„Când l-am născut pe fiul meu, ne aflam în toiul iernii canadiene. Asta înseamnă că eram blocați în casă, din cauza zăpezii. Iar când nu mai era atât de multă zăpadă, puteam merge doar la mall, unde era cald.
Mergeam la film, la masă, ne plimbam…și toată lumea îmi spunea cât sunt de norocoasă. Așa este, sunt norocoasă și pot să văd magia din momentele petrecute cu fiul meu, însă uneori e prea mult.
Când deveneam frustrată, ca orice mamă, persoanele din jurul meu îmi spuneau să mă liniștesc și să mă bucur și de momentele astea, pentru că nu voi mai avea parte de ele când cel mic va crește. Deși înțeleg logica din spatele acestui sfat, când auzeam asta mă simțeam vinovată. Mă întrebam de ce mă simt frustrată uneori, nu ar trebui să fiu mereu fericită? Și uite așa, venea sentimentul de vinovăție.
Când îmi luam câteodată telefonul în mână, în timp ce fiul meu se juca pe covor, gândul din spate era „oare nu ar trebui să fiu lângă el?”.
Dar treaba este că bebelușii sunt ca un tort delicios, ca cel mai bun desert pe care l-ai mâncat, însă nu poți mânca acest desert la fiecare masă.
Nu e absolut nimic greșit în a încerca și altă mâncare, din când în când. Îmi iubesc copilul și mi-aș da viața pentru el, însă uneori pur și simplu am nevoie de o pauză. Și nu înseamnă că e ceva în neregulă cu mine. Sau cu orice mamă care simte nevoia de același lucru.
Pentru ca noi, mamele, să funcționăm cum trebuie, avem nevoie de un timp pentru noi, în care să facem un duș, în care să dormim o noapte întreagă, în care să ne machiem și să ne aranjăm părul, sau pur și simplu în care să stăm puțin cu ale noastre gânduri. Nimic mai normal”.
Deci, dragi mămici, vă urăm poftă bună la tort și apoi, curaj pentru a cere o pauză atunci când simțiți nevoia!
Ție ce îți place să faci în pauzele tale?
Surse foto: www.pexels.com
Surse articol: pregnantchicken.com