Simptomele endometriozei au început încă de când era în școala generală. Întâi au început durerile, apoi au urmat numeroase internări în spital și tratamente cu pastile pentru durere.
„Cam asta e viața unei femei care suferă de endometrioză. Dureri mari și pastile din ce în ce mai puternice, de care devii dependent într-un final” declară mămica.
La momentul acela, femeia nu știa că suferă de endometrioză. A aflat abia atunci când avea 21 de ani, după ce s-a dus la un medic ginecolog foarte bun, unde perioada de așteptare era de 4 luni.
Până la momentul aflării diagnosticului, femeia simțea că avea o boală invizibilă. Deși lua tratament, nu știa exact ce e în neregulă cu ea. S-au speculat mai multe diagnostice până ce, în final, l-a aflat pe cel corect.
Viața cu o endometrioză invizibilă, nediagnosticată, a făcut-o dependentă de pastile pentru durere. Câteodată le lua și pentru a amorți durerea interioară, nu doar exterioară.
„Iubitul meu din timpul liceului încerca să mă sprijine (cel puțin asta zicea el), însă nu reușea. La un moment dat, începusem să mă îngraș din cauza unor anumite pastile pe care le luam la vremea aia. Atunci mi-a spus că nu mă mai poate iubi dacă continui să mă îngraș. Ne-am despărțit la puțin timp după aceea”.
Însă lucrurile s-au îmbunătățit când a primit diagnosticul și toate durerile pe care le-a simțit vreodată, i-au fost validate. La puțin timp după aceea, a făcut prima operație pentru extirparea chistului care apăruse în urma bolii.
„Începeam să mă simt mai bine, nu doar fizic, ci și psihic. Tocmai terminasem facultatea și eram într-o relație minunată cu soțul meu actual. Simțeam că, în sfârșit, venise și momentul meu de fericire” povestește femeia.
„La puțin timp după ce m-am căsătorit, am făcut și primul copil. Știam că endometrioza mă poate împiedica să rămân însărcinată, așa că m-am bucurat nespus când am văzut că testul de sarcină este pozitiv.
Medicii mi-au recomandat să nu mai fac al doilea copil decât după cel puțin 3 ani, însă am rămas însărcinată cu al doilea la mai puțin de un an după ce am născut. Mi-am născut fiul prin cezariană, pentru că diagnosticul meu nu mi-a permis să nasc natural.
După ce am născut, medicii mi-au spus că endometrioza s-a extins din nou, în corp. Mi-au spus că trebuie să fac histerectomie (extirparea uterului) pentru a nu lăsa boala să îmi afecteze și mai mult organismul.
Deși voiam să mai fac al treilea copil, am decis să fac histerectomia, pentru că am aflat că nu mai puteam duce o sarcină. Mai mult, am avut noroc că am făcut cei doi copii la momentul la care i-am făcut, întrucât, dacă mai așteptam să-i fac era prea târziu.
Toți medicii mi-au spus că este un miracol faptul că am reușit să devin mamă, deoarece cele mai multe femei cu endometrioză nu reușesc să conceapă.
Așa că m-am împăcat cu ideea și i-am lăsat pe medici să-mi scoată uterul”.
Din păcate, femeia a mai făcut multe vizite la spital și după histerectomie. A avut numeroase operații din 2018 până în 2022, din cauză că endometrioza s-a extins până la punctul în care nu se mai putea trata. Așa că a fost nevoie i să extirpeze chisturile care îi puneau în pericol sănătatea.
„Sunt programată din nou pentru o nouă operație peste două săptămâni. Am momente în care plâng mult și în care mi-e foarte greu. Dar merg înainte, cu ajutorul familiei mele care mă susține enorm.
În momentul acesta iau antidepresive și pastile pentru durere, dar nu mai sunt dependentă de ele. Sper din suflet ca aceasta să fie ultima mea intervenție și să-mi pot trăi viața departe de sălile de operație, măcar o bună perioadă de timp de acum încolo” a spus mămica la finalul poveștii sale.
Articol preluat de pe www.lovewhatmatters.com.
Surse foto: www.pexels.com, istock
Surse articol: www.lovewhatmatters.com
Urmareste-ne pe Google News
