În primele luni de viață nici nu poate fi vorba despre libertate. Acest concept pare dintr-o realitate străină ție, la care nu vei avea prea curând acces. Nou-născutul are nevoie de îngrijirea ta, atenția ta, afecțiunea ta, eventual de laptele tău (dacă ai decis să îl alăptezi). Iar cu privire la ultimul aspect nu este atât de ușor pe cât ai putea crede. Alăptarea, și mai ales cea la cerere, consumă enorm de mult timp și de energie. Practic, chiar dacă ai avea libertate, nu ți-ai dori să o folosești decât ca să zaci în pat și să dormi.
Mai apoi, intri în etapa diversificării, a primelor gusturi, a primilor pași și a altor lucruri încercate pentru prima dată. Cu o încântare deosebită din partea celui mic și cu o emoție intensă din partea ta. Din nou libertatea ta este rezumată la câteva ore de somn ale copilului, eventual de timp petrecut cu tatăl, bunicul/bunica sau alte rude. Iar dacă revii rapid la locul de muncă după naștere, vei avea și mai puțină deoarece te vei bucura de orele petrecute la serviciu ca de mană cerească (da, sună îngrozitor, dar este trista realitate), iar în rest așa-numita libertate va fi și mai mult îngrădită, la doar câteva minute pe zi.
Crește copilul, ajunge la grădiniță și, chiar dacă poate acum nu-ți imaginezi, te vei bucura de petrecerile aniversare ale copilului. Căci astfel mai ai și tu ocazia să socializezi cu câte o ființă umană adultă. Pare trist, dar viața de părinte ajunge să reprezinte o alergătură din care pare că nu ai niciun fel de scăpare.
La școală deja îl poți considera mare. Crezi că se va descurca singur. Te înșeli, încă are nevoie de tine. Poate în apropierea clasei a opta sau la începutul liceului vei înțelege valoarea unor ore bune de libertate. Și să le guști din plin. Deși cel mai probabil vei uita cum se face până atunci....
Această lipsă de libertate începe să facă parte, cumva, din viața ta. Te simți captivă într-o cușcă construită chiar de mâna ta. Cușca oricărui părinte. Ieșirile în oraș sunt limitate la câteva ore de liniște. În care, cumva, ajungi să vorbești tot despre scutece, regurgitări sau, pentru cei mai mari, despre teme. Dacă obișnuiai să consumi alcool, ocazional, din momentul îți iei în primire rolul de mamă trebuie să iei în considerare binele copilului. Astfel, dacă alăptezi, este aproape exclus să mai pui gura pe vreo picătură, iar ulterior, nu mai faci față. Că, de, nu mai te țin puterile ca altădată, iar după două pahare de vin adormi pe masă. Și mai apare și întrebarea: cine va mai adormi copilul în cazul acesta?! Dacă odinioară îți făceau plăcere discuțiile cu prietene pe diverse teme care mai de care mai sordide, acum trebuie să-ți cenzurezi limbajul. Și eventual să îl codezi. Nu de alta, dar nu-ți dorești ca al tău copil să preia exemplul tău de exprimare (pe principiul nu fă ce face popa, fă ce zice popa) sau, Doamne ferește, să înțeleagă la ce anume faci referire.
Nu vreau să te sperii...Meseria de mamă este una minunată. Indubitabil. Dar automat presupune reconsiderarea priorităților, și mai ales adaptarea lor la noua situație. Ferice de mamele înzestrate cu soț, bunici, bone sau alte ajutoare în dotare. Vor avea în plus câteva momente de respiro pe care și le pot folosi în voie, la salon, spa, cinema, plimbări, ieșiri cu prietenele etc... Evident, dacă dispun și de capacitatea de detașare de problemele cotidiene (a se citi mâncare, schimb de scutece și alte asemenea). Pentru că, deși ai putea crede că sună frumos în teorie, o mamă chiar se naște odată cu copilul. Iar nevoile și dorințele lui sunt resimțite în plin de către tine. Tot ceea ce simte și gândește ajunge și la tine și nu poți închide ochii. Nu poți face abstracție de aceste lucruri. Deși poate ți-ai dori. Și iată cum ajungi la shopping în mall să cumperi hăinuțe de copil. Sau când ești la salon te întrebi dacă nu i-ar plăcea și micuței tale o ședință de răsfăț la manichiură sau cum i-ar sta micuțului tău cu o nouă tunsoare. Ai înțeles ideea...libertatea ta nu-ți mai aparține în totalitate. Pentru că tu nu-ți mai aparții. Și nu este neapărat un lucru rău.
Poate ai parcurs toate aceste etape sau, din contră, te afli abia la început de drum. În calitate de mamă, oricât de mult ți-ai iubi copilul, vei ajunge să simți că nu mai ai libertatea de a fi ce ai fost, de a-ți petrece timp în locurile și alături de oameniii pe care ți-i dorești. Că prietenii dispar, rând pe rând și ajung să apară alții. Cu interese și preocupări comune. În general este vorba despre copii. Deci majoritatea sunt la rândul lor părinți și nu le sunt străine rutina de alăptare sau cea a orelor de somn ale copilului. Și nu se vor supăra pe tine când vei fugi val-vârtej când vei primi un telefon prin care afli că cel mic se plânge de durere de burtă sau că nu a mâncat cât trebuie la masă. Din nou, oamenii care trebuie îți vor rămâne alături. Meseria de părinte te ajută, printre altele, să cerni oamenii care merită să rămână în viața ta. Vor rămâne și prieteni sau prietene fără copii care își vor oferi sprijinul și înțelegerea în mod necondiționat. Și vor părea cu atât mai prețioși cu cât ei habar nu au ce înseamnă să alăptezi copilul în miez de noapte sau să îi verifici micului convalescent temperatura din 5 în 5 minute.
Voi recunoaște în final că mai am momente în care îmi doresc să fiu liberă. Să nu port povara de a mă întreba ce să pregătesc de mâncare astăzi, să nu mă gândesc la hainele ce trebuie spălate, să nu mă gândesc la proiectele de la școală sau la teme. Dar în același timp sunt ferm convinsă că viața mea fără toate aceste responsabilități ar fi tristă...mult mai tristă...de zece mii de ori mai tristă. În acele momente mă refugiez în pasiunile mele. Ele mă ajută să simt că exist și dincolo de maternitate. Cred că orice mamă ar trebui să aibă minim una. Pentru bunăstarea sa mentală. Poate fi vorba despre croșetat, de ce nu, vizionat telenovele sau pur și simplu o tură de cartier. Cu maidanezii pe urma ta. Orice te ajută să uiți că acasă te așteaptă biberoane de spălat și guri de hrănit, orice îți face bine sufletului. 30 de minute, o oră dacă poți să aloci cel puțin la câteva zile acestei pasiuni fac minuni, crede-mă. Dacă simți că pasiunile de altădată nu se mai potrivesc acum, caută unele noi! Dar nu uita de tine! Pentru că meriți.
Urmareste-ne pe Google News
