”Lviv, Ucraina - Fiecare zi pentru ucrainieni a devenit un coșmar. Trupe în elicoptere rusești au aterizat în cartiere, au intrat în casele civililor, au distrus clădiri cu tancurile și și-au descărcat armele în spitale și orfelinate. Magazinele au rămas fără pâine și lapte și farmaciile s-au golit de medicamente. Putin numește asta o operațiune specială de ”denazificare” și demilitarizare și nu se sfiește să spună că vrea să cucerească întreaga Ucraină.
Lucrez ca jurnalist în Kiev. Dar în a cincea zi de război, am decis să părăsesc capitala cu cei doi copii ai mei mici spre Lviv, un oraș mai sigur din vestul Ucrainei. Am luat câteva lucruri: câteva haine de schimb, o cameră video, o vestă antiglonț, provizii de scutece, un set lego cu Harry Potter - pe care fiul meu cel mare o adoră - și un set de carioci fără de care fiul meu cel mai mic nu poate trăi. AM lăsat totul în apartamentul nostru din Kiev: artă ucraniană, albume foto, o colecție de benzi desenate.
Vezi această postare pe Instagram
Toată viața noastră a intrat în două valize. Soțul meu și cu mine am discutat deja despre asta: am fost forțați să părăsim Crimea după ce Rusia a anexat peninsula în 2014 și soțul meu și-a luat familia din regiunea ocupată Donbas, unde separatiștii preluaseră controlul. Războiul lui Putin împotriva Ucrainei a început acum, de fapt, acum 8 ani, dar pe atunci proiectilele cădeau numai într-o zonă. Acum războiul s-a împrăștiat în toată țara.
Conducând prin Kiev pentru a ajunge la gară priveam cum orașul s-a schimbat. Cozi la supermarket, puncte de control făcute din cărămizi și cauciucuri de mașină, soldați ucrainieni voluntari cu mitraliere pe marginea drumurilor. Majoritatea podurilor peste râul Dnieper, care legau brațul stâng de cel drept erau blocate de echipament militar. Doar două poduri erau deschise și erau ambuteiaje lungi de mașini cu oameni care încercau să părăsească orașul.
Am mai văzut asta, pe când lucram ca și corespondent în regiunea Donbas acum 8 ani. Fața celui mai mare oraș ucrainian din est, Donetsk, s-a schimbat dramatic atunci. Războiul schimbă fundamental fața orașelor; se impregnează pe tot ce era normal înainte. Până și cerul pare să își fi schimbat culoarea și a căpătat o nuanță putredă de gri. Cu fiecare împușcătura și cu fiecare explozie, culorile orașului devin din ce în ce mai șterse, amestecându-se într-o masă omogenă murdară.
Trecând prin Kiev, am văzut urme de tancuri în curți și pe străzi. Un obuz a distru o clădire nouă care era un salon minunat de nunți. Am văzut un tramvai ars în totalitate și străzi marcate de gropi de la obuze. Am observat fețele sumbre ale luptătorilor ucrainieni voluntari.
Gara din Kiev este plină de oameni zilele acestea. Mii de ucrainieni încearcă să iasă din zona de război, către vest. Însă la gară au venit cu toții: studenți din India și imigranți din Asia centrală, oamenii fără adăpost și manageri de la firmele de IT, reprezentativi ai minorităților etnice și fanatici religioși - totți s-au urcat în același tren. Fără dispute. Cei 44 de milioane de rezidenți al țării pare că acum ajung să se cunoască în aceste trenuri de evacuare și toți sunt uniți de un război la scară largă dezlănțuit de președintele rus.
(FOTO: Gara Przemysl, Polonia - O mamă și copilul ei, refugiați ucrainieni. Foto de Salvatore Laporta/KONTROLAB/LightRocket via Getty Images)
Noi, cei care rămânem în urmă ne riscăm viețile. Unii petrec zile și nopți în buncăre; alții se alătură unităților locale de apărare; unii organizează centre logistice pentru a ajuta militarii și refugiații. Toată țara s-a unit într-o singură inimă pulsând, pe care gloanțele rusești momentan nu o pot răni.
La gara din Lviv mai mulți jurnaliști s-au întâlnit cu mine târziu în noapte. Și ei au venit aici din Kiev pentru a-și continua munca într-o siguranță relativă. Pe când scriu acest articol, o sirenă urlă în Lviv. Proiectilele rusești pot ajunge și în acest oraș comercial și confortabil de la granița cu Polonia. De când bombardamentul rusesc a început, toți ucrainienii supraviețuiesc și speră că vom câștiga. Așteptăm ca acest coșmar nesfârșit să se termine.”
Cine este Katerina Sergatskova
Katerina Sergatskova este mai mult decât redactorul-șef și co-fondator al trustului media Zaborona din Kiev. Mamă a doi copii, Katerina este un jurnalist de excepție, care timp de 10 ani a analizat și investigat grupările teroriste din lume, migrațiile cauzate de războaie și persecutările politice. Născută în 1987, Katerina și-a dedicat 5 ani din viață pentru a investiga cea m ai mare organizație teroristă islamică, ISIS. A plecat pe front în Irak unde a intervievat și înregistrat declarații ale membrilor familiilor teroriste care au ajuns la închisoare. În timpul conflictului din Crimea a fost unul dintre puținii jurnaliști care au reușit să acopere evenimentele de ambele părți ale conflictului. A primit numeroase premii pentru activitatea ei, unul dintre cele mai importante fiind Kurt Shork Award, pentru curaj în jurnalism, pentru o serie de reportaje din teritoriile ocupate din Donbass, în 2015.
În prezent Katerina își continuă munca de jurnalist de război în Lviv, un oraș de la granița Ucrainei cu Polonia, unde ajută refugiații și relatează evenimentele pentru restul lumii. Conturile ei de Social Media, precum Twitter și Facebook, sunt actualizate zilnic cu ceea ce se întâmplă în orașul ucrainian amenințat de trupele rusești. ”Este cumplit de greu să continui să trăiești când știi că țara ta este într-un război cumplit. Dar continuăm să facem ceea ce știm mai bine: scriem știri, adunăm dovezi ale criminalității militare rusești, înregistrăm oamenii, filmăm reportaje. Și căutăm în continuare armură și căști pentru presă, medici și alți civili care muncesc în condiții periculoase, ne ajutăm colegii cu tehnica și coordonarea necesară pentru evacuarea civililor.” scrie jurnalista pe Facebook.
Surse: Los Angeles Times, Daily Mail, Facebook
Citește și:
Urmareste-ne pe Google News
