Ganglionii: informații care îți pot salva viața

Informații importante despre ganglioni

Ganglionii sau nodulii limfatici fac parte din sistemul limfatic (compus din organe și vase de sânge) joacă un rol vital în abilitatea corpului de a combate infecțiile. Sistemul limfatic transportă lichid (limfă), nutrimente și materiale reziduale între țesuturile corpului și fluxul sanguin. Ganglionii funcționează ca niște filtre, captând virusurile, bacteriile și alte cauze de îmbolnăvire înainte să poată infecta alte zone din corp. Mulți ganglioni sunt localizați în zona capului și a gâtului și sunt în mod concret niște grupuri de celule acoperite de o capsulă de țesut conjunctiv (majoritatea nu pot fi resimțiți la atingere); celulele reprezintă o combinație de limfocite (produc particule de proteine care captează și distrug agenții invadatori). Ganglionii sunt localizați în grupuri, fiecare curățând o anumită regiune din corp.

Regiunile în care apar cel mai frecvent ganglioni inflamați includ gâtul, zona de sub piele, zona axilară și inghinală. Când ganglionii se inflamează poți observa: sensibilitate și durere în zona respectivă, o umflătură de mărimea unui bob de mazăre sau de fasole. Alte simptome pot presupune: rinoree, durere de gât, febră (specifice unei infecții de tract respirator superior - cea mai frecventă cauză pentru inflamarea acestora), transpirații nocturne. În unele cazuri, trecerea timpului și compresele calde pot fi suficiente pentru a trata limfadenita; de obicei își revin la dimensiunea normală atunci când afecțiunea (cum ar fi o infecție) se ameliorează. Cele mai frecvente infecții care determină inflamarea ganglionilor sunt: faringită streptococică, pojar, infecții ale urechii, infecție a unui dinte (cu abces), mononucleoză, infecții ale pielii sau ale rănilor, virusul HIV (care cauzează SIDA). Mai rar este vorba despre: tuberculoză, anumite infecții cu transmitere sexuală (sifilis), toxoplasmoză, lupus, artriă reumatoidă, diverse forme de cancer (limfom, leucemie, cancere metastazate). Pot fi implicate și anumite medicamente, precum medicație anticonvulsivă sau medicație contra malariei.

Trebuie să fii consultat de un medic dacă ganglionii apar fără niciun motiv evident, continuă să se mărească și persistă inflamația mai mult de 2-4 săptămâni (la copii inflamația ganglionilor poate persista o durată mai mare de timp decât la adulți), au o consistență dură sau cauciucată, nu se mișcă când sunt apăsați, sunt însoțiți de febră persistenă, transpirații nocturne sau scădere inexplicabilă în greutate.

Iată și complicațiile care pot apărea în lipsa unui tratament corespunzător al ganglionilor inflamați: formarea de abcese, infecții ale sângelui (bacteriemie). Ambele necesită antibioterapie și uneori spitalizare.

Pentru a identifica motivul inflamației gangilonilor, medicul va lua în considerare istoricul medical, va realiza o examinare fizică (palpând ganglionii), va efectua teste sanguine (variază în funcție de cauza suspectată, dar adesea include o hemoleucogramă completă) sau va recomanda teste de tip imagistic (radiografie pulmonară sau tomografie computerizată - dacă sunt suspectate tumori) sau chiar biopsie de ganglion limfatic (poate fi excizată o bucată sau ganglionul integral - pentru a preveni mărirea sa suplimentară sau proliferarea celulelor canceroase - procedura nu este însă utilă pentru celulele care deja s-au răspândit în corp).

Tratamentul pentru ganglionii inflamați depinde de cauză. Dacă este vorba despre o infecție virală, antibioticele nu sunt de ajutor (funcționează doar pentru infecțiile de cauză bacteriană). Când este vorba despre o boală imunologică, tratamentul vizează afecțiunea subiacentă. Nu în ultimul rând, dacă este vorba despre cancer, tratamentul poate presupune intervenție chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie. Prezența sau absența celulelor canceroase la nivelul ganglionilor reprezintă unul dintre cele mai importante indicii pe care medicul tău le va folosi pentru a determina tratamentul optim.

Sfatul specialistului

Doamna doctor Gabriela Spălătelu, Medic Specialist Medicină Internă, Clinica Gral Ștefan cel Mare a avut amabilitatea de a ne oferi următoarele informații:

Ganglionii limfatici sunt mici noduli situați pe traiectul vaselor limfatice. Sunt implicați în apărarea locală sau generală a organismului, fiind componentă a sistemului imunitar.

Sunt localizați superficial, imediat sub piele, în zona gâtului și a capului, în axilă, inghinal (la rădăcina coapsei) sau pot fi localizați profund, la nivelul organelor interne sau în jurul vaselor de sânge. Ganglionii superficiali pot fi examinați ușor prin palpare. Cei profunzi nu sunt accesibili examinării directe și pot fi evaluați folosind investigații imagistice, cum ar fi radiografia pulmonară și CT/RMN toracic pentru adenopatiile mediastinale, ecografia, CT/RMN abdominal pentru adenopatiile abdominale.

Ganglionii normali au 0,5-1 cm, sunt ovalari, elastici, nedureroși și mobili. În mod normal nu sunt palpabili, cu excepția copiilor mici și a persoanelor slabe.

Mărirea de volum a ganglionilor limfatici se numește adenopatie. Poate fi localizată la un grup ganglionar sau generalizată.
Infecțiile sunt cauza cea mai frecventă de adenopatie. Ele pot fi determinate de virusuri, paraziți, ciuperci sau bacterii. Adenopatia poate fi localizată la grupul ganglionar regional, în cazul unor infecții localizate (de exemplu amigdalita, infecții ale urechii, infecții cutanate) sau poate prinde mai multe grupe ganglionare (de exemplu, mononucleoza infecțioasă, toxoplasmoza, infecție HIV).

Sunt infecții care determină adenopatii specifice, a căror localizare orientează asupra cauzei: adenopatia TBC este localizată în zona latero-cervicală și are tendința la fistulizare în absența tratamentului, adenopatia din sifilisul primar este localizată inghinal.

Unele boli imunologice pot fi cauze de adenopatie: sarcoidoza, poliartrita reumatoidă în perioadele de activitate, lupusul, unele medicamente pot determina reacții alergice însoțite de poliadenopatie.

Adenopatiile maligne pot fi împărțite în două categorii:
- adenopatii metastatice - sunt dispuse în funcție de localizarea cancerului primar (de exemplu cancerul de sân determină adenopatie axilară, cancerul pulmonar poate metastaza în ganglionii localizați superior de claviculă, cancerul gastric poate determina metastază în ganglionii supraclaviculari stângi)
- adenopatiile din hemopatiile maligne (limfoame, leucemii) pot afecta inițial un grup ganglionar sau pot fi generalizate, în funcție de stadiul bolii.

Caracteristicile adenopatiei pot orienta către o anumită cauză. Durerea ganglionară spontană, ganglionii elastici, neaderenți, sugerează o adenopatie inflamatorie. Se caută focarul infecțios și se tratează cauza.

În metastazele neoplazice ganglionii sunt duri, aderenți între ei, uneori formează blocuri adenopatice, sunt aderenți la piele și la planul profund.

În limfoame adenopatia poate prinde inițial un ganglion sau un grup ganglionar și se poate extinde la celelalte grupe pe măsura evoluției bolii. Adenopatia este de regulă nedureroasă, cu consistență elastică sau ușor crescută, uneori se formează conglomerate ganglionare impresionante. Pielea supraiacentă nu are modificări de culoare, temperatură și nu aderă la masa ganglionară.

Mulțumim doamnei doctor Gabriela Spălătelu pentru informațiile oferite.

Surse:
www.breastcancer.org; www.mayoclinic.org; www.livescience.com