Mamele sociale ce se ocupă de copii în satele SOS au început să fie angajate în cadrul acestor structuri după revoluția din 1989, când în special industria textilă avusese de suferit și multe femei și-au pierdut locul de muncă. O mare parte dintre ele aveau în jurul vârstei de 50 de ani când au ajuns în aceste „sate” și, în general, aveau copiii care crescuseră și porniseră pe propriul drum. Elena Mihai (cunoscută ca mama Lenuța) se numără și ea printre ele, lucrând în Casa 6 din cadrul satului SOS din Cisnădie de mai bine de 10 ani.
Ce înseamnă să ai o mamă - povestea mamei Lenuța
Satul SOS din Cisnădie (ce cuprinde 12 case) a fost inaugurat și deschis oficial în octombrie 1993. Mama Lenuța a ajuns acolo în anul 2008, când fabrica în care lucrase timp de 24 de ani se desființase. Despre cum a început povestea ei în satul SOS Cisnădie, despre cum a arătat ce înseamnă să ai o mamă, poți afla din interviul pe care aceasta l-a acordat și care poate fi vizionat în videoclipul postat de „recorder.ro”:
„Eram singură, copiii erau pe drumul lor și m-am trezit la 50 de ani pensionară și nu-mi găseam locul acasă. Trebuia să-mi găsesc o ocupație, nu puteam să stau. Am aflat că SOS angajează părinți sociali, am venit, am vorbit, am fost la interviu și foarte repede am început munca.”
Mama Lenuța a luat în grijă 5 copii (unul dintre ei este acum student) ce petrecuseră o perioadă în centre de plasament și nu s-a ferit să relateze prin ce a trecut la începutul perioadei în care aceștia au ajuns în casa ei:
„Sunt lucruri dureroase, de care n-ați vrea să știți...Când au venit și am pus pâinea pe masă...Și-a luat fiecare bucata de pâine și stătea cu mâna pe felia de pâine...Atunci, la început, parcă nu reacționam când îmi strigau „mami, mami”, dar după aia m-am obișnuit. Când ești zi de zi aici cu ei se creează așa, o afecțiune.”
A ținut să precizeze că și-a dat seama de la bun început că sarcinile ei reprezentau mai mult decât „un serviciu”, în condițiile în care trebuia să se implice pe deplin pentru a sprijini fiecare copil pe care îl primise în grijă:
„Eu am știut că e un job și de multe ori m-am gândit: „Ăsta este un serviciu”, dar dacă vii la serviciu ca după opt ore să-ți pui geanta pe umăr și să pleci, niciodată nu vei face cu copiii nimic. Ei nu sunt obiecte.”
Zi de zi, a încercat să-i cunoască pe toți copiii din casă și s-a străduit să le ofere afecțiune, să-i ajute la teme:
„Nu pot să vă spun cât de mult contează pentru ei să-i strângi așa, un pic...Mai ales când sunt mici...Atunci când stăteam și făceam teme, eu știam că mă urau, mă urau atunci...Nicușor într-a VII-a, copil premiant. Copil care mă ajuta să facă temele și cu alți copii.”
Ce a mai însemnat pentru copiii din Casa 6 din satul SOS din Cisnădie să aibă o mamă? Să-și petreacă foarte mult timp alături de ea, inclusiv în perioada sărbătorilor: „Eu sărbătorile le-am făcut cu ei, aici. I-am ținut foarte mult pe lângă mine, am stat, am discutat...”
Într-o postare de pe pagina de Facebook SOS Satele Copiilor, nu s-a ferit să dezvăluie că:
„Când merg acasă la mine, îmi este foarte dor de copiii mei de aici și parcă abia aștept să mă întorc să îi văd. Viața mea este și va rămâne legată de ei, de copiii pe care i-am crescut și pe care vreau din toată inima să îi văd mari, la casele lor, fericiți. Ținem mult unii la ceilalți și totul se face din drag și respect, zi de zi. De fiecare dată când am nevoie de ajutor pentru treburile casei, fără să îi rog, ei au și făcut ce este nevoie.”
Faptul că mama Lenuța a reușit să dovedească ce înseamnă să ai o mamă se vede cel mai bine din ceea ce au povestit despre ea câțiva dintre copiii care au crescut în Casa 6 din satul SOS din Cisnădie. Iată câteva exemple în acest sens, care pot fi identificate și într-un videoclip postat pe YouTube:
- Nicușor: „Nu știu, s-a creat așa, probabil că și la ceilalți copii, s-a creat așa o legătură...Intenționăm, eu și ceilalți copii, să ținem legătura cu ea tot timpul”
- Ela: „Cu ajutorul ei sunt ceea ce sunt...mă simt mai apropiată când zic „mamă”. Când zic „mamă” e altceva...Am învățat că trebuie să lupți pentru visul tău. Îi sunt recunoscătoarei mamei, datorită ei suntem toți așa”
- Eliza: „...A stat acolo cu mine acolo la masă, până la 12 noaptea și făcea teme cu mine și am învățat foarte multe. Tot timpul m-a sprijinit, mai ales în legătură cu liceul pe care am vrut să-l urmez. Îmi dau seama că merită să-i spun „Mama”: pentru că mama este persoana care te crește și care te ajută.”
- Rodica: „S-a implicat foarte mult din punct de vedere...pot să zic și sentimental? A încercat să fie lângă noi ca o mamă adevărată...Pot să spun că a fost o copilărie reușită.”
SOS Satele Copiilor se referă la un ONG internațional, care a apărut în Austria la finalul celui de-al doilea Război Mondial. Ideea înființării i-a aparținut medicului pediatru Hermann Gneimer, care s-a gândit să le ofere șansa copiilor rămași orfani după război să fie crescuți de mame sociale, în sate. Medicul a considerat că, având posibilitatea să locuiască într-o familie formată în jurul unei mame, copiii vor putea să treacă mai ușor peste traumele din război și puteau să aibă parte pe viitor de o viață normală.
În România, SOS Satele Copiilor a început să funcționeze după 1989 plecându-se de la următorul obiectiv: pentru a le oferi minorilor din leagănele și din casele de copii șansa la un viitor mai bun. Același obiectiv se menține și în prezent, după cum a mărturisit chiar Directorul General SOS Satele Copiilor România pe site-ul organizației:
„De aproape 30 de ani, oferim o copilărie fericită, o îngrijire potrivită și o educație bună copiilor lipsiți de ocrotirea părintească. Suntem o mare familie, așadar ne asumăm un angajament pe termen lung. Zi de zi, protejăm, creștem, educăm, formăm, iubim și integrăm în societate generații de copii care au nevoie de ajutor pentru a crește și a se dezvolta într-un mediu sigur și armonios. În plus, prin intermediul serviciilor noastre specializate de consiliere, sprijinim familiile din comunități dezavantajate să le asigure copiilor lor o dezvoltare corectă. Misiunea noastră în România crește frumos, iar eforturile familiei SOS Satele Copiilor România sunt răsplătite în mod constant cu rezultate bune. În cei aproape 30 de ani, am susținut peste 65.000 de copii, tineri și adulți să aibă o viață mai bună și nu ne oprim aici.”
Satele SOS au început să fie ridicate încă din anii ’90, în momentul de față în țară existând trei astfel de sate: în județul Bacău, în București și la Cisnădie (județul Sibiu). Denumirea de „sat” a fost dată întrucât este vorba despre așezări ce sunt „replica” unui sat (cu case ce se încadrează în arhitectura locului, cu grădinițe, cu școli, cu locuri de joacă, străzi etc.).
Sursă poză: facebook.com/SOSSateleCopiilor/photos/
Surse: atitudinea.ro, recorder.ro, sos-satelecopiilor.ro
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com, facebook.com, youtube.com