relatiilor interpersonale si sociale si varsta sa cronologica si biologica.

Pe baza acestor criterii, specialistii au stabilit stadiile dezvoltarii psihice: stadiul prenatal, primul an de viata, perioada anteprescolara (intre 1 si 3 ani), perioada prescolara (3-6 ani), perioada scolara timpurie (6-10 ani), pubertatea (10-14 ani), adolescenta (14-20 ani) si adolescenta prelungita (20-24 de ani). Dar ca sa identificam corect stadiul propriu-zis de dezvoltare psihica, trebuie sa tinem seama de diferentele individuale de sex, de resurse si de educatie.

"Cel mai crescut ritm de dezvoltare este in mediul intrauterin si apoi la copilul mic. Pe masura ce creste corpul si devine mai robust si autonom, si creierul devine mai dens, se organizeaza, invata enorm de multe lucruri, potentialul se transforma in inteligenta si experienta prin stimularea din mediu. In aceste etape de inceput, dezvoltarea fizica are maxima importanta pentru cea psihica tocmai din cauza nevoii de a sustine optim cresterea si organizarea creierului. Daca mai tarziu psihicul poate sa compenseze, printr-o maturizare sau inteligenta inalta, faptul ca dezvoltarea fizica a ramas in urma in anumite etape de crestere, in perioada intrauterina si in primele luni de viata, hrana, caldura, ingrijirea sunt de maxima importanta", considera psihoterapeutul Irina Ghimbasanu.

Stadiul prenatal si dezvoltarea psihica

Dezvoltarea psihica a copilului incepe inca din viata intrauterina. Imediat ce "bulgarasul de celule" se diferentiaza in sisteme si organe si apar primele elemente ale sistemului nervos, fatul incepe sa simta, sa recepteze si interactioneze cu mediul sau, care este mama. Tot ce mama traieste, mananca si simte va fi simtit la un anumit nivel si de copil, desi nu are inca posibilitatea de a prelucra cognitiv aceste senzatii.

"Inca din perioada intrauterina copilul se dezvolta senzorial, iar amigdala, de exemplu, partea ancestrala a creierului care proceseaza frica, este deja matura la nastere, ceea ce inseamna ca nou nascutul poate simti emotii intense, chiar daca nu are capacitatea cognitiva de a le intelege", adauga psihologul Irina Ghimbasanu.

Dezvoltarea psihica in primul an de viata

La 5 luni, copilul stapanesti bine comportamentul de apucare, cu un rol esential in dezvoltarea cognitiva. Totodata, urmareste vizual obiectele, le atinge, le apuca, le duce la gura si le roade. Dupa 8 luni, incepe o perioada de curiozitate, concomitent cu posibilitatea de deplasare prin tarare. Copilul exploreaza tot ceea ce ii este accesibil, priveste, pipaie, gusta si roade obiectele. Pana la 2-3 ani, o mare parte din activitatea copilului se centreaza pe mama, cu care stabileste acum o relatie complexa. Mama devine un model pe care il imita.

"In primul an de viata progresele sunt atat de mari, de multe si de importante incat este dificil sa le rezumi. Daca ar trebui sa aleg un lucru pe care sa-l subliniez, acesta ar fi importanta formarii unui atasament sigur intre copil si mama, pentru ca acesta influenteaza enorm modul in care copilul percepe lumea inconjuratoare si, prin urmare, formarea personalitatii lui. Tulburarile de atasament afecteaza adesea ritmul normal al dezvoltarii psihice a copilului si creeaza dificultati intregii familii, dificultati care se rasfrang din nou asupra copilului prin intermediul climatului familial si a atitudinii parintilor fata de el", completeaza psihologul.

Dezvoltarea psihica intre 1 si 3 ani

Intre unu si trei ani, cresterea si dezvoltarea se fac intr-un ritm sustinut, iar dezvoltarea psihica atinge cote inalte, apreciindu-se ca in primii trei ani, copilul realizeaza 25 - 30% din intregul potential al dezvoltarii umane. Este perioada cu care incep cei "7 ani de acasa", cand copilul este deosebit de receptiv la educatia acordata de parinti. Copilul intelege ca poate face ce vrea si se opune daca nu vrea. In construirea identitatii de sine un aspect important este cel al relatiilor cu cei din jur. Constiinta de sine se manifesta material, recunoaste obiecte ca fiind ale sale.

"Odata ce copilul devine mobil si miscarile lui devin mai sigure si mai precise, specific este ca el sa exploreze, sa interactioneze si sa invete despre lume prin joc, este atent si prinde din zbor o multime de lucruri, incepe sa interiorizeze reguli si, daca este ajutat, sa invete sa gestioneze anumite frustrari. In aceasta perioada, pana la intrarea la gradinita este importanta prezenta securizanta a parintilor si un ghidaj calm si plin de intelegere, ferm si afectuos. Echilibrul parintilor ajuta extrem de mult copilul "sa isi gaseasca echilibrul"  si sa inceapa sa isi dezvolte capacitati de autoreglare emotionala. Pe la doi ani, anxietatea de separare este foarte puternica si defineste o perioada de provocare intensa pentru parinti si copii, pentru ca echilibrul atins pana acum trebuie sa "se strice" ca sa se poata reforma in alta configuratie, in care mama lipseste mai mult si copilul devine mai autonom", mentioneaza Irina Ghimbasanu.

Dezvoltarea psihica intre 3 si 6 ani

Varsta prescolara constituie perioada structurarii viitoarei personalitati, iar joaca are un rol important in evolutia copilului. Jucandu-se, copilul isi foloseste mintea si corpul si invata lucruri esentiale despre lumea din jurul lui. De asemenea, jocul il ajuta pe copil sa-si dezvolte capacitatile de vorbire, de gandire si organizare, dar si curiozitatea, increderea in sine si puterea de a se controla. Prin joc, copilul exprima ce ii este greu sa transmita prin cuvinte. La aceasta varsta, se manifesta memoria mecanica, involuntara, copilul retinand ceea ce l-a emotionat puternic, dar si informatia transmisa prin imagini. Iar gandirea este una intuitiva.

Intre 3 si 6 ani, se schiteaza primele trasaturi pozitive de caracter: initiativa, independenta, hotarare, stapanire de sine sau perseverenta. Copilul devine tot mai constient de existenta unei realitati exterioare lui. Memoria are caracter spontan, iar atentia dominanta este involuntara. Acum se intaresc diferite trasaturi de caracter ai celor "7 ani de acasa", precum: capacitatea de a relationa, obligatii si responsabilitati.

"Dupa 2-3 ani, lumea copilului se largeste, incluzand alti copii si mai multi adulti si creste capacitatea de a interactiona cu ceilalti, complexitatea emotiilor si atitudinilor copilului. Poate realiza gesturi mai complexe si jocuri mai inteligente. Parintii si familia extinsa pot stimula si sustine capacitatea lui de verbalizare si autoreglare, il pot ajuta sa isi cucereasca si depaseasca fricile specifice. Educatia devine foarte importanta, copilul sanatos este curios si dornic sa afle lucruri noi, iar atitudinea parintilor fata de succesele si greselile sau esecurile lui este cruciala, pentru ca poate avea efect pe termen lung in formarea personalitatii copilului, in modul in care el abordeaza provocarile, dificultatile si nesigurantele", atentioneaza psihoterapeutul.

Dezvoltarea psihica la varsta scolara

Pe masura ce copilul creste, capacitatile dobandite de corp si minte reprezinta baza pentru dezvoltarea psihica. Complexitatea interactiunilor cu mediul si cu cei din jur se intensifica, iar capacitatea de intelegere si cea de autoreflectie si introspectie, intelegerea emotionala (empatia) si internalizarea regulilor sociale cresc.

In copilaria adulta sau maturizarea infantila cum mai este cunoscuta varsta scolara mica (6/7 - 10/11 ani), corpul si extremitatile se lungesc, modificand proportia dintre cap si trup. Sistemul muscular progreseaza, creste forta musculara si, odata cu ea, precizia si viteza motrica a micului scolar. Achizitionarea scris-cititului dezvolta sensibilitatea tactila a mainii, se imbunatateste vederea la distanta, iar auzul fonematic evolueaza considerabil.

La aceasta varsta se pun bazele convingerilor morale fundametale. Datorita cerintelor morale ale scolii, asistam la o modelare a trasaturilor de caracter, la formarea carora contribuie eroii pozitivi din carti si filme. Totodata, apar si trasaturile negative de caracter (lene, superficialitate, minciuna, dezordine) atunci cand scolarul nu gaseste energia necesara pentru a indeplini cerintele dascalilor.

In aceasta perioada, se dezvolta aptitudinile generale (spirit de observatie, inteligenta) si cele speciale (literatura, muzica). Memoria este mecanica, involuntara si de scurta durata. La 7 ani, scolarul uita frecvent caietele la scoala sau ce teme are de facut, pentru ca la 9 ani sa faca eforturi voluntare de a-si cultiva memoria, prin repetare. Acum se instaleaza gandirea operatorie concreta, prin trecerea de la cunoasterea intuitiva la cea logica.

"Dupa 6 ani, invatarea reprezinta activitatea fundamentala si organizata a copilului si el trebuie sa se adapteze la scoala. Se dezvolta mult atentia, memoria, un fel de "simt moral" si copilul invata sa se compare cu ceilalti. Are nevoie ca parintii sa ii linisteasca temerile, sa ii sustina calitatile si reusitele si sa stimuleze o atitudine constructiva si curioasa fata de nereusita, mai degraba decat sa foloseasca pedeapsa si desconsiderarea", continua psihologul Irina Ghimbasanu.

Dezvoltarea psihica la pubertate

In pubertate, ritmul de crestere este spectaculos, el se instaleaza mai repede la fete (10 ani si jumatate) decat la baieti (12-13 ani). Individul creste mai intai in inaltime, apoi si in greutate. Pubertatea si adolescenta se caracterizeaza prin definitivarea si stabilizarea structurilor de personalitate, fenomen care se produce la 14 -15 ani. Dincolo de multitudinea transformarilor ce invadeaza intreaga personalitate a puberului si adolescentului, cristalizarea constiintei, identitatea vocationala si debutul independentei confera specificitate acestei varste.

La pubertate si in adolescenta, dezvoltarea fizica presupune secretia crescuta de hormoni si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Acest lucru influenteaza decisiv viata interioara, impulsurile si controlul lor, importanta acordata grupului de prieteni, perceptia identitatii de sine, interesele, preocuparile si nevoile. Gandirea se bazeaza pe analiza si sinteza, se formeaza judecati si rationamente tot mai complexe si apare o curiozitate intelectuala deosebita.

"Specifica pubertatii este o perioada de confuzie si schimbari de stare, in care multe lucruri valabile in copilarie se schimba. Corpul si vocea incep sa se schimbe, grupul de prieteni devine mult mai important si puberul resimte mult mai acut pozitia lui in acest grup. Constiinta de sine este mult mai dezvoltata, sarcinile scolare devin mai complexe, capacitatile cognitive sunt mai mari si mai nuantate. Relatia cu parintii poate sa devina tensionata din cauza diferentelor din atitudinea acestora si a schimbarilor bruste de dispozitie, eforturile de adaptare sunt mari pentru intreaga familie", avertizeaza Irina Ghimbasanu.

Dezvoltarea psihica in adolescenta

In adolescenta, ritmul de crestere se tempereaza treptat, dar continua lent pana la 25 de ani. Din cauza echilibrului hormonal fragil, apetitul este inconstant, iar invatatul noaptea perturba ritmul somnului. Continua erotizarea senzoriala si apare in plus o intelectualizare a acestei dimensiuni. Interesul pentru activitatea scolara oscileaza.

Specifice adolescentei sunt gandirea cauzala si distinctia dintre real si posibil. In aceasta perioada, apare nevoia de a filozofa, care contribuie la aparitia primei conceptii despre viata si lume. Memoria logica si de lunga durata manifestata in adolescenta asigura consistenta vietii psihice.

"In adolescenta, dezvoltarea psihica este in prim plan. Este  perioada in care se stabilizeaza structurile de personalitate si se trece prin furtuna de contradictii, cautari si intrebari prin care adolescentul incearca sa-si gaseasca locul in lume si sa se defineasca si sa se exprime pe sine. Aceasta este in mod normal o perioada de revolta, egocentrism si exaltare, in care persoana traieste foarte intens tot ceea ce i se intampla si are impresia ca este unica in experientele sale. Parintii sunt adesea alarmati de parerile si izbucnirile adolescentilor lor si incearca sa ii tina mai bine sub control, exacerband conflictul dintre generatii. Este necesar sa-i ofere libertate si incredere, un stil echilibrat si democratic pentru a stimula autonomia, responsabilitatea si a mentine o comunicare buna cu adolescentul", recomanda psihologul.

Parintii si dezvoltarea psihica a copiilor

Copiii se dezvolta in baza potentialului lor genetic, dar parintii pot sustine si stimula cresterea lor armonioasa prin dragostea si increderea cu care ii inconjoara, prin modul in care ii invata sa priveasca lumea si viata si sa interactioneze cu sine.

"Pentru o dezvoltare psihica buna este extrem de important sa asiguram atat nevoile fiziologice de baza ale copilului nostru (de hrana, odihna, caldura, securitate fizica, stimulare), cat si pe cele emotionale (contact fizic si vizual, atentie, apreciere, iubire, intelegere, incurajare, incredere, stabilitate, autonomie). Acestea nu sunt singurele nevoi. Celebra piramida a lui Maslow imparte nevoile noastre in fiziologice, de siguranta, de iubire si apartenenta, de stima si de autodezvoltare. La inceputul vietii, satisfacerea tuturor acestor nevoi sau cel putin cadrul propice pentru satisfacere, cade in sarcina parintilor si familiei. Mai tarziu, treaba noastra ca adulti, tocmai ca sa sustinem dezvoltarea catre maturitate, este sa facem cate un pas inapoi si sa ii acordam copilului nostru increderea, spatiul si libertatea de a incepe sa preia responsabilitatea pentru satisfacerea nevoilor sale, sustinandu-l insa in tot acest timp", concluzioneaza psiholog psihoterapeut Irina Ghimbasanu.

Surse:
"Dezvoltarea psihica umana", de Dumitru Gheorghe
"Teorii psihologice privind dezvoltarea copilului", de Catalin Luca
http://pedagogul.com/ereditatea-mediul-si-educatia-in-dezvoltarea-psihica-a-copilului/
https://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-varstelor/
http://www.educatieparentala.ro/fr/articole/54-cresterea-si-dezvoltarea-copilului.html
http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Dezvoltarea-fizica-si-influent55695.php