Nu toți copiii sunt rodul unei mari iubiri împărtășite. Nu toți bebelușii sunt așteptați cu brațele deschise să vină pe această lume, ci mai sunt și situații în care copiii sunt rezultatul unei aventuri de-o noapte.
Uneori micile aventuri secrete se transformă în aventuri de-o viață, alteori partenerii nu rămân împreună, iar copiii rezultați din aceste relații se simt nedoriți. Știe cel mai bine acest lucru o femeie care a aflat cu stupoare că este rezultatul unei aventuri de o noapte și de atunci nu se poate gândi decât la acest lucru.
„Pentru mine, Ziua Tatălui este o traumă. Încă simt durerea cauzată de acțiunile tatălui meu de acum zeci de ani ca fiind foarte recente. Atunci când merg la un supermarket, când mă plimb într-un centru comercial, chiar și când îmi privesc propriul partener (care nu a greșit cu nimic) că se joacă cu micuții noștri, îmi amintesc de răul pe care mi l-a făcut propriul tată”, mărturisește ea.
„Am rămas un secret rușinos ascuns de soția și familia tatălui meu”
Femeia a aflat din fragedă pruncie că s-a născut dintr-o relație extraconjugală, o relație întreprinsă de doi adulți sub consimțământ, care împărtășeau responsabilitatea actului în sine. Sau cel puțin așa ar fi trebuit… În schimb, tatăl ei nu a reușit niciodată să-și ia responsabilitatea pe umeri pentru actul comis.
În ciuda relației de peste un deceniu cu mama sa, fiica nelegitimă a rămas un secret pentru soția tatălui ei. Iar dorința egoistă de a păstra acest secret a însemnat că, în afară de felicitările aniversare, de Crăciun și apelurile telefonice primite foarte rar, nu a avut o relație cu propriul tată.
Femeia chiar mărturisește că nu i-a știut niciodată numărul de telefon de acasă. Nu avea voie să-i trimită scrisori sau să-l vadă vreodată în persoană, pentru a nu-i dezvălui secretul.
Am avut o aventură cu un bărbat căsătorit. Acum fiica noastră are 7 ani
„Cu timpul, tatăl meu a dispărut. Mama credea că a murit”
Deși aranjamentul propus de tatăl ei, departe de a fi ideal sau favorabil creșterii unui copil, funcționa, acțiunile lui când fata a împlinit 18 ani au fost surprinzătoare.
„Cu timpul, tatăl meu a dispărut. Nu a mai sunat, nu a mai trimis cărți poștale, scrisori, a dispărut ca o fantomă. Mama mea s-a gândit că a murit. Altfel, de ce ar face așa ceva? Două decenii mai târziu, nu știu încă răspunsul la această întrebare. Știu totuși că este în viață, trăindu-și fiecare clipă cu intensitate în Tasmania, alături de soția sa, care nu știe nimic de mine”, mărturisește ea.
„Sunt mândru că este fiica mea”
„Când l-am localizat și l-am contactat discret, prin email, mi-a spus că va face tot ce poate pentru a păstra secretul, pentru că durerea pe care i-ar provoca-o soției și familiei lui ar fi prea mare. Tatăl meu mai are un fiu și nu își dorește ca acesta să știe despre mine.
Dar nu s-a gândit o clipă la durerea pe care mi-o provocase și pe care continuă să mi-o provoace. Prin fiecare acțiune a sa, prin fiecare cuvânt al său și dispariția lui, mi-a afectat propria persoană, în timp ce el se gândea doar la cum să-și protejeze familia. Pentru mine, Ziua Tatălui este un chin.
Când îmi văd propriul soț alături de copiii noștri, când văd reclamele sau cadourile propuse pentru ziua respectivă, felicitările pe care le fac copiii la școală, sufletul îmi este zdrobit. Tata m-a rănit. M-am înfuriat pe el adeseori, am fost frustrată, am sperat că își va reveni în fire, că va reveni la mine, își va cere iertare și va dori să mă cunoască după 40 de ani.
„Sunt tatăl ei, o iubesc și sunt mândru că este fiica mea”, atât mi-aș fi dorit să aud de la el vreodată. Dar știu că acest lucru nu este posibil”, a concluzionat ea.
Părinții care își abandonează copiii nu știu întotdeauna ce răni emoționale le provoacă acestora. Din fericire, viața merge înainte, ei devin la rândul lor părinți și conștientizează greșelile pe care nu trebuie să le repete.
Surse foto: pexels.com, pexels.com, pexels.com, pexels.com
Surse articol: kidspot.com