Ce fac dacă nu îmi place deloc de propria mea fiică

Confesiune de tată

Un tată a trei fete și-a deschis sufletul și s-a confesat într-un articol publicat într-un cunoscut ziar britanic. Confesiunea sa a început prin a preciza că, de când este părinte, s-a străduit mereu să nu ajungă să aibă un copil preferat. Ceea ce a așteptat dintotdeauna de la fiicele sale a fost ca acestea să aibă valori și maniere similare: 

„Știu că părinții nu ar trebui să aibă un copil preferat, dar nu am știut niciodată despre cele trei fiice ale mele că ar putea să fie atât de diferite. Nu mă așteptam la clone, dar întrucât li s-au insuflat aceleași valori și maniere, te așteptai să acționeze, în esență, în moduri similare.”

Tatăl care a declarat „Nu îmi place deloc de propria mea fiică” s-a referit la cea mai mare dintre fiicele sale, pe care nu s-a ferit să o caracterizeze astfel: „Fiica noastră cea mare este ca o prințesă, răsfățată, egoistă. Este un mister pentru noi, în condițiile în care nu am răsfățat-o și nici nu am lăsat-o să se creadă cea mai bună.”

A povestit cum a încercat să-și crească fetele: „Suntem o familie obișnuită, din clasa de mijloc, care locuiește într-o zonă bună: fetele noastre au mers la școli excelente și am făcut tot posibilul că toate să meargă în excursii cu școala și să se țină de hobby-urile lor. Am mers cu ele în străinătate în fiecare vară, le-am plătit lecțiile de condus și le-am văzut pe toate la facultate...”.

A precizat că toate au un loc de muncă, fiind independente din punct de vedere financiar. În familie lucrurile au început să devină tensionate după ce fata cea mai mare ținea ca ea să fie cea care va avea nunta înaintea surorii ei mai mici. Dorința ei era ca ea să aibă o nuntă mai mare decât cea a surorii sale: „...Fetele noastre mai mici sunt blânde, muncitoare și nu obișnuiesc să facă drame. Dar cea mai mare dintre ele reduce totul la ea...În prezent, zona de tensiune este marcată de problema nunților: cea mare și-a stabilit nunta pentru anul următor, așteptându-se la mult fast (crezând că până atunci va fi posibil). Între timp, fiica noastră cea mijlocie încearcă să organizeze o nuntă mică, cu familia, în acest an, iar sora ei cea mare îi îngreunează viața spunându-i că ar trebui să o lase pe ea să se căsătorească prima...”.

Sora cea mare face tot posibilul să se plângă în fața mamei și a surorii mijlocii de faptul că ea trebuie lăsată să aibă nunta prima ca să nu pară „fată bătrână”: „În fiecare săptămână se plânge de asta, venind în fața surorii și a mamei sale cu plângeri ridicole. Mormăie că, dacă se va căsători înaintea ei sora mai mică, va părea că este „fată bătrână”- are 28 de ani- și spune că nu știe dacă o vrea pe sora ei să-i fie domnișoară de onoare.”

Tatăl a afirmat că fiica sa mijlocie a reușit să aplaneze conflictul, dar că soția sa este în continuare îngrijorată de modul în care a evoluat relația dintre ele: „Fiica noastră mijlocie și-a menținut poziția, după ani în care a cedat de fiecare dată. Spune că nu o deranjează să fie domnișoară de onoare. Este o abordare bună și a mai aplanat din criză până la un punct, dar soția mea nu se poate împăca deloc cu situația și plânge permanent la gândul că fiicele sale s-au îndepărtat una de cealaltă.”

Supărat pe situația creată, a adăugat faptul că logodnicul fiicei sale mai mari îi alimentează acesteia comportamentele și că aceasta nu este deloc recunoscătoare pentru ceea ce i-au oferit părinții: „...Partea pozitivă a fiicei noastre celei mari este că este amabilă și foarte amuzantă, aceste trăsături ale ei echlibrându-i cumva partea negativă, dar, din păcate astăzi nu vedem prea mult persoana pe care o dorim. Cred că mai degrabă merge într-o direcție greșită. Din păcate, logodnicul ei îi cântă în strună, spunându-i chiar că este haioasă sau simpatică în momentul în care îi spune lucruri precum: „Nu ar putea nimic să meargă bine pentru mine, măcar o dată?” I-a spus acestuia că i-a fost greu pentru că nu a fost trimisă la o școală privată sau că nu i s-a cumpărat o mașină, ceea ce este revoltător, având în vedere dragostea și casa plină de iubire pe care i le-am dăruit...”.

Și-a încheiat confesiunea îngrijorat de modul în care acționează fiica sa cea mare, recunoscând faptul că este furios din cauză a ceea ce se întâmpla cu aceasta. Nu a ezitat nici să precizeze că, deși își iubește fiica, nu îi place deloc de aceasta: „...De fiecare dată când o face pe mama ei să plângă sau când spune că nu primește niciodată ceea ce își dorește, simt că furia mea devine mai mare. Îmi este teamă de faptul că o voi lăsa să strice lucrurile și mai mult și să o supere mai mult pe soția mea. Adevărul este că întotdeauna o să o iubesc- este fiica mea. Dar de fapt nu o plac deloc.”

Prima parte a articolului reprezintă traducerea și adaptarea după un material disponibil în „The Telegraph”

Ce să faci dacă nu îți place de copilul tău

Pentru a putea găsi mai ușor răspunsul la întrebarea „Ce fac dacă nu îmi place deloc propria mea fiică”, ține cont și  de sfaturile de mai jos. Acestea îți vor fi utile dacă faci parte și tu dintre acei părinți care simt că, din diverse motive, nu le place de propriul lor copil:

• Nu te feri să îți recunoști sentimentele- Când te simți vinovată de faptul că ai ajuns la concluzia că nu îți place de propriul copil, încearcă să-ți analizezi emoțiile, trăirile, pentru a vedea despre ce este vorba de fapt. Este vorba despre a fi sinceră cu tine și de a recunoaște că, într-o relație părinte-copil, pot surveni și momente în care nici ție să nu îți placă de copilul tău, dar nici acestuia de tine
• Încearcă să găsești cauza responsabilă de apariția acestor sentimente- Motivele pentru care poți constata că nu îți place de copilul tău sunt numeroase. Spre exemplu, nu îți place de el pentru că are probleme cu școala, pentru că este foarte diferit de tine, pentru că nu îți împlinește așteptările sau pentru că ai anumite idei preconcepute ? În oricare dintre aceste situații, gândește-te că nu copilul este cel de care nu îți place, fiind vorba despre dezaprobarea față de anumite comportamente, față de anumite atitudini ale sale. De asemenea, nu neglija nici alți factori care te pot determina să spui că nu îți place de copilul tău. De pildă, poate fi vorba despre modul în care tu și tatăl copilului vă implicați în educația acestuia, diferențele dintre voi în ceea ce privește stilul de parenting. Nu este exclus, de exemplu, ca tu să fii mai exigentă, mai fermă cu copilul, în timp ce tatăl său va fi mai tolerant, stimulând indirect anumite comportamente ale acestuia
• Străduiește-te să-ți cunoști mai bine copilul- O modalitate la îndemână pentru a-ți regândi poziția față de copilul tău este să faci tot posibilul să-l cunoști cât mai bine. De exemplu, va fi esențial să petreci mai mult timp cu el pentru a vedea ce îi place, ce-i displace, dar și să-l determini să stea mai mult de vorbă cu tine. Ascultă-l cu atenție, nu îl judeca și vei vedea că, în timp, te va aprecia pentru așa ceva
• Fii mai flexibilă în privința așteptărilor tale- Ca să fii cât mai rar pusă în situația de a afirma „Ce fac dacă nu îmi place deloc de propria mea fiică”, va fi esențial să-ți fixezi cât mai flexibil așteptările față de copilul tău. Acceptă că acesta este diferit de tine, de alți copii, acceptă-l așa cum este. Procedând așa, vei fi mai calmă și vei ajunge să te înțelegi mai bine cu copilul
• Concentrează-te pe ceea ce este mai bun la copilul tău- Dacă vei face o trecere atentă în revistă a calităților, a abilităților pe care le are acesta, vei avea mai multe șanse să ai gânduri pozitive referioare la el. Odată ce va simți o schimbare în atitudinea ta, lucrurile vor merge mai bine între voi
• Nu ezita să-l și lauzi- Laudele sincere, rostite în contextul potrivit, te vor determina să ai o atitudine mai pozitivă asupra copilului tău și vei vedea că ai numeroase motive pentru care merită să-l apreciezi. Mai mult decât atât, datorită lor copilul va fi mai înclinat să repete comportamente dezirabile, ceea ce va împiedica izbucnirea tensiunilor dintre voi
• Încearcă să faci lucruri pozitive pentru copil în momentele în care îți place puțin de el- Astfel, cel mai mult va conta ca, inclusiv în clipele în care simți că furia, nemulțumirile și chiar dezgustul față de un comportament al copilului te vor cuprinde, să te străduiești să faci pentru el un lucru care să îți demonstreze dragostea, care să îi arate că este iubit. De exemplu, povestește-i o situație similară din viața ta, de când erai copil sau transmite-i mesajul că ai încă încredere în el

Surse: drpsychmom.com, empoweringparents.com, huffpost.com, telegraph.co.uk

Sursă poză principală: istockphoto.com