În Peninsula Yamal, în nordul Siberiei, unde temperaturile ating -50 de grade Celsius, își duce viața neamul Nenets, crescători de reni care au în grijă turme de aproape jumătate de milion de animale. În fiecare an, din cauza frigului extrem, populația Nenets migrează sute de kilometri, de-a lungul tundrei, spre locuri în care renii dă-și găsească hrana. Datorită renilor, oamenii au adăposturi, haine și transport; trăiesc în corturi improvizate din piei de ren, având în centru o vatră în care arde mereu focul. Nu există sate, familiile duc o viață singuratică și se reunesc câte două -trei doar atunci când numărul renilor este prea mare. „Este greu de înțeles cum supraviețuiesc singuri în tundră.", scria fotograful S. Anisimov în amintirile sale despre populația Nenets. „Sunt foarte inventivi și descurcăreți, nu aruncă niciodată nimic. Sunt și foarte ospitalieri, chiar dacă nu te cunosc, te invită imediat în chum- adăpostul specific - și te servesc cu ceai cald."
Cum trăiesc copiii din neamul Nenets
Acolo, în zonele îndepărtate ale Siberiei, copiii din populația Nenets duc o viață tradițională, ajutându-și familia în munca grea de supraveghere și îngrijire a renilor și în treburile casnice, alături de mame. Nenets sunt un neam foarte muncitor, bărbații însoțind turmele de reni, iar femeile ocupându-se de toate muncile domestice, inclusiv de mutarea corturilor în timpul migrației. Copiii mai mari muncesc adesea cot la cot cu părinții lor, chiar și când temperaturile sunt foarte scăzute. Nimeni nu se teme de munca grea și nu vor să renunțe la tradițiile lor și să abandoneze locurile unde s-au născut. Copiii cunosc si păstrează obiceiurile neamului, care este însuflețit de o cultură străveche, rămasă însă vie. Viața familiilor este marcată de migrația anuală cu turmele de reni: primăvara, merg spre nord unde petrec o scurtă vară în tundră, aproape de marea Kara, după care se întorc în regiunile sudice ale peninsulei, în luna noiembrie. Întreaga migrație este de circa 1000 de kilometri, familiile deplasându-se între 8-20 km în fiecare zi. Copiii, ca și părinții, continuă să poarte hainele tradiționale, cusute manual de femei, folosind piei de ren. Cu toții se deplasează, instalând tabere lângă locuri cu sursă de apă și vegetație suficientă pentru turme; o astfel de tabără are aspectul unei caravane, cu săniile dispuse în cerc, în jurul cortului unde stă familia. Aici copiii învață de mici să aibă grijă de reni, să ajute în casă, dar sunt inițiați și în tradițiile și credințele specifice, pentru că păstrarea legăturii cu strămoșii și a culturii neamului sunt esențiale pentru populația Nenets.Școlile de la capătul lumii
Chiar dacă unii copii nu sunt școlarizați, relativ recent mulți copii din populația Nenets sunt trimiși în școli cu internate din unele localități siberiene, unde sunt găzduiți din toamnă până la venirea primăverii. Astfel de școli au fost inițiate în fosta URSS, pentru ca populațiile nomade să deprindă limba rusă. Inițial, copiii erau incluși forțat în școlile respective și au existat destule conflicte, pentru că familiile rezistau politicii respective, încercând să-și mențină limba și tradițiile. Astăzi, internatele au devenit parte din viața multor familii nomade din tundră, părinții fiind suportivi și trimițându-și copiii la școală pentru a învăța limba rusă și alte discipline școlare. Astfel, copiii vorbesc și limba populației Nenets și rusește, iar cunoștințele lor se extind de la vechile tradiții nomade către informații mai moderne, deși majoritatea rămân străini de tehnică și știința actuală.
Un alt fotograf, de data asta de origine japoneză, Ikuru Kuwajima, a vizitat o astfel de școală, în orășelul Vorkuta din Siberia. „Este o schimbare totală pentru copii.", a spus fotograful, referindu-se la trecerea de la stilul de viață nomad la unul convențional. În școli sunt integrați copii începând de la trei ani și petrec aici aproape jumătate de an, din toamnă până la sfârșitul primăverii. „Dar ei nu-și pierd modul tradițional de viață, pentru că petrec întreaga vară cu familia.", a arătat Kuwajima. „Și la școală, copiii mențin legătura cu rădăcinile, locurile în care învață având un aspect total diferit de școlile cu care suntem obișnuiți. Aici sunt decorații cu teme tradiționale ale populației Nenets și chiar corturi în miniatură, iar o parte dintre lucrurile învățate se referă la moștenirea culturală a acestui neam. Aceste școli sunt o punte între lumea tradițională a populației Nenets și realitatea modermă, globalizată. Copiii învață să trăiască într-un oraș cum este Vorkuta, dar învață și despre modul de viață din tundră. Școlile deschid o nouă lume pentru copii. Însă, majoritatea sunt atrași către casă, către tradițiile strămoșești- iar această atracție este mai puternică și îi aduce înapoi la vechile ocupații.", subliniază fotograful.
Copiii din Siberia sunt numiți „cei mai duri din lume"
Și în alte regiuni din Siberia, precum Yakutia, viața copiilor este particulară. Această zonă este una dintre cele mai întinse din Federația Rusă, având aproape mărimea Indiei, dar și cea mai rece regiune locuită de pe Glob. Aici, copiii trăiesc în condiții foarte grele, la temperaturi ce depășesc frecvent -20 de grade Celsius și continuă să meargă la școală chiar și la -40 de grade. În orașul Verkhoyansk, studiile au fost întrerupte o singură dată la peste -50 de grade Celsius. Totul este diferit, de la hainele complicate, cu blănuri, bumbac și lână, care abia dacă lasă să se vadă ochii până la hrana care trebuie consumată în cantități mai mari, pentru a asigura necesarul de calorii ce menține căldura corpului. Distanțele pe care și cei mari și cei mici sunt obișnuiți să le facă ni s-ar părea colosale, nouă, celor obișnuiți cu mijloace de transport confortabile și călduroase. Câteva zeci de kilometri pe zi nu par mare lucru, așa cum temperaturile de -10 grade Celsius nu deranjează pe nimeni. „Sănătatea siberiană"- este o expresie folosită să descrie starea de sănătate solidă a copiilor și adulților din Siberia.
Surse: https://www.nationalgeographic.com; http://www.bbc.co.uk; http://time.com; https://www.huffingtonpost.com; http://siberiantimes.com