De obicei, fugim de emoțiile noastre negative. Încercăm să scăpăm de ele, să le ascundem de ceilalți, mai ales de propriii copii, ne luptăm cu ele sau încercăm să le ignorăm, până când răbufnesc. Dar emoțiile nu sunt inamicii noștri. Ele încearcă să ne spună ceva, să ne sesizeze că ceva nu este în regulă cu noi, că undeva, în viața noastră, există lucruri la care nu vrem sau nu putem să ne adaptăm. Mamele au o viață emoțională agitată, pentru că trebuie să poarte foarte multe responsabilități. Să aibă grijă de toate: de copii, de soț, de gospodărie, de serviciu, de toate evenimentele din casă, de ședințele cu părinții, de plecările în vacanță, de sănătatea celor dragi. Cum să nu te simți câteodată copleșită? Orice mamă ar trebui să se felicite pentru puterea de care dă dovadă. Dar nu trebuie să ignore, nici să ascundă emoțiile negative pe care le trăiește. Dimpotrivă, trebuie să înțeleagă mesajul lor, care-i arată că este nevoie de o schimbare, fie în afara sa, fie în suflet. Atunci când alegem să le trecem sub tăcere ori să ne adâncim în ele, emoțiile ajung să acționeze la nivel fizic, afectându-ne sănătatea creierului și a întregului corp.
Anxietatea încetinește activitatea creierului
Frica este o emoție normală, care este activată de prezența unui pericol. Este un mecanism fundamental pentru supraviețuire, care permite corpului să se pregătească de luptă sau de fugă. Frica are rolul de a ne menține în siguranță. Dar, atunci când cineva trăiește o stare constantă de frică, reacțiile sale se modifică și persoana devine incapabilă să se adapteze, captivă în propria teamă. Mamele anxioase simt mereu că viitorul nu le va aduce nimic bun; le este teamă că nu vor fi în stare să aibă grijă de copil, că acesta este în pericol, că nu vor putea face față responsabilităților. În final, ajung să sufere de o frică permanentă, fără obiect, întocmai ca în povestea cu drobul de sare. O astfel de anxietate generalizată distorsionează percepțiile și atacă bucuria de a fi mamă chiar în miezul ei, afectând inclusiv relația cu copilul, ba chiar și sănătatea acestuia. Copilul preia multe dintre sentimentele părinților, în moduri incomplet înțelese, dezvoltă reacții fizice, precum durere sau boală, trăiește el însuși stresul, temerile și furia adulților.
Frica declanșează eliberarea unor hormoni care amplifică acele funcții ce ne ajută să supraviețuim și le diminuează pe cele care nu sunt esențiale în situații de pericol. Astfel, respirația se accelerează și rata cardiacă crește, pentru a pompa sânge în mușchi și a pregăti corpul de luptă sau de fugă. Alte sisteme își încetează sau își diminuează activitatea, cum este cazul sistemului digestiv. În întreg corpul au loc transformări. În anumite zone ale creierului crește cantitatea de hormoni, de exemplu la nivelul amigdalei, care ne ajută să ne concentrăm în situațiile de pericol. Dar această reacție, atât de utilă când suntem amenințați, devine ea însăși un pericol când frica noastră este nejustificată. Anxietatea generalizată afectează creierul mamei, în special la nivelul anumitor arii, precum hipocampul sau amigdala. Acestea nu mai funcționează corect și nu mai pot modula reacția de teamă. Pentru o persoană cu frică cronică, lumea devine un loc format doar din pericole. Memoria sa este, de asemenea, afectată, stocând false amintiri și sentimente de spaimă, care îi întăresc convingerile distorsionate. Frica întrerupe sau încetinește anumite procese cerebrale, care ne permit să ne reglăm emoțiile, să citim expresiile faciale și limbajul non-verbal, să reflectăm înainte de a acționa și să procedăm corect din punct de vedere etic. Toate aceste efecte au ca rezultat un comportament inadecvat al mamei, caracterizat prin reacții distorsionate ce afectează viața sa și a celor din jur. În plus, anxietatea permanentă poate duce la afecțiuni ale sistemului cardiovascular, probleme gastrointestinale, ulcer, scade fertilitatea, determină îmbătrânire accelerată și chiar morți premature.
Furia face creierul să "explodeze"
La propriu. Cele mai multe atacuri cerebrale se întâmplă pe fond de furie nestăpânită, acumulată în timp și imposibil de gestionat. O mamă poate aduna în ea foarte multă furie. Nenumărate frustrări, faptul de a nu fi ascultată și înțeleasă, senzația că este depășită, sentimentul că nu va mai avea niciodată un moment de relaxare sau că nu va mai putea face nimic din ceea ce își dorea cândva, toate acestea duc la acumularea unei cantități imense de furie, însoțită și de puternice sentimente de vinovăție. Furia este, de regulă, un sentiment secundar. Ea acoperă adesea temeri, frustrări și dorințe neîmplinite, sentimente de nedreptate și neputință. Mai mult decât asupra altor sentimente chiar, mamele trebuie să se oprească asupra stării de furie, pentru că este cel mai clar semnal că vor ceva ce nu pot obține. Mai mult ajutor, mai multă atenție, mai mult timp pentru ele, mai multe oportunități. Furia trebuie luată în seamă, pentru că este periculoasă pentru creier și chiar pentru viață. Scânteia de furie declanșează mecanisme neuronale ce duc la creșterea nivelului de cortizol în organism, precum și de adrenalină și nor-adrenalină. Nivelul crescut de cortizol stimulează neuronii să permită trecerea unei cantități ridicate de calciu prin membrana lor, iar supraîncărcarea cu calciu face celula să "explodeze". Anumite zone sunt în special vulnerabile la efectele negative ale cortizolului. Astfel, creșterea cantității de cortizol în creier determină pierderi de neuroni la nivelul cortexului prefrontal, ceea ce ne afectează judecata, capacitatea de a lua decizii bune și de a face planuri de viitor. Cortizolul ucide neuronii din hipocamp și previne formarea altor neuroni, slăbind memoria. În plus, cortizolul descrește și cantitatea de serotonină, hormonul care te face fericit. În absența serotoninei, poți cădea mult mai ușor pradă furiei și suferinței, depresiei și comportamentelor agresive.Stresul schimbă structura creierului
Depresia stimulează inflamația creierului și moartea celulelor cerebrale
Fie că este vorba de depresia postnatală sau de o formă de depresie instalată mai târziu, aceasta este profund dăunătoare pentru creier. Pe lângă efectele similare anxietății, furiei sau stresului, depresia poate activa un răspuns inflamator la nivelul creierului. O persoană care are o perioadă depresivă mai lungă de șase-opt luni poate trece printr-o serie de complicații, determinate de această stare inflamatorie, precum moartea celulelor creierului, descreșterea secreției de neurotransmițători și afectarea funcției acestora, tulburări de dispoziție, dificultăți de învățare, afectarea memoriei. Depresia este asociată și cu o oxigenare deficitară la nivelul creierului care poate conduce la confuzie și distrugerea celulelor nervoase. O serie de funcții sunt afectate la persoanele depresive, precum funcționarea normală a hipocampului, a cortexului prefrontal sau a amigdalei. Ca atare, apar tulburări de memorie, de atenție, precum și dificultăți de reglare a emoțiilor și a dispoziției.Strategii pentru a menține sănătatea creierului
Sau, mai precis, pentru sănătatea emoțională. Așa cum am spus, emoțiile negative nu sunt dușmanii noștri. Așa cum "falsa pozitivitate", atât de promovată, nu este cea mai bună strategie pe care o avem. Nu trebuie să ne rușinăm de sentimentele noastre și să le negăm în fața altora, să pretindem că ne simțim bine, când nu este așa. O strategie mult mai bună este să acceptăm emoțiile negative, să le recunoaștem și să vedem ce vor să ne comunice, găsind totodată activități care să ne țină în echilibru și să contrabalanseze negativitatea, dar într-un mod autentic. Iată câteva strategii utile, pe care orice mamă le poate încerca, pentru a-și păstra creierul sănătos și în bună stare:
Fii mai aproape de mintea și de corpul tău. Încearcă să devii cât mai conștientă de emoțiile tale, să înțelegi modul în care reacționezi din punct de vedere fizic și psihic, cum răspunzi la stres și la alte stări negative. Acest lucru îți va permite să devii imediat conștientă când ești supărată și să fii mai atentă la semnalele corpului tău, să încerci să reglezi reacții care simți că-ți dăunează.
Primește cu deschidere și curiozitate ceea ce vine. Nu este un lucru ușor, dar poți începe prin a fi mai relaxată, agățându-te mai puțin de zona de siguranță, care, din păcate, nici măcar nu mai este confortabilă. Cu cât vei învăța să accepți mai ușor ceea ce vine, cu atât viața ta va deveni mai liberă, iar mintea mai sănătoasă.
Acceptă-te și fii propriul tău prieten. Toleranța la frustrare și capacitatea de a te privi cu blândețe sunt două calități excepționale, care garantează buna funcționare a creierului.
Învață tehnica recadrării, una dintre cele mai puternice unelte ale schimbării. Există zeci de moduri de a privi o situație, printre care și punctul tău de vedere. Atunci când nu vei mai fi atât de strâns agățată de el și vei testa și alte viziuni asupra lumii, s-ar putea să găsești lucruri plăcute acolo unde înainte vedeai doar stres și frustrare.
Încearcă să modifici raportul dintre emoțiile negative și cele plăcute. Unele cercetări au arătat că un raport de 3 la 1 între emoțiile pozitive și cele negative aduce echilibru în viața noastră. Sună cam matematic, este adevărat. Dar nu ne oprește nimeni să ne procurăm trei momente de satisfacție, bucurie sau liniște, după ce am experimentat o emoție negativă. Este un exercițiu pe care trebuie să-l experimentăm de câte ori putem. Dar nu oricum, ci în mod autentic și conștient. Așa că, după ce ai trecut printr-o stare neplăcută, alege chiar tul câteva lucruri plăcute și liniștitoare care să compenseze și trăiește-le cu toată deschiderea, fie că este vorba să savurezi o prăjitură, fie să-ți iei o oră liberă pentru tine.
Scrie scrisori de iubire și recunoștință. Poate părea forțat la început, dar nu vei ști ce efect are acest lucru, până nu încerci. Multe persoane care au făcut-o au povestit că și-au păstrat starea bună zile și chiar săptămâni.
Ia-ți o "Zi de sănătate mentală". Creează-ți propria zi, plină cu experiențe pozitive, o mini-vacanță în care alungi stresul din program, pentru că așa ai decis. În această zi, nimic nu trebuie să te supere. Nu trebuie să faci nimic forțat. Pur și simplu, atitudinea ta face totul. Chiar dacă nu te simți bine, te poți întoarce către starea ta negativă, acceptând-o, fără să te judeci. Fă totul așa cum simți și adu-ți cât mai multă bucurie. Fără să gândești prea mult, pentru că riști să cazi în capcana "falsei pozitivități". Ori, bucuria nu trebuie gândită, este de ajuns s-o trăiești.
Surse: https://www.independent.co.uk; https://theconversation.com; https://www.verywellmind.com; https://www.takingcharge.csh.umn.edu; https://www.nicabm.com
Urmareste-ne pe Google News
