Un băiețel orfan se ruga zilnic, la biserică, să vină mama lui după el. „Te iau la mine acasă", a auzit într-o zi

Copiii orfani au dorințe pe care uneori nici divinitatea nu le mai poate îndeplini. Adesea ei își doresc familia înapoi, părintele plecat la ceruri sau care i-a abandonat să vină să îi ia acasă.

Este și cazul unui băiețel lăsat la un orfelinat, care se ruga adesea în biserică ca mama lui să vină după el. Ce s-a întâmplat într-o bună zi depășește orice imaginație.

„O vreau pe mama mea, poți să o trimiți la mine, te rog?”

Alan este protagonistul poveștii noastre de viață, are șase ani și nu a avut ocazie niciodată să își vadă mama. Până într-o bună zi, când viața lui s-a schimbat complet. Băiețelul se ruga adesea în biserica din apropierea orfelinatului să o întâlnească pe mama lui, să vină să îl ia acasă.

Se gândea cât de diferită ar fi pentru el viața dacă mama ar fi alături de el. Dar din păcate, nu mai știa nimic de ea, dacă trăiește sau nu...

„Doamne Iisuse Hristoase, Cel despre care oamenii spun că le știe pe toate, îngrijitorii mei din centrul de plasament mi-au spus să bat la ușa Ta și să-ți cer Ție tot ce am nevoie ție. O vreau pe mama mea, poți să o trimiți la mine, te rog?”

Aceasta a fost rugăciunea spusă printre suspine de micuțul Alan cu obrajii brăzdați de lacrimi și înroșiți de rugăciunile fierbinți. Nu mai dorea nici măcar să se întoarcă în centrul în care era adăpostit pentru că adesea copiii își băteau joc de el.

Râdeau și spuneau că mama lui nu se va întoarce niciodată și nu avea de ales decât să aștepte ca cineva să-l adopte. Numai că rugăciunea spusă din inimă în acea zi se pare că a fost ascultată de Dumnezeu.

Povesti adevarate. Drama unei fete din orfelinat. El mi-a dat banii sa fac avort! Eu vreau copilul, dar nu stiu cum trebuie sa se poarte o mama. Afla ce-i raspunde psihologul nostru

„Copilul meu, am venit după tine!”

„Doamne Iisuse Hristoase, nu-mi răspunzi deloc, de ce? Vreau să fiu împreună cu mama mea ca fata aceea. Mi s-a spus că toate rugăciunile noastre către Tine au răspuns, dar mie de ce nu-mi spui nimic?”, a continuat el.

„O să te iau”, a spus dintr-o dată vocea unei femei din spatele lui. „Copilul meu, am venit după tine. Te rog să nu mai plângi”, a adăugat ea. Alan, uimit, s-a întors și în spatele ei se afla femeia cu fetița pe care le vedea mereu în biserică.

Îngrijitoarea de la centrul de plasament în compania căreia se află Alan în biserică a întrebat-o cine este. La care ea a răspuns: „Numele meu este Annette. Sunt mama lui Alan și vin zilnic aici să-ș văd și să mă asigur că este bine”.

„Ești mama lui? Ai vreo dovadă?”
Annette a scos o fotografie cu ea, ținând în brațe un nou născut. „L-am lăsat în pragul orfelintului acum șase ani”.

„Este de necrezut, așa arăta Alan când l-am luat prima dată de la pragul ușii în acea noapte ploioasă. De ce ți-ai lăsat copilul? Cum poți fi o mamă atât de lipsită de inimă și de sentimente?”

Femeia a început să plângă și a dezvăluit cea mai tristă poveste din viața ei.

„Nu am putut să-l uit niciodată pe fiul meu. Părinții mei m-au obligat să îl abandonez la 16 ani!”

Anette a rămas însărcinată la vârsta de 16 ani. Iubitul a părăsit-o, iar părinții au îndemnat-o să întrerupă sarcina. Ba mai mult decât atât, îi dăduseră o singură alegere: să-și abandoneze copilul, să-l uite și să se bucure de moștenirea ei.

Femeia mărturisește că era prea tânără și prea naivă pentru a deveni mamă, așa că și-a lăsat copilul în centrul de plasament și a plecat. A terminat facultatea și s-a căsătorit cu un bărbat. Fata care venea împreună cu ea mereu la biserică, Amy era fiica ei din această căsătorie.

„Nu am putut să-l uit niciodată pe fiul meu. Vizitez des această biserică pentru a-l urmări de la distanță, dar după ce l-am auzit plângând astăzi după mama lui, nu m-am mai putut abține. Îl vreau acasă cu mine”, a spus ea.

Curând Annette a început formalitățile să recâștige custodia lui Alan. A făcut toate testele ADN necesare, care au relevat adevărul cutremurător, dar previzibil. Cei doi erau mamă și fiu.
Doar că și de data aceasta, părinții s-au opus încercării fiicei lor de a-și lua fiul înapoi acasă.

Au amenințat-o că nu va mai avea parte de moștenire. Iar soțul a amenințat-o cu divorțul. La scurt timp, ruptura s-a produs în familia lui Anette, care a primit custodia fiicei și a fost mai mult decât fericită să îl recapete pe Alan în viața ei.

„Să nu mai vii niciodată la noi să cerșești bani”, au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit de la părinții ei. Ulterior s-a mutat cu copiii într-o altă țară, și-a luat un job foarte bine plătit și își continuă viața în calitate de mamă fericită, încercând să recupereze timpul pierdut cu Alan.

Minunile există, nu-i așa?