Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai când îți mor părinții

„Tatăl meu murea cu mult înainte să afle un diagnostic cert - cancer în stadiul 4. Lupta lui s-a terminat înainte de a începe, iar inime noastre au rămas îndurerate.

Atunci când ai un părinte care își așteaptă sfârșitul, te găsești în ipostaze ciudate în fiecare zi. Zilnic mă rugam să mai supraviețuiască - Doamne, Te rog să îl ajuți să fie în viață măcar până la Paște/ măcar până la Crăciun; să se mai bucure de noi și de nepoți. Adevărul este că situația era cu atât mai agonizantă cu cât zilele treceau, dar atât de mult mă bucuram să știu că tata încă e în viață.

A fost groaznic să îmi văd tatăl puternic și sănătos transformat într-un pacient care suferă de cancer, chiar sub ochii mei. I-am văzut tot parcursul, toată evoluția și încă îmi e dificil să vorbesc despre asta. Îmi era dor de zilele în care îmi puteam suna tatăl pentru a-i povesti ce am mai făcut la muncă sau ce mai fac nepoții săi, fără a mă îngrijora de tratamentul pentru cancer și de evoluția sa. Am încercat să îmi impun să mă ocup de treburile casnice și să mă concentrez pe muncă, pe copii și pe programul său strict de medicație și tratament, însă gândul constant că îl voi pierde nu înceta să dispară.

Un părinte care se află în pragul morții te ajută să realizezi că ești un om egoist; că te rogi în fiecare zi să mai trăiască, gândindu-te la tine și la durerea pe care ți-ar provoca-o lipsa lui, fără a lua o secundă în considerare durerea și chinul prin care trece el fiind încă în viață.

Moartea tatălui meu m-a făcut să îmi percep propria moarte. M-am gândit la copiii mei și la cum vor fi nevoiți să treacă și ei prin aceeași durere prin care trec eu, acum, când mă confrunt cu pierderea tatălui meu. Ultimele luni din viața lui au fost cumplite pentru el, dar și pentru noi, toți care l-am iubit.

Atunci când în sfârșit reușești să realizezi că părintele care suferea cumplit a reușit în sfârșit să își găsească pacea, cumva găsești și tu în tine o portiță de scăpare, un soi de speranță, însă realitatea lovește la scurt timp - chiar și dincolo de ceruri, încă te învață ce însemnă viața, încă îți poartă de grijă. Diferența este că acum nu mai e lângă tine, iar când conștientizezi această pierdere, o parte din tine moare”.

Sursa: scarymommy.com