Patti White (din California) a prezentat pe o rețea de socializare povestea fiicei ei mai mari, Lisa, care are Sindromul Down și a devenit mamă.
Femeia a povestit cum a încercat să-și crească fiica, astfel încât să o învețe să fie cât mai independentă. A reușit în acest demers, aceasta ajungând să locuiască singură încă de la vârsta de 18 ani. De asemenea, Patti White a precizat că Lisa era capabilă și să călătorească singură și și-a găsit rapid un job la un magazin din orașul în care locuiau.
Patti a spus că, pe când Lisa avea 17 ani, avusese o discuție cu ea referitoare la faptul că ar fi fost recomandat să-și lege trompele uterine pentru a nu avea copii. Inițial fata fusese de acord, dar după ce a discutat cu medicul de la clinica respectivă și a realizat că procedura nu i-ar mai fi permis să devină mamă, a refuzat să o efectueze.
Lisa l-a întâlnit pe cel care avea să devină tatăl fiului ei, Nic, la locul de muncă. Avea pe atunci 29 de ani. Partenerul ei (in varsta de 24 de ani) suferea și el de Sindromul Down.
Mama Lisei, Patti, le-a facilitat celor doi ședințe de consiliere și de instruire în vederea utilizării mijloacelor contraceptive, deși credea că partenerul fiicei ei era cel mai probabil steril (în condițiile în care Sindromul Down afectează capacitatea de concepție).
După câteva luni, Patti a primit un mesaj pe telefon de la Lisa, în care aceasta o anunța că va deveni bunică. Inițial ea s-a îngrijorat, în condițiile în care partenerul Lisei avea și el Sindrom Down.
Speriată, Patti s-a adresat serviciilor specializate în managementul situației mamelor cu dizabilități care rămâneau însărcinate. Ea se temea că o comisie va veni și că, odată ce bebelușul se va naște, acesta va fi luat de lângă mamă de către Serviciile Sociale.
Patti s-a dus cu fiica la ei la un specialist în genetică, iar acesta i-a spus Lisei că întreruperea sarcinii era o opțiune, întrucât copilul s-ar fi născut și el cu Sindromul Down. În schimb, reacția ei a fost următoarea: „Dacă voi avea un copil cu Sindromul Down, înseamnă că va fi la fel ca mine și voi fi mândră de el!”
După decizia de a păstra sarcina, Lisa și partenerul ei au urmat cursuri prenatale. Sarcina Lisei a fost considerată ca fiind cu risc ridicat.
Lisa a născut prematur, cu 4 săptămâni mai devreme, insistând ca fiul ei să vină pe lume printr-o naștere naturală, ceea ce s-a și întâmplat. La naștere, Nic avusese un scor APGAR redus și viața sa a fost în pericol.
După ce bebelușul s-a simțit bine, Lisa și tatăl lui Nic au început să locuiască împreună. Lucrurile nu au mers bine între ei și s-au separat.
Tatăl lui Nic a decedat pe când acesta avea 5 ani, Lisa a suferit o depresie puternică și alte complicații, fiind nevoie să i se efectueze o intervenție chirurgicală pe cord, a relatat mama ei.
Patti și tatăl vitreg al Lisei s-au străduit să aibă cât mai multă grijă de Lisa și de Nic, scopul lor fiind să-i demonstreze Lisei că era capabilă să-și crească propriul fiu. Cu toate acestea, Patti nu s-a ferit să spună că Nic a crescut în casa ei.
Pe măsură ce a crescut, fiul Lisei, Nic, a considerat că are două mame: pe Lisa și pe Patti. El a declarat de mai multe ori cât de mult ține la ambele, dar despre Lisa a spus că: „Mi-a dat viață și dragoste și mi-a dat nevoi speciale și este mereu minunată și este frumoasă”.
Între timp, Nic a devenit pasionat de înot și și-a găsit o parteneră. Patti are grijă ca și Nic să beneficieze de tot sprijinul necesar pentru a deveni o persoană cât mai independentă.
Mama Lisei și-a încheiat postarea spunând că decizia fiicei ei de a păstra copilul le-a dat radical viața peste cap, dar că, în ciuda sacrificiiilor făcute, „Nu puteam da înapoi și nici nu aș fi vrut asta. Nu am niciun regret”.
După ce povestea Lisei a devenit cunoscută, ea a stârnit în general reacții pozitive, speranță în rândul părinților ce au copii cu Sindrom Down, dar pe de altă parte au fost și voci care au blamat-o pentru decizia ei de a deveni mamă, în ciuda dizabilității cu care se confruntă.
Surse: facebook.com, embracingwade.wordpress.com
Surse foto: facebook.com