"Am trăit cu această rană, povară și rușine peste 40 de ani. Abuzatorul a fost tatăl meu vitreg. Mama mea a știut, dar nu a făcut nimic să mă protejeze. Să ne protejeze, de fapt. Și pe mine, și pe sora mea mai mică.
Abuzul sexual a durat de când aveam 8-9 ani, până la 15-16 ani. De sute de ori.
Noroc că eram la internat de luni până sâmbătă (clasa a II-a - clasa a VIII-a), că ar fi fost de mii de ori.
Este ceva înfiorător, mi-a zdruncinat tot ce ține de propria identitate și valoare, de toată încrederea în oameni, de tot ce înseamnă sex, familie, copii, bărbați...Mi-a distrus copilăria, adolescența, tinerețea și viața!
Acum am 46 de ani, sunt persoană publică și consider că m-am vindecat de această traumă. De ce vorbesc acum? Pentru că astăzi sunt suficient de puternică și vreau să fac tot ce pot ca să împiedic să i se întâmple așa ceva altui copil. Nu aș putea trăi știind că, prin neimplicarea și tăcerea mea, devin părtașa abuzatorului care poate abuza un alt copil.
Astăzi mi-am luat puterea înapoi, cu toate că am eșuat în toate acțiunile legale pe care le-am întreprins pentru a-mi găsi dreptatea. Abia în 2009 mi-am amintit de abuzul sexual. Aveam 35 de ani. De abia atunci devenisem suficient de puternica emoțional pentru a recunoaște ca s-a întâmplat.
Și în 2015 am fost capabilă să fac denunțul la poliție. Aveam 41 de ani. Și răspunsul poliției: S-A PRESCRIS! Asta înseamnă că abuzatorul nu este nici măcar deranjat cu o întrebare. Nimic! Ca și cum nu s-a întâmplat nimic. O mare lovitură pentru mine, căci abia îmi găsisem resursele emoționale să pot face acel denunț. Rezultat: zero!
Am deschis proces împotriva mamei și abuzatorului (ei fiind împreună și în ziua de astăzi), prin care le ceream să fie de acord cu deschiderea anchetei. Căci legea îi dă voie pârâtului să își spele onoarea și poate cere începerea anchetei. Dar victimei, legea îi dă 8-10 ani timp să denunțe, apoi se prescrie.
N-am reușit să îi fac în instanță să accepte deschiderea anchetei. Am pierdut și asta. Apoi am depus la Curtea Constituțională o cerere de schimbare a legii, să nu se mai prescrie faptele de abuz sexual. Am pierdut și aici. Legal, am pierdut pe toate planurile.
Între timp, am reușit să mă vindec de toată această traumă. Dar mi-a luat ani. Mulți ani!
De aceea, când am aflat de petiția inițiată de Declic, am văzut calea prin care chiar putem reuși împreună. Eu, singură, nu am reușit. Am eșuat! Dar, împreună, sunt convinsă că autoritățile care au fost oarbe, mute și insensibile, vor fi trezite la realitatea actuală.
Da, este important să semnezi această petiție, este uman să fii sprijinul pe care milioane de victime ale abuzului sexual îl caută toată viața! Semnătura ta chiar contează! Implică-te și fii tu schimbarea pe care o vrei în lume!
Îți mulțumesc! Și îți sunt recunoscătoare pentru implicarea ta!
Loredana și echipa Declic
P.S. Eu am trecut prin acest abuz pentru că atât mama, unchiul, cât și mătușa mea, care știau, nu au luat nicio măsură, au rămas pasivi. Au devenit complici prin pasivitate! Și, din păcate, 1 din 5 fete și 1 din 9 baieti sunt abuzați sexual până la vârsta de 18 ani. Asta înseamnă că fiecare român are în familia sa asemenea cazuri. Da, în familia ta sigur există. Și dacă nu luăm măsuri ca să stopăm acest comportament, oricine îi poate cădea pradă: copilul tău, mama ta, soția ta, oricine!
Din fericire, putem schimba legea. Împreună. Implică-te, îți ia 10 secunde să semnezi petiția, iar semnătura ta face diferența dintre viață și moarte!”
................................................
O notă rapidă despre donații: Următoarele luni vor fi pline de incertitudine din cauza Covid-19. De aceea, te invităm să contribui și tu cu o sumă cât de mică pentru a sprijini activitatea comunității Declic. Doar împreună putem susține și obține schimbări politice care asigură sănătatea și bunăstarea tuturor. Dacă dorești să ne sprijini, te rugăm să donezi chiar astăzi.