Am făcut un avort și asta m-a făcut o mamă mai bună. Nu, nu sunt singura în această situație

Confesiune de mamă

Mama a doi copii a dezvăluit de ce nu regretă acum că, în urmă cu mulți ani, a luat decizia de a face un avort. Își începe confesiunea prin a spune că această decizie a luat-o la scurt timp după ce absolvise colegiul și și-a dat seama că nu putea să fie mamă lângă partenerul ei de atunci, alcoolic: „Când am ținut în mână acel test de sarcină pozitiv la mai puțin de un an de când absolvisem colegiul, trăind de la o lună la alta cu prietenul meu certăreț și alcoolic, știam exact ce am de făcut...”.

A precizat că nu i-a fost greu să ia această hotărâre întrucât se săturase să se mai simtă frustrată într-o relație ca aceea pe care o avea, că nu mai dorea să-și umilească familia și că avea numeroase planuri în viață: „Decizia de a pune capăt sarcinii a fost imediată, întrucât aveam și numeroase planuri pentru viața mea. Plănuisem să pun capăt șirului de abuzuri care îmi răneau familia, nu aveam de gând să cresc un copil alături de cineva care mă făcea să mă simt ca un gunoi.”

Printre planurile sale cele mai importante se numărau dorința de a se bucura de independență financiară, să devină scriitoare, să aibă alături un partener care să o determine să se simtă iubită, protejată și respectată: „Plănuiam să fiu independentă din punct de vedere financiar, nu cum era mama mea, ce depindea atât de mult de resursele financiare ale tatălui meu, încât ar fi fost imposibil pentru ea să-l părăsească. Plănuiam să devin o scriitoare de succes...Deși nu intenționam să mă căsătoresc, îmi doream să găsesc pe cineva cu care să îmi construiesc o viață; cineva care să mă facă să mă simt în siguranță, iubită și respectată- ca o antiteză la majoritatea bărbaților din viața mea. Poate că acel plan includea și ideea de a avea o familie, iar în acel caz aș fi inclus și ideea de a fi mama care voiam și trebuia să fiu.”

A recunoscut faptul că ideea de a face un avort devenise unul dintre planurile ei, iar după aceea a început să aibă realizările pe care și le dorise: „Întrucât avortul devenise parte din planurile vieții mele, tot ceea ce mi-am propus începuse să devină realitate.” Astfel, a reușit să aibă și un nou partener, alături de care a devenit mama a doi copii. În aceste condiții, în ciuda provocărilor pe care le are de înfruntat ca părinte în vreme de pandemie, consideră că decizia de a renunța la sarcină în urmă cu mulți ani i-a oferit șansa de a se bucura acum din plin de viața de mamă: „Chiar dacă în prezent trebuie să lucrez de acasă în vreme ce trebuie să am grijă și de învățarea în sistem de online, de antrenamentul la oliță și sunt supusă anxietății generate de pandemie, pot să spun cu mândrie și cu certitudine că sunt mama care mi-am dorit să fiu, că pot fi mama pe care băieții mei o merită și de care au nevoie și mama care nu aș fi putut fi niciodată dacă nu făceam avortul. Și nu sunt singura în această situație.”

Nu s-a ferit să menționeze că știe că nu este singura care a procedat așa. Pentru a-și susține punctul de vedere, a adus în discuție studii din ultimele decenii, care au subliniat principalele motive pentru care femeile aleg să pună capăt unei sarcini. Primul exemplu pe care îl oferă este un studiu realizat de „Guttmacher Institute” în anul 2004. Printre cauzele care le-au determinat pe participantele la acel studiu să ia decizia pentru avort se numără: ideea că un copil ar fi interferat cu posibilitatea de completare a educației, de a munci sau de a acorda îngrijiri unei persoane care avea nevoie de așa ceva; lipsa mijloacelor financiare; femeile nu își doreau să fie mame singure sau să fie implicate într-o relație cu probleme. 

Alt studiu la care face referiri cea care a afirmat că „Am făcut un avort și asta m-a făcut o mamă mai bună” este cel care a evidențiat faptul că femeile care nu iau decizia să facă avort și insistă să păstreze sarcina ar fi mai expuse riscului de a trăi în sărăcie și de a nu se bucura de o relație strânsă cu copiii lor. 

Nu a ezitat să aducă în prim-plan și un alt argument care a determinat-o să ia atunci decizia de a pune capăt unei sarcini nedorite: „... Și sunt mai predispuse riscului de a suferi din cauza stimei de sine scăzute și a anxietății- lucruri inevitabile dacă aș fi ales și eu să rămân prinsă într-o relație nesănătoasă și să cresc un copil pe care nu mi-l doream și pentru care nu eram pregătită...Doar pentru că poți să ai copil nu înseamnă că și trebuie să îl ai sau să fii forțată să faci acest lucru.”

A ținut să insiste și asupra acestei idei: o mare parte dintre femeile care decid la un moment dat să pună capăt unei sarcini ajung până la urmă să fie mame, dar când sunt mai mature, când au o familie în care se bucură de susținere și când beneficiază de stabilitate financiară. Pentru a-și argumenta iar punctul de vedere, se referă tot la un studiu, în care s-a ajuns la concluzia că majoritatea femeilor aleg, de cele mai multe ori, să recurgă la avort întrucât nu au suficiente resurse financiare și/sau pentru că nu sunt pregătite încă să-și asume o familie extinsă în contextul unui număr mai mare de responsabilități. În același studiu se precizează că 66% dintre femeile care au făcut un avort intenționează să aibă copii când vor fi mai mature, când vor avea mai multe resurse financiare pentru a le asigura acestora ceea ce se cuvine și când vor avea o relație solidă cu un partener pentru a le oferi copiilor o familie cu doi părinți. 

Cea care este în prezent mamă nu s-a ferit să declare că nu ar fi fost mama care este astăzi dacă nu ar fi făcut avortul, că nu ar fi putut să le ofere fiilor ei tot ceea au: „Nu aș fi fost mama atentă și iubitoare care sunt astăzi dacă nu ar fi fost avortul și personalul medical care l-au făcut posibil. Fiii mei nu ar fi putut avea tot ceea ce merită toți copiii- o casă iubitoare plină de hrana de care au nevoie, jucării de care nu au întotdeauna nevoie și persoane în jurul lor care și-au dorit mult ca ei să vină pe lume.”

Și-a încheiat confesiunea cu aceste cuvinte: „...În schimb, ei au parte de ceva după care eu am tânjit întotdeauna când eram copil- sunt valorizați. Respectați. Iubiți. Doriți. Mă cuprind fiorii când mă gândesc cum ar fi arătat viața mea- ce fel de mamă aș fi fost- dacă avortul nu ar fi făcut parte din planul meu. Dar pentru că a făcut, acum îi am pe fiii mei și ei mă au pe mine- o mamă bună.”

Cele mai cunoscute motive pentru care se ia decizia unui avort

Precum mama care a afirmat la finalul confesiunii sale „Am făcut un avort și asta m-a făcut o mamă mai bună” și alte femei decid să întrerupă o sarcină întrucât:

• Nu sunt implicate într-o relație cu un partener pe care și-l doresc să fie tată pentru copilul lor
• Se află într-o relație pe care o resimt ca fiind toxică, abuzivă 
• Nu sunt pregătite să aibă un copil, să-și asume această responsabilitate
• Nu consideră că se află într-un moment al vieții lor prielnic pentru a avea un copil
• Își doresc mai întâi să-și finalizeze studiile, să-și pună bazele unei cariere și să dobândească stabilitate financiară

Alt motiv pe care specialiștii îl menționează când vorbesc despre decizia de a realiza un avort este și acesta: o femeie se teme că, dacă va mai avea un copil, nu va mai reuși să fie un părinte la fel de bun pentru copilul/copiii pe care îl/îi are deja. De asemenea, printre principalele cauze ce conduc la o astfel de hotărâre se mai pot afla și:

• Teama că partenerul o va părăsi dacă nu va face un avort
• Teama de viitor, de imposibilitatea de a-i dărui copilului tot ceea ce și-ar dori
• Este vorba despre o sarcină în urma unui abuz 

În același timp, când se ia în calcul un avort, nu poate fi neglijat nici acest fapt: avortul din cauze medicale. Iată câteva dintre motivele ce pot sta la baza unei asemenea decizii:

• Există complicații în sarcină care în final vor exclude posibilitatea de a merge mai departe
• Au fost identificate anomalii serioase ale fătului în cadrul unor teste speciale
• Necesitatea unui tratament care nu poate fi urmat pe parcursul unei sarcini (cum ar fi chimioterapia de exemplu)
• Sarcina pune sănătatea sau viața în pericol
• Nașterea pune sănătatea sau viața în pericol
• Riscul major pentru un avort spontan
• S-a confirmat că sarcina nu este viabilă (de pildă, este vorba despre o sarcină extrauterină)

Înainte de a lua decizia finală în privința realizării unui avort, psihologii recomandă să se răspundă și la întrebări precum:

• „Sunt pregătită să devin mamă?”
• „Ce ar însemna pentru viitorul meu dacă voi avea un copil acum?”
• „Pe cine m-aș putea baza dacă aș avea acum un copil?”
• „Ce influență va avea copilul meu asupra obiectivelor mele ce țin de viața profesională, de construirea unei cariere?”
• „Există cineva dintre cei din jurul meu care insistă să fac avort?”
• „Avortul mi-ar schimba viața într-un mod pe care nu mi-l doresc?”
• „Aș accepta la un moment dat să adopt un copil?”

Surse: guttmacher.org, huffpost.com, jamanetwork.com, plannedparenthood.com, unplannedparenthood.org, 132healthwise.com

Sursă poză principală: istockphoto.com