Ce este abandonul?
In Romania, ca si in alte tari membre UE, nu exista inca o definitie legala clara si completa a termenului de abandon a copilului. Aceasta ambiguitate privind aspectele care constituie abandonul copilului ridica foarte multe semne de intrebare. De-a lungul timpului au existat si exista inca, din pacate, un numar mare de abandonuri de copii atat in maternitati, cat si in diverse alte locatii care pot pune in pericol viata copilului.
Odata cu proiectul Daphe, finantat de UE, au fost diferentiate doua tipuri de abandon: unul deschis si altul secret.
Abandonul deschis a fost definit ca parasirea cu buna stiinta a copilului de catre parintele sau, parinte a carui identitate este cunoscuta si care respinge in mod voit raspunderea parinteasca. De asemenea, niciun alt membru al familiei nu poate sau nu vrea sa isi asume raspunderea de a avea grija de copil.
Abandonul secret este cel in care parasirea copilului se face in secret de catre parintele sau, acesta nu poate fi identificat si deci respinge in mod voit si anonim raspunderea parinteasca.
Cauzele abandonului copiilor
Mai multe studii au demonstrat ca cele mai frecvente cauze ale abandonului copiilor sunt saracia sau problemele financiare, depresia post-natala, restrictii privind accesul la avort, lipsa informatiilor legate de planificarea familiala, situatia de a fi parinte singur, un posibil handicap al copilului, sarcina rezultata ca urmare a unui viol, abuz din partea partenerului, dar si o lipsa a serviciilor si resurselor pentru sustinerea parintilor care au copii cu handicap.
In urma acestor studii s-a dovedit ca majoritatea parintilor nu isi doresc abandonarea copiilor lor, insa atunci cand sunt confruntati cu saracia, excluderea sociala sau boala, acestia iau deseori aceasta decizie, gandindu-se ca astfel procedeaza cel mai bine in interesul copilului. Se pare astfel ca majoritatea merge pe principiul "Decat sa il chinuiesc langa mine, fara sa-i pot oferi resursele necesare unui trai decent, mai bine il las la un centru de plasament". Insa, dupa ce fac acest gest, multi uita, din pacate, sa ii mai si viziteze in aceste centre care nu vor putea sa le tina loc de parinti copiilor abandonati, ci doar sa le ofere o educatie si un adapost, dar nu si raspunsuri la toate intrebarile legate de parintii lor.
In Romania, in incercarea de a reglementa adoptia si situatia copiilor institutionalizati, s-a adoptat in 1993 Legea 47, conform careia, copiii aflati in centrele de plasament si care nu au fost vizitati de parintii lor timp de 6 luni deveneau adoptabili. Din pacate, aceasta lege a condus la numeroase abuzuri, in special in ce priveste adoptia internationala. Ulterior, in anul 2004, s-a adoptat o noua legislatie privitoare la protectia drepturilor copilului si adoptie, lege modificata si completata in 2009 si apoi, in 2011.
Solutii pentru prevenirea abandonului
In majoritatea tarilor Uniunii Europene, printre care si Romania, s-au instituit mai multe masuri pentru prevenirea abandonului copiilor. Acestea cuprind:
- Asistenta sociala
- Servicii de planificare familiala
- Institutii pentru ingrijire de zi
- Sustinere financiara
- Unitati mama si copil
- Programe pentru familiile cu risc crescut
- Linii telefonice de urgenta pentru mamele ce au nevoie de ajutor
- Ghid privitor la impiedicarea abandonului in maternitati
- Asistenti sociali in maternitati
- Instruirea personalului medical pentru a putea recunoaste si administra situatiile de risc ridicat
Bineinteles, aceste masuri sunt doar de ordin primar, insa reprezinta un pas in plus spre prevenirea abandonului copiilor. In acest sens, statisticile Directiei pentru Protectia Copilului au dovedit o scadere a numarului de abandonuri in ultimii ani, ca urmare a acestor programe ori a implementarii unor campanii publicitare pentru responsabilizarea parintilor/viitorilor parinti.
Mentiuni
Dupa cum am mentionat mai sus, exista parinti care, din diverse motive, aleg sa isi abandoneze copiii fie in centre de plasament ori maternitati (s-a dovedit ca cei mai multi copii abandonati au varste cuprinse in 0-3 ani), fie in diverse alte locatii mai mult sau mai putin sigure. Ce trebuie insa stiut?
Acesti copii raman in centrele de plasament pana la varsta de 18 ani. Apoi, sunt lasati sa se descurce singuri. Cum anume, nu se stie.
In cazul in care parintii au o situatie materiala precara si nu isi pot permite cresterea in bune conditii a copilului, pot solicita internarea acestuia intr-o unitate de ocrotire sociala, de a fi adoptat sau incredintat unui asistent maternal. Parintii au insa obligatia sa inregistreze nasterea la Oficiul de Stare Civila. Intr-adevar, chiar si in ciuda tuturor acestor reglementari legislative, in Romania exista inca un numar foarte mare de abandonuri de copii cu varste cuprinse intre 0 si 14 ani.
Pe de alta parte, in unele tari insa, nu mai este considerat ilegal sa abandonezi un copil, atat timp cat el este lasat undeva in siguranta. In anumite tari europene exista leagane speciale de copii unde mamele isi pot lasa copilul in mod anonim. Ca de exemplu in Franta, unde mamele au dreptul sa ramana anonime pentru copiii lor dupa nasterea intr-un spital. In urma acestei "nasteri anonime" nu se poate stabili legatura intre mama si copilul sau. Ramane de discutat daca aceasta "libertate/ drept" a mamelor salveaza viata copilului si il ajuta intr-o oarecare masura, ori, dimpotriva, incurajeaza parintii sa isi abandoneze copiii.
Voi ce credeti?
Urmareste-ne pe Google News
