Nu inteleg de ce, inca de la nasterea lor, nu contenim sa ne laudam copiii ca sunt cei mai destepti din lume si, pe de alta parte, ii tratam uneori de parca ar avea un singur neuron si ala e ocupat sa-si suga degetul!
Cel mai bun exemplu e felul in care vrem sa-i facem sa manance ce credem noi ca le face bine sau ce consideram ca ar trebui sa le placa.
Cand eram mic, mama nu pierdea o zi sa-mi spuna ca sunt destept si frumos, dar nu rata niciodata ocazia sa-mi dea spanac si sa-mi spuna: "Asta mananca Popeye si are muschii tari ca piatra!" Dupa mine, spanacul are gust de mal si alge gata rumegate si duhoarea asta ciudata ajunsesem sa o simt in gura si cand vedeam desenul animat cu musculosul matroz. Las deoparte latura de psihologie infantila, minciuna cu spanacul a aruncat o umbra de indoiala si asupra chestiei cu desteptaciunea si frumusetea...
Totusi si noi practicam acelasi joc pervers cand vine vorba de diverse mancaruri.
Pe Alecsia am exersat, cand era mai micuta, cele mai marsave - dar totodata nevinovate - minciuni! "Bea tot laptele ca sa ai ochi frumosi ca Barbie!" "Clopotica roade zilnic un mar!" si altele la fel.
O sincopa a aparut cand i-am repetat de vreo doua ori ca mica sirena Ariel mananca ciorba, pana cand fata ne-a cerut sa-si ia ciorba in baie ca sa o bea sub apa adunata-n cada.
Din acel moment, am inceput sa alegem mai bine minciunile.
-Termina ciorbita, Alecsia!
Fata s-a uitat la maica-sa ca la calaul care-si trage cagula. Am hotarat sa nu ma bag, mai ales pentru ca, in urma cu doi ani, imi apartinuse ideea legarii acvaticei Ariel de fiertura de oase. Am preferat sa infulec portia pe care o aveam in fata, mai ales ca o "reglasem" cu destula smantana si sare, in speranta ca ma vede un nutritionist si moare de inima.
-Sa stii ca am pus in ea tarhon si tarhonul face parul stralucitor!
Alecsia s-a uitat spre Sofia, dar nu a gasit ajutorul sperat. Sofia rade orice fel de ciorba sau supa. S-a uitat apoi spre mine, dar eu am continuat sa bag in gura lingura dupa lingura.
-Tarhonul face parul sa fie matasos si sa creasca de doua ori mai repede.
Vorbele mamei parca ii umpleau fetei bolul care nu parea sa se goleasca de zeama antipatica. Brusc, ochii Alecsiei s-au luminat:
-Tati, cand erai mic, era tarhon?
Toti am oprit lingurile, simtind ca urmeaza ceva important... M-am frecat pe teasta ca un bec si m-am gandit "Ce faci acum? Minti copilul sau..."
-Aaaa...
-Spune, tati!
Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
