Am aflat că bona îmi duce zilnic copilul într-un subsol de bloc. Ce am descoperit ne-a schimbat complet viața

Cum ar reacționa un părinte dacă ar afla că bona copilului său îl duce într-o pivniță în fiecare zi și pe măsură ce acest lucru se întâmplă, și atitudinea micuțului sau micuței se schimbă? O mamă a fost pusă în această situație ingrată și greu de gestionat, aflând un secret șocant.

Deși se pregătea pentru coșmarul vieții ei atunci când i-a urmărit pe cei doi cum coboară în subsolul unei case părăsite, descoperirea pe care a făcut-o a fost puțin spus surprinzătoare.

Femeia mărturisește că întreaga situație i-a zguduit lumea așa cum o știa până atunci.

„Liam părea să se îndepărteze de mine tot mai mult și lumina din ochii lui se stingea vizibil”

Dayna este numele celei care și-a deschis sufletul, medic și mamă singură care încearcă să găsească un echilibru între o carieră solicitantă și viața alături de fiul ei în vârstă de opt ani, Liam.

Tocmai de aceea, a angajat o bonă pentru a suplini nevoile acestuia, deși băiatul este prioritatea ei numărul unu și „lumina vieții ei” așa cum îl descrie. Amabil, grijuliu, puțin timid, Liam a avut întotdeauna o legătură strânsă cu mama sa până de curând.

„Acum câteva săptămâni am început să observ că este ceva în neregulă. În fiecare zi după ce veneam acasă de la spital, Liam părea epuizat și nu doar obosit, ci distant. Avea ochii grei, energia scăzută și părea speriat. De fiecare dată când îl întrebam ce este în neregulă cu el, doar ridica din umeri spunea „sunt bine mamă”.

Dar îl întrebam „Liam dragă, ești sigur? Nu pari tu însuți, se întâmplă ceva la școală?” „Nu, totul este în regulă”, și încerca să forțeze un zâmbet, dar parcă puteam simți că nu mai este la fel cum era înainte. M-am gândit că este doar obosit, că se uită prea mult la televizor, dar îngrijorarea mea continua să crească.

Am încercat să nu par paranoică, dar în fiecare zi, Liam părea să se îndepărteze de mine tot mai mult și lumina din ochii lui se stingea vizibil. Într-o seară, după ce l-am băgat în pat, m-am uitat pe filmările camerei de securitate pe care le-am montat din motive de siguranță.

Grace, bona lui Liam nu știa nimic despre ele. Am ezitat la început, simțindu-mă vinovată, dar pur și simplu nu puteam scăpa de sentimentul că ceva este în neregulă”, își începe mama mărturisirea.

„Unde îl duce pe copilul meu? De ce coboară la subsol cu el?”

În momentul în care mama a început să urmărească înregistrările, inima i s-a făcut cât un purice. În fiecare zi, la ora prânzului, Grace îl scotea pe Liam din casă, deși îmi spunea mereu că își fac împreună temele și rămân în confortul locuinței.

Plecau ore întregi, iar când se întorceau, Liam părea murdar, obosit și nu mai era el. Pe o altă înregistrare a văzut-o pe Grace ștergându-l înainte să ajungă mama acasă, de parcă ar fi ascuns ceva.

În plus, îi făcea un semn cu degetul peste buze spunându-i încet să tacă, așa că mama nu a putut să nu se întrebe unde îl duce în fiecare zi pe copilul ei.

„Mi-am luat o zi liberă de la serviciu, spunându-i șefului meu că voi întârzia și am parcat pe o stradă lăturalnică, așteptând ca Grace și Liam să plece. Așa cum mă așteptam, în jurul prânzului s-au strecurat afară și au mers amândoi de mână pe stradă.

I-am urmărit de la distanță, dar inima bătea parcă să-mi sară din piept. Am coborât pe o alee pe care nu observasem până atunci, iar la capătul ei se afla o clădire veche și dărăpănată. Acolo au intrat ei, pe o ușă cu clanța ruginită.

Apoi amândoi au dispărut înăuntru. Am ezitat o clipă, dar m-am strecurat cu mâinile tremurânde în timp ce mi-am scos telefonul și am apăsat pe înregistrarea video. M-am strecurat înăuntru, pașii mei abia fiind auziți, pentru a vedea ce se întâmplă.

Aerul era greu, umed, mucegăit, mirosea ca un loc uitat de timp. Am văzut niște scări care ducea într-o pivniță ceva ce părea un subsol, iar stomacul mi s-a strâns brusc. Ce făcea Grace cu fiul meu în pivniță?

Am așteptat câteva minute, apoi m-am strecurat mai aproape și fiindcă ușa era întredeschisă, am putut să fac lumină asupra a ceea ce se întâmpla cu fiul meu”, spune mama.

Sfaturi de la o bonă: Cele 5 lucruri pe care să nu le faci când angajezi o bonă

„Vreau doar să fii fericită, mami”

„Subsolul pe care mi-l imaginam ca fiind o cameră rece murdară și sinistră, nu era. De fapt, era o cameră mare, puternic luminată, cu pereții proaspăt vopsiți într-un ton de măsliniu, culoarea mea preferată.

Într-un colț era un birou mic de lemn, acoperit cu modele de cusut așezate cu grijă, iar băiatul meu stătea lângă o cutie uriașă de carton în mijlocul camerei. A fost foarte surprins când m-a văzut, a strigat la mine: „mamă ce cauți aici?”, iar eu, cu vocea tremurând, am bâlbâit doar: „ce e asta? Ce se întâmplă aici?”.

Liam s-a uitat emoționat la mine, apoi la Grace, mușcându-și buza așa cum făcea de fiecare dată când era anxios. Mi-a spus că încerca să mă surprindă și că găsise vechiul meu jurnal de când eram eu copil. Acolo a citit mărturia mea din copilărie în care îmi exprimam dorința de a deveni croitoreasă.

Așa că fiul meu a vrut doar să-mi amenajeze o cameră în care eu să îmi croiesc singură hainele și chiar să am propriul meu brand. Nu m-am gândit la jurnalul acela ani de zile și abia îmi aminteam ce am scris în el, darămite visurile pe care le așternusem în paginile îngălbenite de timp.

Liam mi-a citit din jurnal „dar părinții mei mă obligă să devin doctor și asta mă întristează cu adevărat. Eu vreau să fiu croitoreasă”. Am simțit că mi se taie respirația. Am îngropat acele sentimente atât de adânc, încât aproape că uitasem că au existat vreodată. Iar fiul meu mi-a amintit de un vis la care renunțasem de mult.

„Am vrut să te fac fericită mamă, doar am vrut să te fac fericită. Așa că am întrebat-o pe Grace dacă m-ar putea ajuta să-ți construiesc un loc în care să poți să coși. Venim în fiecare zi după școală să lucrăm la visul tău”, a mai mărturisit femeia.

Băiatul susține că a făcut economii de-a lungul timpului din banii pe care îi dădea mama lui pentru pachețel, bani pe care i-a folosit se investească într-o mașină de cusut second hand și în câteva instrumente de croitorie.

Iată cum, deși uneori adulții uită să creadă în puterile lor, copiii le amintesc că merită să lupte pentru visurile lor.