Mărturia sinceră a unei mame: "Mi-a fost frică să mai am un copil după ce l-am pierdut pe primul"

„Când am devenit mamă pentru prima dată, mi-am dat seama că iubesc acest rol. Îmi plăcea să am grijă de bebe, chiar și să-i schimb scutecul. 

Când a împlinit 2 ani, am rămas din nou însărcinată, dar de data aceasta, sarcina nu a fost planificată. Totuși, eu și soțul meu am fost foarte bucuroși că vom fi din nou părinți.

În timp ce visam cu ochii deschiși la noua noastră familie, am observat că am început să sângerez. M-am dus la spital și mi s-a făcut o ecografie, dar medicul mi-a spus că totul e în regulă, așa că m-a dus acasă.

În timpul nopții am sângerat din nou, mult mai abundant, dar când am ajuns din nou la spital, mi s-a spus că am pierdut sarcina. Avea 10 săptămâni.

Am fost surprinsă de cât de mult am suferit. Simțeam că a murit cineva și de fapt chiar așa era, chiar dacă era o ființă atât de mică.

Discutând cu o prietenă, am primit sfatul de a-i scrie o scrisoare bebelușului nenăscut,  lucru care m-a ajutat enorm, însă nu pot să zic că mi-a vindecat durerea.

Încă sufeream și mă gândeam că deși îmi mai doresc un copil, mi-e teamă să încerc din nou. Dacă se întâmpla la fel și de data aceasta? Plus că nu era momentul potrivit, urma să ne mutăm și eu trebuia să-mi caut alt job…

Am zis că vom mai încerca, dar mai târziu.

Trecuse deja un an și jumătate de la pierderea sarcinii,dar tot nu era momentul potrivit. 

Într-o zi, a venit mama la mine și m-a întrebat, dintr-o dată, dacă ne mai dorim copii. I-am sous că da, doar că există n motive pentru care nu e acum momentul potrivit. I le-am înșirat pe toate și la final, s-a uitat la mine, a ridicat din umeri și a spus „cred că ar trebui să încercați mai devreme, decât mai târziu”.

M-a surprins răspunsul ei și totodată, am simțit că mă văd în oglindă, foarte clar. Mi-am dat seama că îmi căutam scuze permanent, pentru că îmi era teamă să nu pierd sarcina din nou.

Discuția cu mama din acea zi m-a ajutat enorm. Atât de mult, încât 10 luni mai târziu, am născut al doilea copil”.

Totul e bine când se termină cu bine. Dacă te-a inspirat povestea acestei mămici, împarte-o și cu ceilalți.